7,806 matches
-
șconflicteț, pentru că am o natură foarte docilă. Nici nu eram genul care iese și dispare. Când mergeam undeva cu mișcarea de tineret, aveau încredere în mine, nu exageram niciodată- când se termina ședința, fie mai mergeam un pic într-o plimbare, fie mă duceam acasă. Aveau încredere în mine, aproape că nu am avut conflicte cu părinții, chiar n-am avut. I: Ce prieteni aveai în perioada asta? S: Aveam o prietenă foarte apropiată la școală, care încă mai ține legătura
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
și responsabil: „Am o natură foarte docilă. Nici nu eram genul care iese și dispare. Când mergeam undeva cu mișcarea de tineret, aveau încredere în mine, nu exageram niciodată. Când se termina ședința, fie mai mergeam un pic într-o plimbare, fie mă duceam acasă”. Sara s-a dus în armată „în cadrul mișcării de tineret”, adică împreună cu prieteni mai vechi, prieteni pe care îi cunoștea de ani întregi. Merge într-un loc complet nou împreună cu oameni pe care-i cunoștea foarte
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
șconflicteț, pentru că am o natură foarte docilă. Nici nu eram genul care iese și dispare. Când mergeam undeva cu mișcarea de tineret, aveau încredere în mine, nu exageram niciodată. Când se termina ședința, fie mai mergeam un pic într-o plimbare, fie mă duceam acasă. Aveau încredere în mine, aproape că nu am avut conflicte cu părinții, chiar n-am avut.. Când intervievații au vorbit despre grijile lor actuale, de adulți de vârstă mijlocie, percepțiile asupra părinților se concentrau în principal
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
de către Association of Christian Schools International, prezentată în lucrarea 100 Ideas that work! Discipline in the classroom, care indică următoarele date prelucrate: • Cele mai semnificative cinci probleme de disciplină care apar cel mai frecvent în școlile americane: - discuții necontrolate și plimbări în timpul orei de curs; - lipsă de respect față de cei în poziții de autoritate; - necinstea, minciuna; - rezistența pasivă/nonimplicarea; - comportarea sfidătoare. • Cauzele care înlesnesc apariția unor manifestări nedorite în privința disciplinei la clasă: - 100% au raportat că inconsecvența este motivul principal; - 93
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
unui personaj simpatic, în aparență șters, lipsit nu numai de măreție, dar și de alte însușiri care să-l singularizeze, cu preocupări dintre cele mai banale (lectura gazetei sau a vreunui roman polițist, mai rar vizionarea unei piese de teatru, plimbări prin grădina orașului, singur sau în compania „câinelui de aer”, îndelungi și melancolice popasuri la bufetul termita, conversații prelungite cu prietenii sau cu diverse „zeițe”), mopeteiana își dezvăluie treptat resursele carnavalești. Iar protagonistul, în ciuda aparenței sale umile, se dovedește, până la
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Umberto, Il segno della poesia e il segno della prosa, în vol. Sulle specchi e altri saggi, Bompiani, Milano, 1995. 74. Eco, Umberto, Limitele interpretării, trad. de Ștefania Mincu și Daniela Bucșă, Editura Pontica, Constanța, 1996. 75. Eco, Umberto, Șase plimbări prin pădurea narativă, trad. de Ștefania Mincu, Editura Pontica, Constanța, 1997. 76. Eco, Umberto, Kant și ornitorincul, trad. de Ștefania Mincu, Editura Pontica, Constanța, 2002. 77. Eco, Umberto, Sulla letteratura, Bompiani, Milano, 2002. 78. Eliot, T.S., Eseuri, trad. de Petru
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ele ar avea un referențial ontic identic. Polisemia interindividuală e cu atât mai pronunțată cu cât noțiunea exprimată de cuvânt e mai complexă și abstractă. Cuvinte ca „tradiție”, „progres”, „valori” sunt în mai mare măsură interpretabile decât cele de „mâncare”, „plimbare” etc. Teoria cogniției sociale accentuează însă că în joc nu e doar aspectul semantic, ci că, prin schemele mentale și cadrul de referință, întrebări și propoziții întregi capătă alte înțelesuri. Însă diferențele interindividuale sau intergrupale de acest gen nu trebuie
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
de nemărginit. Reveria pietrificantă și reveria cristalizantă se unesc Într-o reverie a monumentalului strălucitor cu vaste deschideri spre universul mare. Frigul provoacă, În planul imaginarului, două figuri: una a retragerii, a solitudinii tihnite, alta a plutirii, evaziunii sub forma plimbării. Pentru cea dintîi caracteristică este imaginea cabinetului (iar În interiorul cabinetului imaginea ocrotitoare, stimulativă a focului), pentru cea de a doua este imaginea saniei ușoare. Cabinetul este, cum am discutat deja, un spațiu ocrotitor și un cronotop al literaturii.* Locul lui
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a beatitudinii se prefigurează aici. Sania este instrumentul acestei noi euforii. Sania ușoară are un statut dublu: este un vehicol agreabil, comod și, totodată, un cuib, un mic spațiu intim, ocrotitor: „Zi cu soare, ger cu stele... Hai, iubită la plimbare. Caii mușcă-a lor zăbale, surugiul e călare; Săniuța, cuib de iarnă (s.n.), e cam strîmtă pentru doi... Tu zîmbești?... ZÎmbirea-ți zice că e bună pentru noi.” Acest cuib de iarnă reprezintă o intimitate mobilă, euforizantă. Sania ușoară asigură legătura
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a naturii) este văzut de Alecsandri ca o desprindere de inerția nopții și, În genere, o eliberare (care ia forma vaporizării) de inerția materiei. Spațiul liric se deschide, În orice caz. Primește oaspeți. Natura redevine simpatică, receptivă, loc agreabil de plimbare. Promenada (micul voiaj liric) este o anticipație, o promisiune a călătoriei la care poetul a visat, iarna, În intimitatea cabinetului. * Lui Alecsandri Îi place să iasă și „În faptul zilei”. Contemplația este mai activă, intimitatea cu lunca mai puternică decît
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
interior să iasă În față, astfel Încât să putem examina ceea ce am acceptat ca fiind adevarat despre o situație sau despre noi Înșine, să permită catalizarea autoacceptării. Călătoria prin dezvoltarea personală este un pelerinaj prin surplusul nostru de realitate, este o plimbare curajoasă spre noi Înșine prin cele mai adânci cotloane, frici, umiliri, rușine ascunsă, speranțe și În final, din nou spre exterior. Dezvoltarea personală ne oferă o scenă pe care putem expune În siguranță, sinele, astfel Încât surplusul de realitate poate fi
TOATE PERSOANELE SUNT SPECIALE ŞI VALOROASE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Cornel BULEA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2127]
-
umilitoare, inclusiv pentru cea de a goli oala de noapte a Starețului și a călugărilor mai bătrâni. Aproape nimeni nu ținea la el, toți se temeau de el, deși era doar un puștan. Simțea dușmănia în refectoriu, în biserică, în timpul plimbărilor, în bibliotecă, în grădină. A încercat să-i spună duhovnicului, dar răspunsul a fost ca de gheață: Poate nu capeți decât ce meriți. N-a făcut nimănui nici cel mai mic rău, s-a supus întotdeauna (cu excepția "împrumuturilor" nocturne din
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de cap cu întrebările lui, iar aceștia, de-acum departe de orice ispită, inclusiv de cea a cititului, răspundeau cu un surâs, ridicându-și brațele spre cer. Plecând de la acestea, fu poreclit "călugărul puț" și apoi "călugărul burete". La vremea plimbării laolaltă, cu prietenul său Ponzio, se lansa în discuții îndârjite despre probleme literare și teologice, politice și sociale. Adesea alți călugări se strângeau în jurul lor, ascultându-l timizi, punându-i întrebări la care răspundea întotdeauna clar și precis. Bătrânii în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
naștere două facțiuni opuse: una e fascinată de tânărul dominican din Stilo, cealaltă îl urăște, îl spionează, îl dușmănește, încearcă să-l elimine. El își vede de treabă, ca de obicei, studiind cu multă tragere de inimă, și făcând lungi plimbări, în timpul cărora își notează tot felul de senzații și constatări. La Nicastro am văzut minunându-mă cedri crescuți în felul unui mădular și alții ca niște vulve, făcuți cu atâta măiestrie și evocând perfect originalul bărbatului și al femeii... iar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
privi o dată în lungul aleii și își flutură mâna, fără să știe prea bine încotro, dar bănuind că el îi va vedea gestul de mulțumire. Lăsă punga în hol ca s-o ia a doua zi dimineață așa cum era, pentru plimbarea în parc. Porumbeii făcură cerc în jurul ei, rotatul rămăsese pe o creangă, așteptând, pentru a se convinge. Iar înainte de a le presăra firimiturile, Cosmina le povesti visul ei, sigură că vor înțelege, pentru că și ea, în visul acela, zbura. Nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
G. Călinescu - Pe cine s-o vadă? - Pe răposata! - Ce-mi pasă mie de lume? strigă Ioanide. Răposata nuînviază, ci intră în mormânt. Ioanide, știind că Butoiescu nu pricepea metafizica, se calmă, îl luă de braț, simulă cu el o plimbare prin fața monumentului, îi arătă că lumea pioasă avea să treacă între mausoleu și monument pe o cărare pavată ca un peron și cu acest prilej avea să vadă de o parte îngerul ținând de mână pe răposata (ca și în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pagodă. A făcut-o ostentativ, ca să stârnească vâlvă și să-ți dea a înțelege că nu se turbură de părerea ta. Pomponescu, din ce în ce mai iritabil la numele Ioanide, își tortură mustața și nu dădu nici un răspuns. Dar a doua zi, simulând plimbarea la șosea, se abătu ca din întîmplare pe strada lui Ioanide. Smărăndache, cu care era în mașină, zise, nu fără o săgeată în direcția ministrului: . - Asta e pagoda lui Ioanide! . - Da? se prefăcu surprins de accident Pomponescu. Profesorul de beton
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Pomponescu, e adevărat, foarte puțin populată, și ciocănind puțin la ușa ministrului, intră în biroul acestuia, unde nu stătu decât vreo două minute, după care tot atât de liniștit ieși, luînd-o pe stradă, la pas, ca un om fără ocupație, dornic de plimbare. A doua zi guvernul căzu. Pomponescu șezu închis în casă câteva zile, apoi simți nevoia să ia aer. În mod normal, după depunerea portofoliului, Pomponescu rămânea cu destui "amici politici" ca să-și permită menținerea unei mici curți. Acum toți dispăruseră
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de principiul relativității. Toate schițele și proiectele înrămate sau găsite prin sertare fură numerotate cu grijă, catalogate la sfârșitul memoriului și apoi așezate în ordine într-un pachet. Când termină această lucrare, Pomponescu păru foarte bine dispus, făcu o mică plimbare pe bulevard și la masă bău puțin vin și fu mai comunicativ. Emise chiar câteva aforisme în legătură cu activitatea umană, luând ca punct de plecare felicitările doamnei Pomponescu că-și vede din nou de arhitectură. - Tot ce facem, zise el sentențios
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
n-aș tăgădui, este însă cam mult de când n-ammai profesat. În învățămînt, distanța e periculoasă. Am avut cu toate astea elevi foarte devotați. G. Călinescu În urma unor astfel de dialoguri, Pomponescu păru mai înviorat și începu acum să facă unele plimbări prin oraș. Se ducea la clădirile pe care le construise el, le contempla lung pe din afară, apoi se despărțea de ele. Cutreieră astfel orașul timp de câteva zile. Sentimentele pe care le încercă fură foarte contradictorii. Unele clădiri i
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai pozitiv. "Omul are vârsta arterelor sale." Acest aforism i se păru prea material. Lăsând cartea lângă el, Pomponescu șezu câtva timp fără gânduri, apoi adormi. Pe la cinci, schimbîndu-și costumul și punîndu-și smochingul tivit, ieși în oraș și făcu o plimbare pe jos pe bulevard. Cumpără de la o farmacie niște doctorii cerute de madam Pomponescu-mamă. Masa de seară decurse în modul cel mai normal și Pomponescu vorbi ca de obicei, deși cu o ușoară pironire în gol de reverie, neremarcată de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și foarte greu. În această situație, psihologii recomandă: "ignorarea temporară a emoțiilor", căci o blocare a lor poate fi nocivă pentru sănătatea perdantului și pentru stabilitatea/echilibrul relațiilor lui interpersonale. De asemenea, ei mai recomandă: • audierea unei muzici agreabile; • lungi plimbări pe jos într-un peisaj plăcut; • statul la taclale cu prietenii; • vizionarea unei comedii sau a unei melodrame de succes; • ne cumpărăm niște flori care ne plac; • facem o baie; • medităm la sensul vieții; • ne rugăm; • facem muncă fizică; • ne
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Îi zbura pe deasupra capului lui Prichindel părul ei despletit; iar în lumina lunii, fâlfâia în fel de fel de ape zăbravnicul vioriu țesut și-n fire de argint, cu care era învăluită’’. Cu toate acestea blestemul nu se curmă însă: plimbarea pe care o face Prichindel în cârca babei, până când apar zorile, o transformă numai momentan într-o zână fermecătoare. Prichindel a fost descoperit, însă nu și păcălit; înainte de a se lumina de ziuă, își ia tălpășița, iar fata de împărat
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
respirație caldă emană tulburător, chiar și atunci când se află în spatele eroului principal. Personajul oscilează între cele două ispite femeiești: între Nina, al cărei magnetism se exercită puternic, dar este de scurtă durată, și între o văduvă care îi propune o plimbare în Italia, unde o va însoți; reîntorcându-se după câteva luni, își prelungește nostalgia după posibila aventură cu ,,drăcușorul’’, pe care nu-l poate uita. Elementul fantastic este atenuat, până la o simplă convenție; ființa umană este direct tangibilă, iar efectul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
alte cazuri copilul (10-12 ani) fuge pentru a părăsi un loc detestat sau temut. Fuga copilului mai mare se poate înscrie uneori într-un comportament socializat în cadrul unui grup (fuge pentru a merge la prieteni, fuge pentru a merge la plimbare). Tipuri de fugă: a) fuga de la scoală se întâmplă atunci când: * Copilul nu face față cerințelor școlii (nivelul intelectual al copilului nu se ridică la pretențiile școlii, sau are un defect de sănătate somatică, ceea ce îi atrage blamul colegilor), și datorită
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]