4,896 matches
-
munții Meseș și Plopiș, iar mai mici în Depresiunea Almaș - Agrij și pe valea Someșului. Floră bogată în: păduri de foioase (făgete și gorunete unde predomina fagul, carpenul, gorunul, stejarul, cerul, teiul, frasinul, paltinul de munte, ulmul), plantații de conifere (pinul), specii de arbuști (tulichina, șocul roșu și negru, vonicerul, alunul, cornul, sângerul, clocotișul, lemnul câinesc), specii de ierburi (vinarița, trepădătoarea, colțișor, silnic, urzica galbenă, sănișoara, leurda, slăbănogul) și multe specii din floră de primăvară (pâștița, floarea paștelui, găinușe, brebenei, vioreaua
Județul Sălaj () [Corola-website/Science/296667_a_297996]
-
prin intermediul lui Hermes nimfelor de la Nisa (vezi și Hyades), mai târziu lui Silen. Ajuns adult, el a luat parte la lupta zeilor cu giganții, în care l-a ucis pe Eurytus cu tirsul său, un toiag încununat de conuri de pin. Conform legendelor, și-a propagat el însuși cultul, ducându-l din Tracia în întreaga lume, ajungând în Egipt, Siria, Frigia și, în sfârșit, în India. Pe muritori, zeul îi învață să cultive vița de vie. În plus, el avea darul
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
cu care se rușina Hera. Însoțitorii lui Dionis erau silenii, satirii și nimfele. Menadele, tiadele și bacantele formau cortegiul adoratoarelor sale, încununate precum zeul însuși cu iederă sau frunze de viță de vie și purtând tirsuri împodobite cu conuri de pin. Acest cortegiu ducea o viață sălbatică, vâna animalele pădurii și le devora crude. Chiar și Dionis lua câteodată înfățișarea unui animal, de cele mai multe ori cea a unui țap sau a unui taur. Eliade îl identifică de aceea pe zeu cu
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
secolului V î. e. n. se produce o schimbare în iconografie; zeul care fusese până atunci bărbos, încununat cu iederă și purtând veșminte lungi, ia de acum încolo o înfățișare adolescentină. Atributele îi sunt pe lângă tirs, toiagul său ornat cu conuri de pin și frunze de viță de vie, un kantharos (vas pentru vin), pantera și șarpele. Cu aceste atribute e reprezentat de Lydos, pe craterul lui Pronomos (Napoli 3240) și în scena gigantomahiei de pe friza de est a Parthenonului, metopa "Est 2
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
De-a lungul secolelor, numeroase păduri au fost tăiate, fiind înlocuite de tufișuri și arbuști. În partea litoralului sudic există vegetație verde tot timpul anului. Mai există păduri tipice pentru Europa Centrală (stejari, fagi, iar în munți, molizi, brazi și pini). Limita climaterică a pădurilor urcă până la 1.800 - 2.300 m. Solurile sunt în general de slabă calitate, existând doar câteva câmpii cu vegetație bogată, soluri fertile, veri calde, bune pentru agricultură. În cea mai mare parte însă, cultivarea pământului
Peninsula Balcanică () [Corola-website/Science/296907_a_298236]
-
alternează cu câmpii, ferme și pășuni. Terenurile arabile sunt delimitate cu șiruri de mesteceni și cu pâlcuri de pădure, care reprezintă habitat pentru numeroase plante și animale. Letonia are sute de kilometri de țărm maritim sălbatic—litoral cu păduri de pin, dune și plaje continue cu nisip alb. Letonia este pe locul 5 în Uniunea Europeană după ponderea suprafeței forestiere în cea totală, după Suedia, Finlanda, Estonia și Slovenia. Pădurile acoperă 3.497.000 ha sau 56% din suprafața totală. Letonia are
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
râsul european ("Felis lynx"). Din punct de vedere fitogeografic, Letonia se împarte între provinciile Central-Europeană și Nord-Europeană din regiunea Circumboreală din cadrul Regatului Boreal. Conform WWF, teritoriul Letoniei aparține ecoregiunii pădurilor de amestec sarmatice. În vastele păduri letone, speciile predominante sunt pinul de pădure, mesteacănul și molidul. Mai multe specii de floră și faună sunt considerate simboluri naționale. Stejarul ("Quercus robur", în letonă: "ozols"), și teiul ("Tilia cordata", în letonă: "liepa") sunt arbori naționali, iar margareta ("Leucanthemum vulgare", în letonă: "pīpene") este
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
când revista va fi suprimata). Paralel publică în "Cuget moldovenesc", "Pagini basarabene", poezii că "Dorința", "Grădinărie", "Atavism", "Toamnă", "Caisul", "Cuvântul Evei", "Jucărie", și altele. Locuiește împreună cu sora să Silvia, studentă la medicină, într-o vilă pe Aleea Greuceanu, azi stradă Pinului, ulterior într-un apartament pe strada Sărăriei, colț cu Ralet, în apropierea casei care a fost ultima locuința a lui George Topîrceanu. În această perioadă se apropie de studenții cu concepții democratice, integrându-se în Frontul Democrat Studențesc. În vara
Magda Isanos () [Corola-website/Science/298328_a_299657]
-
să Veronica Zosin consideră că a fost "cea mai veselă și fericită perioadă din viața Magdei". În același an are un succes răsunător în avocatură. În septembrie se aprobă apariția la Iași a ziarului "Avântul", unde, alături de George Ivașcu, Alexandru Pini, Eusebiu Cămilar, Magda Isanos face parte din "personalul redacțional". Suspectată de cenzură, gazeta nu mai apare. În octombrie, soții Cămilar se mută pe strada Săulescu, unde au locuit până în primăvara anului 1944, când vor pleca în refugiu. Se naște Elisabeta
Magda Isanos () [Corola-website/Science/298328_a_299657]
-
lacuri (Baikal), râuri întinse că Vasyugan. Chiar dacă vremea este ostilă , Siberia este totuși una dintre cele mai bogate regiuni de pe planetă în resurse (petrol, gaze naturale, terenuri agricole, aur, diamante, argint, cupru, zinc, nichel, cobalt), vegetație bogată în păduri de pini și o fauna alcătuită din cerbi, elani, leoparzi, urși și tigri siberieni. Însă istoria Siberiei este și mai bogată decât credem chiar dacă nu prea este mediatizata. Preistoria Siberiei este marcată de o varietate de descoperiri arheologice ce indică existent unor
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
ornamente și obiecte de artă. În anii 2300-1000 i.en., se remarcă cultură Andronovo din sud-vestul Siberiei, influențată de cultură indo-iraniană, a cărei indivizi creșteau căi, vaci, capre și domesticeau cămilele și locuiau în așezări din lemn de cedru și pin. Între secolele VII-III i.en., sciții indo-iranieni au prosperat în regiunea Altai, punând bazele culturii Pazyryk, influențând toate imperiile stepice târzii. În primul mileniu dinaintea erei noastre , bunuri de lux precum matasea erau transportate în Siberia pe celebrul “drum al
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
el și amicul lui apropiat, prințul George al Greciei: "am început bătaia cu castane în fața casei și-am sfârșit-o pe acoperiș." Câteva zile mai târziu, jurnalul se face mărturia unei alte bătăi, de această dată una cu conuri de pin. Totuși în contrast cu un specimen gen împăratul Ferdinand I al Austriei, care retardat mintal fiind, declara candid că "e ușor să guvernez, mai greu e să mă semnez", se pare că Nicolae însuși realiza că sarcina conducerii unui uriaș imperiu aflat
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
Viorel Roșu și Camelia Roșu și Groza Petre. În mai 2005, MISA, împreună cu filialele internaționale ale acesteia, au devenit membri al Federației Internaționale de Yoga. În mai 2008, mentorul organizației, Gregorian Bivolaru, recomanda adepților să voteze cu Partidul Inițiativa Națională (PIN), condus de Cozmin Gușă. O parte din membri ai PIN practicau la acea dată yoga în cadrul MISA. Cozmin Gușă, și-a arătat atunci simpatia pentru adepții MISA, pentru că „sunt antihomosexuali și antimasoni”. Începând din 1990, Școala de yoga MISA a
Mișcarea de Integrare Spirituală în Absolut () [Corola-website/Science/298374_a_299703]
-
2005, MISA, împreună cu filialele internaționale ale acesteia, au devenit membri al Federației Internaționale de Yoga. În mai 2008, mentorul organizației, Gregorian Bivolaru, recomanda adepților să voteze cu Partidul Inițiativa Națională (PIN), condus de Cozmin Gușă. O parte din membri ai PIN practicau la acea dată yoga în cadrul MISA. Cozmin Gușă, și-a arătat atunci simpatia pentru adepții MISA, pentru că „sunt antihomosexuali și antimasoni”. Începând din 1990, Școala de yoga MISA a deschis cursuri de Yoga în peste 250 de localități din
Mișcarea de Integrare Spirituală în Absolut () [Corola-website/Science/298374_a_299703]
-
conservată în trei parcuri naționale, 11 parcuri naturale și 17 zone propuse să devină rezervații ale biosferei. Aproape 35% din suprafața uscatului este formată din păduri, unde cresc unii dintre cei mai bătrâni copaci din lume, între care se numără Pinul lui Baikușev și stejarul din Granit. Flora cuprinde peste 3.800 de specii din care 170 sunt endemice și 150 sunt în pericol. Fauna este reprezentată în principal de ursul brun și de șacal, în vreme ce râsul și acvila de câmp
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
de vest a localității se ridică brusc Dealul lui Vodă. Tot spre vest, după mai multe culmi împădurite, se află o grupare de stânci imense, intrate în tradiția locului sub numele de Pietrele Muierilor. Spre sud se înalță piscul numit Pinul Mare, din care se desprinde o culme care, după ce coboară până aproape de nivelul depresiunii, se înalță din nou la marginea de est a localității într-un deal numit Dealul Lupului (507,5 m). Această formă de relief, care leagă ca
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
care se desprinde o culme care, după ce coboară până aproape de nivelul depresiunii, se înalță din nou la marginea de est a localității într-un deal numit Dealul Lupului (507,5 m). Această formă de relief, care leagă ca o șa Pinul Mare de Dealul Lupului, desparte teritoriul orașului Solca de Poieni-Solca. Dealul Lupului își pierde treptat înălțimea spre centrul satului Poieni-Solca și zona depresionară a Solcii și brusc spre localitatea Arbore. Apele stătătoare sunt reprezentate de câteva acumulări de apă: trei
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
în sud-est. Vegetația corespunde florei manciuriene apărute la contactul dintre pădurile temperate boreale (taigaua) și vegetația subtropicală și tropicală meridională. Pădurile ocupă în ansamblu peste 70% din suprafața peninsulei. De mare valoare economică sunt cedrul coreean, molidul negru și argintiu, pinul roșu, stejarul, teiul castaniu, dafinul, stejarul semperviriscent, ginkgo, bambusul etc. Fauna este diversă și cuprinde unele specii de interes cinegetic: tigrul de Ussuri, pantera, ursul brun, ursul negru, lupul roșu, jderul cu gușă galbenă, pisica salbatică, cerbul nobil, cerbul pătat
Coreea de Sud () [Corola-website/Science/298091_a_299420]
-
la vest de Canalul Yucatan, la sud de Marea Caraibelor, iar la est de Strâmtoarea Windward. Cuba ocupă întreaga insulă și alte insulițe învecinate (în total mai mult de 4000), precum Isla de la Juventud, cunoscută și sub numele de "Insula Pinilor". Excepție face Golful Guantanamo, o bază navală care a fost închiriată de Statele Unite încă din 1903. Insula principală "La Isla grande" este a 15-a ca mărime din lume, cu o lungime de circa 1250 km și o lățime de la
Cuba () [Corola-website/Science/298093_a_299422]
-
mare măsură la aceste unice specii vegetale. Există elemente de flora subtropicală și temperată(de exemplu, sunt peste 400 de specii de ferigi-foarte cunoscute, printre care feriga argintie). Defrișările masive au rărit numărul speciilor existente azi. Dintre acestea se remarcă pinul Kauri, care atinge 40 de m înălțime, se găsește în partea de nord a arhipelagului. </div> </div> Se împart în două categorii: Sub legislația curentă, cei care lucrează într-o zi de sărbătoare publică, trebuie să primească echivalentul în zile
Noua Zeelandă () [Corola-website/Science/298131_a_299460]
-
Influențată de altitudine, este în sud tropical-musonică, cu precipitații foarte bogate și ierni plăcute, subtropicală în depresiunea din zona centrală, temperată și rece în Himalaya Înaltă. Pădurile ocupă peste 40% din suprafața statului. Vegetația este variată: jungla tropicală, păduri de pin, de stejar, de conifere și pajiști alpine. Nepal are o faună variată: rinoceri, tigri, elefanți, căprioare, capre sălbatice, leoparzi de zăpadă, mufloni, crocodili, peste 1000 de specii de păsări. Ape curgătoare(Karnali, Gandaki, Sapt Kosi etc.), ce aparțin bazinului Gangelui
Nepal () [Corola-website/Science/298129_a_299458]
-
și ferigi. În zonele joase de coastă apar diverse specii de mangrove, specii de palmieri, cum ar fi Sago(fosilă vie, neschibată în ultimii 200 de milioane de ani) și casuarine. Între 900 m și 1200 m apar păduri de pin. Mai sus cresc licheni, mușchi și alte tipuri de floră alpina. Fauna este una bogată, asemănătoare celei australiene. Cuprinde peste 650 de specii de păsări, cum ar fi pasărea Paradisului, cazuarul, pasărea umbrar și cca 222 de specii de mamifere
Papua Noua Guinee () [Corola-website/Science/298135_a_299464]
-
din Balcani, pădurile de amestec din Rodopi, și pădurile mixte și de la Marea Egee. Parcul național Pelister de la Bitola este cunoscut pentru prezența , endemic aici, precum și a circa 88 de specii de plante reprezentând aproape 30% din dendroflora macedoneană. Pădurile de pin macedonean din Pelister sunt împărțite în două comunități: pădurile de pin cu ferigi și păduri de pin cu ienuperi. Ca specie coniferă specifică, pinul macedonean este un al florei terțiare, iar pinul cu cinci ace Molika a fost remarcat prima
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
de la Marea Egee. Parcul național Pelister de la Bitola este cunoscut pentru prezența , endemic aici, precum și a circa 88 de specii de plante reprezentând aproape 30% din dendroflora macedoneană. Pădurile de pin macedonean din Pelister sunt împărțite în două comunități: pădurile de pin cu ferigi și păduri de pin cu ienuperi. Ca specie coniferă specifică, pinul macedonean este un al florei terțiare, iar pinul cu cinci ace Molika a fost remarcat prima oară în Pelister în 1893. Fondul forestier limitat al Macedoniei include
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
Bitola este cunoscut pentru prezența , endemic aici, precum și a circa 88 de specii de plante reprezentând aproape 30% din dendroflora macedoneană. Pădurile de pin macedonean din Pelister sunt împărțite în două comunități: pădurile de pin cu ferigi și păduri de pin cu ienuperi. Ca specie coniferă specifică, pinul macedonean este un al florei terțiare, iar pinul cu cinci ace Molika a fost remarcat prima oară în Pelister în 1893. Fondul forestier limitat al Macedoniei include și , paltini, salcii plângătoare, salcii albe
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]