4,801 matches
-
Kazimierz Broniewski pseudonim „Orlik” (n. 17 decembrie 1897 în Płock, m. 10 februarie 1962 în Varșovia) - poet polonez, reprezentant de lirică revoluționară, traducător, soldat, a participat în războiul polono-sovietic. provenea dintr-o familie a intelectualilor cu rădăciniile boierești și tradiție patriotică vie. A fost fiu al lui Antoni și Zofia Lubowidzka, a avut două surori mai mari - Zofia și Janina. A învățat la Liceul Polonez din Płock, unde a fost cofondator al echipei de cercetași semisecrete care cultiva tradiții de Constituția
Władysław Broniewski () [Corola-website/Science/316729_a_318058]
-
reaminti „problema poloneză” care a fost absenta în politica sovietică. Broniewski a crezut că, aflându-se pe teritoriile ocupate de Sovietici va avea posibilitate de a publica poeziile sale fără obstacole. Însă cenzura sovietică a blocat publicarea operelor cu conținutul patriotic. Astfel nu a apărut faimosul poem Żołnierz polski (Soldatul polonez), pentru că toate publicațiile în presa din Lvov trebuia aprobate de cenzor. Pe 24 ianuarie 1940, , Aleksander Wat și alți scriitori au fost arestați de NKVD în restaurantul Ognisko Inteligencji (Vatra
Władysław Broniewski () [Corola-website/Science/316729_a_318058]
-
a publicat Trzy salwy (Trei salve) - primul manifest al poeților proletari. Poezia lui a fost legată foarte mult cu biografia lui și experiențele, precum și cu experiențele națiuni poloneze și ale activiștilor ai mișcării muncitorești, a avut accente clare revoluționare și patriotice. În poemele lui Broniewski se poate găsi exaltare și noblețe lângă discurs colocvial. De asemenea se simte înfluența romantismului polonez combinat cu noutatea. În operele lui este prezentă și lirică militară. Opere poetice
Władysław Broniewski () [Corola-website/Science/316729_a_318058]
-
o revoluție, cu participarea maselor populare. În primăvara anului 1827, după terminarea studiilor sale juridice la universitatea din Genova, el a devenit membru în mișcarea revoluționară secretă „Carbonari” (a Carbunarilor). După un an, a publicat un articol, un adevărat apel patriotic, în ziarul „Indicatore Genovese“, ziar care a devenit în scurt timp un cotidian al mișcării naționale de eliberare italiene, fiind interzis în anul 1829. Curând a fost înființat un alt cotidian, „Indicatore Livornese“, care publică concepția despre formarea unei republici
Giuseppe Mazzini () [Corola-website/Science/315150_a_316479]
-
încheierea războiului, frontiera Imperiului Rus s-a mutat pe Prut și Dunăre. Odată cu stabilirea noii granițe s-au extins și zonele pe care trebuiau să le apere cazacii de pe Bug. Cazacii de pe Bug au luat parte activ la luptele Războiului patriotic din 1812 din timpul invaziei bonapartiste. După victoria rușilor, cazacii au participat la luptele celei de-a Șasea Coaliții împotriva francezilor, inclusiv la ocuparea Parisului. În 1817, Armata a fost desființată, iar membrii ei lăsați la vatră în așezări militare
Cazaci de pe Bug () [Corola-website/Science/318595_a_319924]
-
campanii militare ale Imperiului Rus începând cu sfârșitul celui de-al XVIII-lea secol, precum înăbușirea Insurecției lui Kościuszko din 1794, campania dezastruoasă din Persia din 1796, (în timpul căreia aproape jumătate dintre cazaci a murit de foame și boli), Războiul Patriotic din 1812, războiului ruso-persan din 1826 - 1828, sau Războiul Crimeii, (unde s-au distins în timpul apărării Sevastopolului). Cazacii Mării Negre au continuat sistematic ocuparea regiunilor muntoase din Caucazul nordic. După ce au luat parte activ la fazele finale ale Războiului Caucazului, au
Cazaci de la Marea Neagră () [Corola-website/Science/318621_a_319950]
-
să se căsătorească cu femei cu statut de „țăran al statului”, care au fost înzestrate pe cheltuiala statului. Ei s-au instalat în gospodăriile țăranilor relocați, au primit unelte agricole, vite și semințe plătite cu bani de la bugetul statului. Războiul Patriotic din 1812 a oprit organizarea așezărilor militare în gubernia Moghilev. Regimentul de rezervă a fost chemat în serviciul activ. La sfârșitul războiului, supraviețuitorii regimentului au găsit gospodăriile repartizate de stat pustii, prădate de locuitorii din satele vecine. Dat fiind lipsa
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
La întoarcerea sa a emis Tezele, care conțineau 17 propuneri. Printre acestea erau: creșterea continuă în „rolul de conducere” al Partidului; îmbunătățirea educației și a acțiunii politice a Partidului; participarea tinerilor la proiecte mari de construcție ca parte a muncii patriotice; o intensificare a educației politico-ideologice în școli și universități, dar și în organizațiile de copii, tineri și studenți (precum Uniunea Tineretului Comunist și afilierile sale); și o expansiune a propagandei politice, folosind radioul și televiziunea în acest scop, precum și edituri
Tezele din iulie () [Corola-website/Science/318679_a_320008]
-
război civil liberian, în special în timpul asediului Monroviei, cînd multe clădiri au fost avariate și aproape toată infrastructura a fost distrusă. S-au dat lupte grele între guvernarea lui Samuel Doe și forțele Prințului Johnson, în 1990. În 1992, Frontul Patriotic Național din Liberia a luat cu asalt orașul, provocând și mai mari daune. Războiul a lăsat în urma sa un număr mare de copii și tineri fără adăpost, care fie au fost implicați în războaie, fie acestea nu le-au permis
Monrovia () [Corola-website/Science/316106_a_317435]
-
cu „Adolf“, mai degrabă decât „Mein Führer“. Cu ajutorul lui Hermann Göring și a găștii pestrițe a SA-ului lui Ernst Röhm, Hitler a dat lovitura în 8 noiembrie 1923, când a încercuit berăria Burgerbraukeller, unde von Kahr conducea o adunare patriotică. În urma acestei acțiuni, von Kahr și ceilalți au fost forțați să se retragă într-o cameră din spate, cerându-li-se cooperarea. Atunci Hitler a comis greșeala de a permite oamenilor să părăsească berăria. O zi după, Hitler alături de Erich
Ernst Röhm () [Corola-website/Science/320089_a_321418]
-
singurul copil al familiei vreme de șaptesprezece ani, până la nașterea surorii lui, Prințesa Augusta în 1843. Georg și-a petrecut primii ani sub supravegherea părinților și a bunicii Ducesa Luise Eleonore. Aceasta din urmă i-a insuflat lui Georg virtuțile patriotice ale moștenirii sale și simțul datoriei necesar pentru a conduce un ducat. În 1862, singura sa soră s-a căsătorit cu Prințul Moritz de Saxa-Altenburg, fiul mai mic al lui Georg, Duce de Saxa-Altenburg. Ei au fost părinții lui Ernst
Georg al II-lea, Duce de Saxa-Meiningen () [Corola-website/Science/320302_a_321631]
-
și OUN și Frontul Antibolșevic al Națiunilor. Congresul Naționaliștilor Ucraineni este în acest moment membru al Blocului „Ucraina Noastră” condusă de Viktor Iușcenko. Pe 9 martie 2010, OUN a respins cererea lui Iulia Timoșenko de unire a tuturor „forțelor naționale patriotice” în cadrul blocului care îi poartă numele împotriva susținătorilor lui Viktor Ianukovici. OUN i-au cerut lui Ianukovici să renunțe la intenția retragerii titlurilor de Erou al Ucrainei acordat post-mortem lui Stepan Bandera și Roman Șuhevici, să continue procesul de recunoaștere
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
crucifixe, iconițe, cruciulițe, cărți bisericești ș.a. De asemenea, la sfârșitul slujbei, s-au împărțit 2.000 de pachete cu alimente celor prezenți, iar copiii și tinerii din Cajvana, îmbrăcați în costume naționale, au susținut un concert de muzică religioasă și patriotică. În curtea bisericii se află o clopotniță de lemn, un praznicar (cu bucătărie, băi și sală de protocol) cu o capacitate de 240 de locuri - realizat cu sprijinul integral al senatorului Gavril Mîrza , precum și mormântul preotului Orest Malcinschi, care a
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Cajvana () [Corola-website/Science/321124_a_322453]
-
a fost înființată la 27 decembrie 1950, prin ordin al ministrului forțelor armate, în vederea asigurării apariției lucrărilor de doctrină, de istorie și memorialistică, știință și artă militară, necesare educării spiritului patriotic și informării cadrelor militare și ostașilor cu ceea ce este nou în domeniile instrucției și educației, strategiilor și mijloacelor tehnice de apărare, al cultivării spiritului patriotic, menținerii contactului cu noutățile în domeniul instrucției și al educației, al strategiilor și mijloacelor tehnice
Editura Militară () [Corola-website/Science/321250_a_322579]
-
apariției lucrărilor de doctrină, de istorie și memorialistică, știință și artă militară, necesare educării spiritului patriotic și informării cadrelor militare și ostașilor cu ceea ce este nou în domeniile instrucției și educației, strategiilor și mijloacelor tehnice de apărare, al cultivării spiritului patriotic, menținerii contactului cu noutățile în domeniul instrucției și al educației, al strategiilor și mijloacelor tehnice de apărare. Titulatura la înființare a fost " a Ministerului Forțelor Armate ale R.P.R." Ca și în celelalte țări din zona de influență (și ocupație) sovietică
Editura Militară () [Corola-website/Science/321250_a_322579]
-
acel stil de scrieri și artă, având ca inspirație însăși existența lor, etos-ul lor ( A celebration of Life, Jabra, 1988: 13). Până să înceapă Al Doilea Război Mondial, toți mai marii poeți arabi erau recunoscuți pentru patriotismul lor: poezia patriotică era o funcție adăugată deja clasicului aghrad (motiv) al poeziilor. Toate momentele importante, precum Revolta arabă în Egipt, interminabila revoltă a palestinienilor din 1919, bătălia Siriei de la Maysalun, lupta pentru independență a Irakului în anii 20, toate acestea erau vizibile
Jabra Ibrahim Jabra () [Corola-website/Science/321288_a_322617]
-
abordări mai echilibrate ale istoriei bătăliei. În timpul Primului Război Mondial, un film despre drumul lui Paul Revere a fost confiscat conform Legii Spionajului din 1917 pentru că ar răspândi discordia între Statele Unite și Regatul Unit. În timpul Războiului Rece, Revere a servit drept simbol patriotic dar și drept simbol capitalist. În 1961, romancierul Howard Fast a publicat "Dimineață de aprilie", o relatare a bătăliei din perspectiva unui tânăr fictiv de 15 ani; cartea a devenit lectură recomandată sau uneori obligatorie în școlile secundare americane. În
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
deoarece la 4 iulie nu a fost anunțată Declarația; cu toate acestea, povestea a ajuns să fie considerată reală, chiar și de unii istorici. Începând cu 1885, Primăria Philadelphia, proprietara clopotului, a permis transportarea lui la diverse expoziții și adunări patriotice. Clopotul a atras curiozitatea mulțimilor oriunde a fost dus, dar s-a întors la Philadelphia cu crăpături în plus și cu bucăți luate de vânătorii de suveniruri, iar primăria a oprit aceste plecări după 1915. După al Doilea Război Mondial
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
văzut fiind și mai mare. Clopotul a fost înapoiat pe o altă rută și alte cinci milioane de oameni l-au văzut. De când a revenit la Philadelphia, a fost scos afară doar de cinci ori: de trei ori la evenimente patriotice din timpul și imediat după Primul Război Mondial și de două ori când a fost mutat în 1976 și în 2003. Orașele Chicago și San Francisco obținuseră prezența sa după ce au prezentat petiții semnate de sute de mii de copii
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
muncitorilor de pe glob, cere prezența unui mare monument ridicat în onoarea sa în centrul Capitalei. Dornice să împlinească această urgentă necesitate culturală, Comitetul pentru Artă și Comitetul de Partid al Capitalei au hotărât să instituie un concurs. Artiștii au datoria patriotică de a se înscrie. Numai arta și talentul unui artist într-adevăr creator vor putea desemna câștigătorul!"". Favorit din cei zece sculptori rămași în concurs după o preselecție era considerat sculptorul Constantin Baraschi, despre care se știa că încă cu
Statuia lui Stalin din București () [Corola-website/Science/321544_a_322873]
-
involuntar. Episoade precum „”, „Who Mourns for Adonais?”, „The Mark of Gideon” sau „The Return of the Archons” prezintă teme antireligioase (datorită în principal umanismului secular al lui Roddenberry) și subversive. „” și „The Omega Glory” au teme mai clar pro-religie și patriotice. Roddenberry a dorit de asemenea să folosească serialul ca pe un cal troian, pentru a trece peste restricțiile impuse de cenzura postului NBC, deghizând teme potențial controversate sub masca genului science fiction. Intervenția companiei sau a sponsorilor în cenzurarea scenariilor
Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/321537_a_322866]
-
avut parte de o primire destul de reticentă. Criticii conservatori, mai ales Toini Havu în Helsingin Sanomat, l-au primit cu răceală, considerând că se pierde în amănunte și ignoră imaginea de ansamblu. Linna a fost acuzat că a înjosit idealurile patriotice ale țării, și chiar el a recunoscut că într-adevăr intenția sa a fost să le tempereze întrucâtva. Alți critici au recunoscut imediat valoarea operei, iar publicul finlandez a adoptat cartea. Este una din cele mai populare și mai bine
Soldatul necunoscut (roman) () [Corola-website/Science/321566_a_322895]
-
noapte" au fost traduse în limba română de Ostap Borodai-Șandru și publicate în revista "Curierul ucrainean". Criticul literar Oleksa Romaneț distinge trei cicluri de poezii în opera lui Hariton Borodai: poezii despre natură, versuri dedicate soției și fiului și poezii patriotice (cum ar fi acrostihul "Slavă Ucrainei"). În prefața la volumul "Strevojeni zori", scriitorul Mihail Mihailiuc afirmă că poezia lui Borodai are o tentă antistalinistă, fiind îmbibată de dragoste fierbinte pentru Ucraina asuprită, iar povestirile sale evocă perioada foametei. În anul
Hariton Borodai () [Corola-website/Science/321696_a_323025]
-
al Associated Press, cea mai importantă victimă a fost unitatea fragilă dintre grupurile politice și sectare libaneze. În sens contrar, un articol din "Asia Times" indică drept dovezi de consolidare a relațiilor ajutorul dat de Michel Aoun, liderul Mișcării Libere Patriotice, organizației Hezbollah și asigurarea de locuințe pentru refugiații șiiți.
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
muncitorilor de pe glob, cere prezența unui mare monument ridicat în onoarea sa în centrul Capitalei. Dornice să împlinească această urgentă necesitate culturală, Comitetul pentru Artă și Comitetul de Partid al Capitalei au hotărât să instituie un concurs. Artiștii au datoria patriotică de a se înscrie. Numai arta și talentul unui artist într-adevăr creator vor putea desemna câștigătorul!"". Favorit din cei zece sculptori rămași în concurs după o preselecție era considerat sculptorul Constantin Baraschi, despre care se știa că încă cu
Dorio Lazăr () [Corola-website/Science/321719_a_323048]