10,156 matches
-
tron, înconjurat de Maica Domnului. Nu-s religios, dar nici nu e cum eram mai înainte de pedeapsa asta. Vârsta.... 45 de ani, ca dus de apă. Știam eu de mic, dar pe Bacău am luat-o. Am văzut unul care picta icoane deci, în principiu. Majoritatea hoților la pușcărie, dacă știe ceva, nu te-nvață. Ei, eu am fost cu totul altfel. Eu, dac-am știut ceva, nici nu mi-o fost frică de concurență, cum se spune. Nu. Ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Ce-am știut să fac, l-am învățat și pe ăla de lângă mine... Pe Bazan eu l-am învățat să sclupteze. Marin știa să facă două șanțuri și un șanț. Și nici acuma nu știe. Eu îi desenez, eu îi pictez, eu le fac pe toate. Eu l-am învățat. Nici nu mi-o fost frică niciodată să-l învăț pe ăla de lângă mine să facă ceva. Pentru că, indiferent cât o fi capul lui de bun... eu dacă fac ceva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
stai și te gândești: „Ce-am făcut? Mă rog, ce fac ăia? Ce fac ăilalți? Cum?“, asta te termină. Îți termină capul, plămânii și ficatul. Și n-ai făcut nimic. Așa, n-am timp să mă gândesc. Acum stau și pictez. E, cât am fost mai tânăr, făceam sport, făceam mișcări... Acuma nu mai pot. Ies la fotbal și alerg. Minimum de suflet am în mine și eu. Câteodată, acuma, dacă alerg o oră, îi gata - stau două zile-n pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mă rugam eu de tine să faci, să dregi...“ Și, de-atuncea așa am început: seara, când mă culc... Nu zic, nici o ispravă, nimic, fac și eu (își face semnul crucii). Și parcă-parcă... A fost o perioadă, la-nceput, când pictam icoane, pictam cu țigara-n mână; acuma nu mai pictez. Acu’, dacă îmi vine să fumez, las totul și mă duc și fumez aicea, așa s-o-ntâmplat... Nici când am fost tânăr... Exact așa, am lăsat în voia sorții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
eu de tine să faci, să dregi...“ Și, de-atuncea așa am început: seara, când mă culc... Nu zic, nici o ispravă, nimic, fac și eu (își face semnul crucii). Și parcă-parcă... A fost o perioadă, la-nceput, când pictam icoane, pictam cu țigara-n mână; acuma nu mai pictez. Acu’, dacă îmi vine să fumez, las totul și mă duc și fumez aicea, așa s-o-ntâmplat... Nici când am fost tânăr... Exact așa, am lăsat în voia sorții. Ce-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de-atuncea așa am început: seara, când mă culc... Nu zic, nici o ispravă, nimic, fac și eu (își face semnul crucii). Și parcă-parcă... A fost o perioadă, la-nceput, când pictam icoane, pictam cu țigara-n mână; acuma nu mai pictez. Acu’, dacă îmi vine să fumez, las totul și mă duc și fumez aicea, așa s-o-ntâmplat... Nici când am fost tânăr... Exact așa, am lăsat în voia sorții. Ce-o fi! Ce-o fi mâine... Dacă am azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
plata cu pachetul, trebuia să mă respecte, că altfel îi luam tot. Plata, la pușcărie, se făcea. Asta era datorie de onoare. Nu triș. Intra cartea. Cartea intra, dar dacă știi s-o controlezi. Îmi obosesc ochii când stau și pictez. Dacă e vreun ziar. Aș avea nevoie de-o pereche de ochelari. Nu văd să citesc, nici la distanța asta, așa. De la neoane mai mult am. Dac-am stat toată viața cu neoanele... Îmi fac crucea de vreun an de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
scris de câteva ori, am primit o iconiță, și mi-o zis să mă mai rog, să mă mai închin. Și, de când am început să mă închin, am simțit că s-o schimbat ceva. Și v-am zis, nici când pictez nu mai fumez. Fac pauză de țigară. În ianuarie a murit ăla bătrânu’. Cât a trăit ăla, nevastă-mea a stat acolo, la mine. După ce am vândut apartamentul, ne-am mutat acolo. Și ea a rămas acolo. A murit bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de-aicea, măcar o floare! Sau de ziua ei, o ciocolată sau un micuț cadou... Decât să-i scriu de ziua ei acolo-șa, ce-mi dictează sufletu’, nu? Poate să fac ceva aici pentru ea? Nu am încercat niciodată, să pictez, să sculptez, dar afară... ce am lucrat acolo, aici nu pot face. Am lucrat pe mașini de tăiat, ca montator - cum e în stații de metrou, ați văzut cum este pusă marmura și jos, și pe pereți. Eu am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
direcție” al noilor orientări plastice franceze (purism, orfism, futurism și, îndeosebi, cubism), pleda, la rîndul său, pentru „critica poeților”: „Critica poeților nu exista pe vremea cînd Gauguin a dus o viață de mizerie în Tahiti și cînd Van Gogh, ignorat, picta pînzele sale înflăcărate. Astăzi, poeții nu i-au lăsat în umbră nici pe Matisse, nici pe Picasso. N-au jurat să admire nici o noutate. Se străduiesc s-o remarce, pentru ca forțele pe care ea le-ar aduce să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în marginea istoriei contemporane, cu toate ticurile ei mecanice, cu sufletul ei trepidant, cu nebunia ei portativă”. Nuvela omonimă va fi salutată, în consecință, ca o foarte promițătoare narațiune în „ritm de mare caricatură trepidantă”, „o modernă caznă a dracilor, pictată în vestibulul unei vaste întreprinderi din zilele de azi” (Mențiuni critice III, ed. cit., p. 319). Elogiul „fantaziei” moderne devine manifest în comentariul despre „Strofe pentru toată lumea” de Ion Minulescu, semnificativ cuplat cu cel despre volumul Priveliști al lui B.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lipicioase din pricina căldurii înăbușitoare. Casa fusese bordel, mai demult, dar de când cu legea împotriva prostituției, s-a transformat în han. Mirosul îndrăgostiților care-și petrecuseră aici nopți de desfrâu părea să mai dăinuie încă în pereți și în ușile glisante pictate cu flori și păsări. Nimeni nu s-a sinchisit să îndepărteze urmele țânțarilor striviți pe pereți. Endō stătea întins și privea în tavan, umezindu-și buzele uscate cu limba. Umbra lămpii semăna cu un liliac. Gaston își scosese și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mare de lemn, ferecată cu trei încuietori, fixată de podea cu lanțuri. În ea se afla tezaurul bisericii, și acoperea lăcașul sfintelor relicve. Deasupra acelei case de fier ardea o lampă cu trei brațe, care punea în lumină câteva figuri pictate pe ziduri. La dreapta și la stânga se aflau două uși. Cel care dădea să intre putea vedea un mic altar, încastrat într-o nișă adâncă, chiar sub ferestruica de aerisire apărată de o gratie. Teja a luat dintr-un ungher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un turn de scânduri. În interiorul ei se înălța, și se înalță și-acum, casa lui Faroald. Era făcută din trunchiuri de copaci, acoperișul fiind acoperit cu șipci de lemn, tencuită cu lut fin amestecat cu paie tocate, pe care erau pictate linii și alte desene. În afara sălii, încăperea principală, casa avea opt odăi. În interiorul incintei se afla și hambarul, și magaziile, și pivnița, toate comune. Odinioară curtea fusese o wara-hardhu, o tabără militară. În fața curții se afla o piață plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
culorile și a luat puțin ocru roșu. A spălat o bucată de zid cu apă, frecându-l apoi cu rădăcini de pir gros. A înmuiat penelul în acel amestec, a desenat un dreptunghi pe tencuiala curată, și în interiorul lui a pictat numărul 625 între două columbe. - Uite, o să mă rog pentru ca aceste două suflete, eliberate din trup în acest an, să zboare ca pasărea pe cer, iar cel care va vedea inscripția o să se reculeagă printr-un gest de pietate. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
m-a luat în brațe pentru a mă aduce înapoi la târlă. Lumina ieșea dintr-o bisericuță pe care n-o observasem până atunci, o încăpere sărăcăcioasă fără ferestre. O candelă cu ulei ardea dinaintea unei icoane, pe care era pictată o femeie alăptând un prunc; femeia își aținea chipul către copil, și acesta se uita la mine, indicând cu arătătorul de la mâna stângă chipul mamei. Era pentru prima dată când vedeam, cu excepția Bizanțului și a teritoriilor sale, o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
desenat cu sângele propriu o cruce pe zid și câteva cuvinte: Э CU GREU AM FĂCUT AICI SEMNUL Э CARE MISTUIE Nu știu ce este acest semn Э, dar mi se pare a fi un blestem ce aduce cu litera ebraică Shin, pictată pe coperta de piele a cărții. Am citit câteva părți ale cronicii și, găsind-o eretică, mincinoasă și potrivnică Sfintei Biserici catolice, am hotărât să o îngrop împreună cu bătrânul. Stăpânul acestui loc, Ariald, în pofida vârstei venerabile, a pus să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
optzeci, era complet lipsită de decoruri: rândurile de bănci erau făcute din fotolii lipite Între ele, furate de la un cinematograf de periferie, Închis de mult timp. Nu erau altare și nici tablouri: pereții erau goi. Doar absida avea o frescă pictată de un pictor modern, necunoscut: pe cerul albastru plutea o femeie Îmbrăcată În alb, care părea să zboare. Biserica aceea, al cărei nume nici măcar nu și-l putea aminti, Îi plăcea lui Antonio, avea atâta lumină, pe când la Sant’Agostino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de sidef foarte șic, transparentă, aproape invizibilă. — Agenția imobiliară Gabetti, spuse o voce necunoscută. Ne-ați sunat cu puțin timp În urmă În legătură cu apartamentul de la Aventino. Vă stau la dispoziție. Maja ridică brusc capul. Manichiurista căzu de pe scăunel și Îi pictă fără să vrea o dâră de ojă pe dosul mâinii. Părul, Încă Îmbibat cu apă, Îi umezi tunica de atlas. — Nu era nici o urgență, spuse repede, ridicându-se. Voiam doar niște informații. Ochii săi căutară un colț În care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pentru un minister demn de dispreț. Până acum, pentru ea cuvintele au fost ca o marfă. Nu a trebuit să spună niciodată nimic - doar să repete. Nu i s-a cerut niciodată să gândească. Va face ceea ce vrea. Eu voi picta. Voi organiza subminarea mondială a sistemului. Dar nici asta. Nu voi face nimic. Voi trăi pentru ea. Dar refuză imediat acel vis nesigur, căci prima calitate a unui anarhist este luciditatea mentală și evaluarea obiectivă a realității. Și chiar dacă uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
baroce care tapetau pereții casei sale. Aris Încercase de mai multe ori să o convingă pe ea, admiratoare Învechită a madonelor, că astăzi arta nu mai este făcută de curtezanii celor puternici, ci de marginalizații de la periferie, că pentru a picta nu mai au nevoie de peneluri și de pânze, ci de sprayuri cu aerosol, și, pentru a expune, nu mai caută Încăperile unor palate minunate, ci spațiile goale și abandonate din cartierele destinate eternei și iremediabilei urâciuni, ororii pure și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
rămas pe numele Nălbicăi, sub cuvânt că îl va face danie unei mănăstiri. Pe urmă Zogru a privit de departe, ba dintr-un corp de femeie, ba prin ochii leneși ai unui bătrân, cum se ridica biserica și cum Ioniță picta pereții albi cu scene pioase, scoase din mintea lui ori din ce văzuse prin alte biserici. Dar obsesia cea mare a lui Ioniță Zugravu era să picteze chipul lui Pampu, despre care doar auzise. Știa de la oricine din sat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
prin ochii leneși ai unui bătrân, cum se ridica biserica și cum Ioniță picta pereții albi cu scene pioase, scoase din mintea lui ori din ce văzuse prin alte biserici. Dar obsesia cea mare a lui Ioniță Zugravu era să picteze chipul lui Pampu, despre care doar auzise. Știa de la oricine din sat că fusese argat de curte, dar că la un moment dat intrase Duhul Sfânt în el. Mai știa și că murise la porțile Mănăstirii Snagov, unde apăruse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe când el avea doar zece ani. Zogru a stat prin preajmă toată perioada cât s-a ridicat biserica. Ba se cuibărea într-un om care văzuse icoana de la Snagov, ba venea ca unul care auzise de minunea pe care o picta Ioniță, vrând să se încredințeze cu ochii lui. Și de fiecare dată dădea informații, îl îndemna pe Zugrav să schimbe ori să facă aia și aia, până ce fața lui Pampu începuse să se desprindă, ca dintr-o oglindă, să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
un val violet de căldură, ca o boare în miezul verii. Este inexplicabil cum își amintește toate amănuntele, mai repede decât ce-a trăit ieri ori alaltăieri. Și ceea ce este și mai și e sentimentul pregnant și viu că a pictat cu mâinile lui portretul lui Pampu. Se vede adeseori ca o bătrână subțire și scundă, cu capul înfășurat în pânză albă și cu fața pământie. Stătea cu ochii aninați de perete, cu capetele basmalei ca două urechi iepurești crescute la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]