4,720 matches
-
cele care primează în luarea deciziei. Desigur, eficiența este maximă dacă imunizarea se adresează fetelor înainte de pubertate pentru că achiziția infecției naturale este practic exclusă iar titrul anticorpilor induși este mai mare decât la femeile 16-26 ani. În plus, elemente logistice pledează pentru coborârea vârstei la ciclul primar (9-10 ani): rețeaua școlară poate asigura distribuția vaccinului, copiii nu părăsesc școala înainte de terminarea ciclului primar, acoperirea vaccinală ar fi excelentă. Mai important pare a fi aspectul financiar pentru că legislația în multe țări stipulează
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
cele care primează în luarea deciziei. Desigur, eficiența este maximă dacă imunizarea se adresează fetelor înainte de pubertate pentru că achiziția infecției naturale este practic exclusă iar titrul anticorpilor induși este mai mare decât la femeile 16-26 ani. În plus, elemente logistice pledează pentru coborârea vârstei la ciclul primar (9-10 ani): rețeaua școlară poate asigura distribuția vaccinului, copiii nu părăsesc școala înainte de terminarea ciclului primar, acoperirea vaccinală ar fi excelentă. Mai important pare a fi aspectul financiar pentru că legislația în multe țări stipulează
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
Iovan Iorgovan, adevărat „mit dacic al stăpânirii de sine”, i-ar fi dat expresie deplină (Însemnări despre poezie, Lumina ce nu se stinge, Despre folclor și însemnătatea lui, Literatură și spirit autohton). A fost un susținător al „localismului creator” și pleda pentru dinamizarea energiilor provinciei. De unde aspectul de cronică regională din publicistica sa (Figuri bănățene, Contribuții la istoria literaturii bănățene, Lugojul și Universitatea Banatului), folosirea, în linia satirică a lui Victor Vlad Delamarina ori pentru culoare, a graiului bănățean în poezie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
China, India, Japonia, România ș.a.), conturează o nouă imagine a poetului, constituită atât în interiorul culturii românești, cât și în afara ei. Autorul consideră de altfel că necunoscându-l pe Eminescu - adevăratul și întregul - lumea nu va putea cunoaște bine ființa românească. Pledând pentru o perspectivă exegetică înnoitoare, C. crede că un nou Eminescu nu poate fi conceput în afara conștientizării unui „«homo eminescianus», complex, adânc arhetipal și totodată o personalitate interculturală modelată sincretic”; acesta ar fi reperul fundamental pentru recunoașterea universalității operei eminesciene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
fost elaborate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, liberalismul evoluționist considera că "universul moral se naște din libertate", că va exista întotdeauna ceva imprevizibil în evoluția societății, imprevizibilul asigurând caracterul deschis al viitorului. Spre deosebire de liberalismul tradițional, manchasterian, liberalismul evoluționist pleda pentru "o libertate a criticii", susținând că "lumea este ordonată de reguli generale, universale și abstracte, precum proprietatea plurală, economisirea, onestitatea, respectarea cuvântului dat, contractul [...] critica rațională și refuzul violenței", sau că "statul trebuie să vegheze [...] la respectul normelor alese
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
două tendințe care se făceau simțite deopotrivă în societatea românească în acel moment. Plecând de la premisa că: "faptele mari se datoresc de obicei, individualităților puternice, iar epocile de așezare ce urmează au nevoie de libera dezvoltare a tuturor însușirilor [...]", autorul pledează pentru un spor de autoritate ministerială, în timpul perioadelor care urmează unei etape revoluționare. Astfel, el apreciază că: "un egoism mai mic al indivizilor", un "despotism al miniștrilor", înțeles ca adevărată autoritate, slujind mulțimii, ar crea condițiile necesare pentru depășirea crizei
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
din străinătate. Liderul georgist aprecia că acestea ar putea să afecteze capacitatea de apărare a țării și să atragă presiuni de ordin diplomatic, care, în timp de pace ar compromite independența, iar în timp de război, integritatea teritorială a României. Pledând pentru o politică externă adaptată intereselor naționale, Gheorghe Brătianu cita exemplul Iugoslaviei, care după părerea sa, afișa o politică independentă, intensificând propaganda antiromânească în Bulgaria, necesară apropierii între Belgrad și Sofia, deși exista încă alianța româno-iugoslavă. În mod similar, aprecia
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
creanțelor asanate pentru toate instituțiile de credit sau extinderea conversiunii și la datoriile urbane. După depășirea crizei economice, în majoritatea intervențiilor lor pe marginea proiectelor de lege cu caracter economic, georgiștii au insistat asupra necesității de a diminua amestecul statului, pledând pentru aplicarea liberalismului economic. Și-au exprimat punctele de vedere în legătură cu afacerea Skoda și, legat de ea, în legătură cu problema industriei naționale de armament, au participat la dezbaterile privind problema impozitelor și a bugetelor adoptate de-a lungul deceniului al IV
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
triste și eșuând în moarte. E ca un film, trecând cu ușurință de la un cadru la altul, pentru a surprinde secvențe din viața unui oraș, unde, ca pretutindeni, multe drame se petrec. Realistul și Fantezistul, două personaje de alegorie, își pledează fiecare cauza în „tragicomedia” Iov, de contaminație pirandelliană, dar și cu momente de commedia dell’arte. Realistul, de profesie autor dramatic, vrea să transporte în lumina rampei faptul nud: un ins, părăsit de iubita lui nevastă, vrea să se sinucidă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
, revistă apărută la Craiova, lunar, în iunie și în iulie 1927. Colectivul redacțional nu este menționat. Const. Jaleș, „ideologul” publicației, pledează pentru „literatura sănătoasă”, tradițională, opunându-se curentului „nestăvilit de originalism”, care „suflă ca un vânt puternic în cutia craniului fiecărui individ, dezechilibrând naturalul, îmbolnăvind simțurile, făcând o lume neserioasă, ridicolă” (Originalitate). Poezie dau Ion Buzdugan, Const. Jaleș, Marcel Romanescu, Const.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290132_a_291461]
-
evenimentele care prezintă sunt un icon axiomatic al unor versiuni ale unei asemenea realități, atunci evenimentele care reprezintă realizează o comparație și un contrast În raport cu realitatea socială” (D. Handelman, 1990, p. 50). La rândul său, Richard Schechner (1993, 2003) a pledat, În mai multe lucrări de referință, pentru generalizarea termenului performanță. În această sens, el Încearcă o sinteză Între anumite idei exprimate de Victor Turner, unele tendințe din sociologie (Erving Goffman și interacționiștii), teorii din literatură și arta teatrală (K. Burke
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
în Lecția, Delir în doi, O fată de măritat. Toate caracterizate prin "dezarticularea limbajului". Modernitatea intrinsecă a prozei și a dramaturgiei, particularitățile intrigii, distorsiunea limbajului, conflictul dintre individ și sistem, râsul "crispat, înghețat", asemănător cu râsul din farsa tragică, modernă pledează pentru situarea dramaturgiei lui Caragiale "la o distanță aproximativ egală" între piesele clasice și dramaturgia absurdului. Aceeași mutație s-a produs la nivelul tipologiei. Specificitatea personajului clasic consta în consecvența devenirii temporale. Caragiale și Eugen Ionescu aduc pe scenă personaje
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
monografie. Fiecare rezumă în sine viața omenească cristalizată într-o formă particulară și într-un anume timp și loc"10. Dezvoltând ideea individualizării personajului prin îmbinarea elementelor ce țin de stratul sociologic, de cel psihologic și de limbaj, Pompiliu Constantinescu pleda tot pentru verismul tipurilor: "Comediile sunt împlântate adânc, organic, în rădăcinile noastre etnice, în o anume specificitate socială și de limbaj, pe care n-o va seca niciodată vremea; seva lor de aici se înalță, ca să injecteze viață tipurilor, individualizându
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de găină"109), iar aventurierului, redutabil spadasin verbal, șansa deturnării aluziilor dinspre propria vină înspre cea a femeii nechibzuite și ispititoare. Astfel, analizând avocățește cauzele și consecințele adulterului celebru (comis de soția unui cunoscut arhitect cu secretarul acestuia), Băiatu își pledează, de fapt, propria cauză: ... Ei, ți-ai găsit, continuă Băiatu, cu o volubilitate cum n-a mai avut până acum în viața lui. Ți-ai găsit ! Când vrea femeia... Te urmărește domnule, vine după tine... îți iese în cale când
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
că acceptarea proporției cumpănite între laturile contradictorii care definesc personalitatea lui Caragiale și, implicit, esența caragialismului este cea mai adecvată soluție, întrucât pune în evidență complexitatea acestora. Pentru a reveni la problematica avută în vedere, reținem din studiul menționat ceea ce pledează în mod justificat pentru configurarea unei rețele de elemente apropiate de literatura absurdului, mai ales dacă acestea se pot conjuga cu observații viabile din lucrări conexe, care pot confirma ipoteza precursoratului caragialian pe tărâmul acestei literaturi. De exemplu, poetica teatrului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de piesele sale, un râs crispat, înghețat, "în doi timpi", similar cu cel derivat din comicul absurdului, specific farselor tragice moderne. Așadar, elemente care țin de forma dramatică și de conținutul generator de un mesaj compatibil cu acest râs angoasat, pledează pentru amplasarea pieselor lui Caragiale la o distanță aproximativ egală între cele clasice și cele din teatrul absurdului. Eugen Ionescu însuși remarca modernitatea imaginarului caragialian: " Distanța dintre un limbaj pe cât de obscur pe atât de elevat și șiretenia meschină a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
inalienabile și să-l distribuie populației rurale, sperând că va putea rezolva în acest mod, cu totul empiric și primitiv, delicata și complicata chestiune agrară"27 etc. Toate aceste exemple și, de fapt, cu excepția Fucsiadei, toate textele din Pagini bizare pledează pentru o ipoteză conform căreia descoperim la Urmuz făpturi ireale într-un univers real, deși extrem de caricaturizat, ceea ce ar explica impresia de neverosimilitate generată de permanenta pendulare de la un registru la altul. Pe de altă parte, încadrarea estetică a universului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau eroul din Plecarea în străinătate resemnându-se cu înscrierea în barou, pot fi văzuți ca imagini particularizate ale miticului Sisif împingându-și piatra "fericit"155, pentru că "își cunoaște condiția mizerabilă în toată amploarea ei"156. Un alt aspect care pledează pentru prezența unui sentiment al absurdului în scrierile lui Urmuz, este prevalența stării de alienare în raporturile dintre ființele sale solitare, raporturi marcate de precaritate, inconsecvență sau chiar antagonism. Dintr-o scrisoare în care Urmuz își exprima regretul neîmplinirii pe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lucrări, faptul că Urmuz și Caragiale se înrudesc, la rândul lor, spiritual și artistic. În primul rând comicul absurdului, ca procedeu predilect de antiiluzionare și atenționare asupra nonsensului pervaziv în toate, precum și identitățile subterane de la nivelul tipologiei și al tematicii, pledează pentru această congeneritate literară. În plus, această apropiere, perfect justificată, în ciuda aparenței de maximă discrepanță între forma, conținutul, mesajul sau valoarea 158 operelor, îi avantajează pe ambii autori deopotrivă. Verigi în lanțul genealogic al literaturii române a absurdului, Caragiale, Urmuz
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
intertextuală la poetica operei, Editura Cartea Românească, 1992, p. 132. 185 Valeriu Cristea, Fereastra criticului, Editura Cartea Românească, București, 1987, p. 204. 186 Gabriela Adameșteanu, op. cit., p. 283. 187 Smaranda Vultur, op. cit., p. 136. 188 După cum remarca și Mircea Vulcănescu, pledând Pentru Eugen Ionescu, în "Familia", S. III, an I, nr. 5-6, septembrie-octombrie, 1934, pp. 94-101, apud. Nicolae Florescu, Profitabila condiție, Editura Cartea Românească, 1983, p. 270. 189 Nicolae Florescu, Profitabila condiție, Editura Cartea Românească, 1983, p. 270. 190 Idem, p.
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
alte țesuturi, ca, de exemplu, în țesutul adipos sau creier. Transformarea androgenilor în estrogeni (de pildă a testosteronului în estradiol) are loc printr-o reacție de aromatizare, sub acțiunea unor enzime numite aromataze (planșa 11). Există astăzi suficiente dovezi care pledează în favoarea unei conversii inițiale obligatorii a androgenilor în estrogeni la nivelul cartilagiilor de creștere pentru a se produce osificarea și închiderea acestora. Dovada cea mai elocventă este un experiment al naturii. Există bărbați care au fie mutații inactivatoare ale receptorilor
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
strategic) este simptomatică pentru o manieră de a conduce care valorizează în primul rând mobilizarea actorilor urbani, publici și privați, în jurul unor obiective împărtășite, în serviciul unei dezvoltări care se anunță că ar fi solidară. În ciuda unei istorii care nu pledează deloc în favoarea lor atât de mult au dat impresia că vor să-și debaraseze teritoriile de populațiile judecate ca fiind piedici în calea dezvoltării -, aleșii locali sunt cei mai sensibili la pericolele pe care le tăinuiește procesul de separare urbană
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
responsabilii municipali sensibili la problemele sociale și o elită devotată industrializării. Strămoș al cluburilor în care tehnicieni și oameni politici pregăteau punerea la punct a reformelor sociale, organ al reflecției cvasioficiale a republicanilor moderați, Muzeul social 1, creat în 1894, pleda, alături de mișcarea municipală, în favoarea unei politici de extindere rațională a orașelor, care viza "trecerea imperativului dezvoltării industriale în pacea socială, înaintea securității politicii financiare și a prosperității micilor burghezi"2. De asemenea, prima tentativă de planificare urbană pariziană (1900-1920) se
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în etape, prin formularea unor revendicări posibil de satisfăcut. Programul lor se întemeia pe o concepție extensivă a serviciului public comunal. Acolo urmau să se inițieze astfel de tentative de intervenție economică, încadrate adesea sub numele de "socialism municipal". Posibiliștii pledau ca municipalitățile să aloce credite pentru locuințele muncitorești, ca statul să intervină în domeniul locuințelor. Intenția lor era puternic contestată de către guediști, care erau socialiștii marxiști ai epocii. Tactica Partidului Muncitoresc Francez era să nu se mai facă distincție între
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
variate. Dacă este dificil să identificăm în anii 1960 o politică de animare socio-culturală propriu-zisă, constatăm că are loc o "reunire a alegerilor particulare făcute într-un cadru general"256, promotorii cei mai angajați ai animației socioculturale urbane neîncetând să pledeze pentru globalitatea animației și asigurarea coerenței educative. Acest avânt al animației preocupate să schimbe atitudinile individuale și colective extinde noțiunea de cultură. Nu se mai pune problema de a opune cultura elitelor culturii populare, ci de a promova o dezvoltare
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]