7,062 matches
-
Tot ce reușesc să găsesc prin memorie e ca era un zeu marin, din generația de zei dinaintea olimpienilor, și că era socotit un protector al corăbierilor. În rest, nimic. Luni 21 noiembrie Afară norii s-au risipit, nu mai plouă, a apărut pentru câteva clipe soarele. Dar marea continuă să fie agitată. Mulți au coborât. S-au dus să se plimbe prin oraș. Unii vor să mai cumpere "ceva". Au vreme până la prânz. Am rămas aproape singur în "marele salon
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Oprim undeva să bem un ceai, deoarece pe vapor n-a mai existat "mic dejun". Vesela fusese împachetată și, oricum, era prea de dimineață. Ne cumpărăm și pentru drum ceva mâncare. Apoi, plecăm mai departe. Cerul s-a înnorat. Nu plouă, dar e o tensiune dramatică în atmosferă. Ziua în care am fost la Delfi, prima oară, arăta la fel! Același cer ursuz, greu, aceiași nori coborâți foarte jos. Nimic din faimoasa lumină greacă. În plus, zeii se țin departe de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
popas. Nu mai vreau să ies în oraș. Ceilalți pleacă. Ultima zi. Joi 24 noiembrie Vara, lumina secetoasă a Greciei dă Acropolei o atracție aproape hipnotică pe care, cu siguranță, ploile reci ale toamnei o demistifică. Dar avem noroc, nu plouă azi. Mă pregătesc să intru, sufletește, într-un fel de "protocol" de care nimeni nu scapă pe Acropole. Căci vizitatorii se transformă aici, fără excepție, în pelerini. Apropiindu-se de Propilee, sunt pregătiți să admire ceea ce vor vedea. Mai mult
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
aflat că încă n-a sosit cisterna de benzină pentru a se face alimentarea "Airbus"-ului care ne va duce la New York! Așa ceva numai la noi se putea întîmpla. Încerc să nu mă enervez, să-mi păstrez calmul. De dimineață, ploua mocănește. Acum, ploaia s-a oprit. Nu sunt, totuși, semne că s-ar limpezi atmosfera, ceea ce activează teama, oarecum cronică, pe care mi-o inspiră călătoriile cu avionul. În plus, am dormit prost și puțin azi noapte. Facerea bagajelor reprezintă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
care se străduiesc cu simpatie să-mi facă șederea agreabilă, am senzația că mă aflu într-o "sală de așteptare". Mergem la vecernie la biserică, zice doamna Silvia Lungociu. Când ieșim din casă, vedem că, între timp, a început să plouă. "Să luăm o umbrelă", zic. "Nu-i nevoie, spune Nick. Mașina e aici, la doi pași, iar la biserică o parchez lângă intrare. E loc". Insist. Nu știu de ce, dar insist. Ca să-mi facă plăcere, Nick ia una din umbrele
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Mașina e aici, la doi pași, iar la biserică o parchez lângă intrare. E loc". Insist. Nu știu de ce, dar insist. Ca să-mi facă plăcere, Nick ia una din umbrele. Ne suim în mașină toți trei și pornim. E noapte. Plouă puternic, în rafale. Ștergătoarele abia prididesc să limpezească parbrizul. Luminile semafoarelor se văd ca prin ceață. Cît avem de mers până la biserică?", întreb, ca să spun ceva. "35 de mile". Am impresia că n-am înțeles bine. "Cît?" Dar auzisem bine
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Ce naiba are?" Poate s-a terminat benzina", zice doamna Lungociu. "Nici vorbă. Rezervorul e pe jumătate plin". Se aud mașini din spate, claxonând. Nick se dă jos să le explice că suntem în pană. Umbrela se dovedește acum providențială, căci plouă cu găleata. Reîntors în mașină, încearcă din nou. În zadar. Motorul nu vrea să pornească. Am pățit asta, deseori, acasă, cu Dacia mea, dar cu un Chevrolet, în America supertehnicizată, nu mă așteptam să rămânem, imobilizați, în mijlocul străzii. Alte mașini
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
americană. Am uitat o cravată la Nick, din cauza grabei cu care am plecat la aeroport. Azi, am primit-o, prin "poșta specială". Mâine, plec la Chicago, cu o escală la Newark. La întoarcere, voi face o escală la Cleveland. Acum, plouă. Apăsat, dușmănos. Văd pe fereastra aburită de ploaie cadranul luminat al ceasului din turnul de la Custom House, unde era pe vremuri vama pentru vapoare, la Boston, și vârfurile unor zgârie-nori pierdute în ceață. Probabil, pentru piloți n-are importanță cum
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
apropiere, se a-flă un spital. Vin și pleacă mereu ambulanțe. Sirenele urlă strident. M-am obișnuit cu ele. Uneori, urlă și noaptea... Păcat că n-am văzut, în deșert, "aerodromul" pentru navele cosmice. Construit, cum zic americanii, "în mijlocul a nicăieri"... Plouă mai departe. Ploaie putredă. Una din acele ploi de toamnă care-ți răscolesc reumatismele * și care, în Europa, sunt un stimulent pentru "intelectualizarea" oboselii. Ceața s-a îngroșat, a coborât, vâscoasă, acaparatoare, până la jumătatea zgârie-norilor. Pietonii, zgribuliți sub umbrele, au
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
la unele intersecții, denivelate ca să poată coborî un cărucior de handicapat. Arhitecții trebuie să respecte normele speciale prevăzute de asistarea handicapaților. Cerul e acoperit de nori scămoșati care plutesc la joasă înălțime, în atmosfera rece a dimineții, dar nu mai plouă. Exact la ora anunțată, pasagerii sunt poftiți să se îmbarce. Vecina de scaun, care și-a scos o carte din geantă, își face cruce în momentul decolării. Mă grăbesc s-o imit. Apoi, iau o hartă, să mă lămuresc ce
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dumneavoastră, a răspuns acestei frumoase invitații? Câțiva milițieni, care au intrat ca la ei acasă și i-au scos mațele. Oh! Iertați-mă doamnă! N-a înțeles, de altminteri, nimic. Câtă lume \ nu găsiți? \, deși e atât de târziu și plouă întruna de zile întregi! Din fericire, există păhărelul cu rachiu de ienupăr, singura lucire în bezna care ne înconjoară. Simțiți lumina aurie, lumina arămie, pe care o aprinde în noi? îmi place să străbat orașul, seara, când mă pătrunde dogoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
merita din plin. Acest film, cu câteva variante, s-a desfășurat de sute de ori în închipuirea mea. Dar era prea târziu și timp de câteva zile am clocit în mine o ciudă plină de venin. Iar a început să plouă. Nu vreți să ne oprim sub acest portic? Așa. Ce spuneam? Ah, da! vorbeam despre onoare. Așadar, când mi-am amintit de această întâmplare, am înțeles exact ce însemna ea pentru mine: visul meu nu rezistase la proba faptelor. Visasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
din clipa în care am descoperit în miezul amintirilor mele acea întâmplare pe care trebuie, în sfârșit, să v-o povestesc, în ciuda atâtor digresiuni și argumente laborioase, pe care nădăjduiesc că le-ați apreciat așa cum merită. Uite că nu mai plouă! Fiți bun și întovărășiți-mă până la mine. Sunt obosit și, ciudat, nu pentru că am vorbit, ci numai la gândul a ceea ce trebuie să vă mai spun. De altfel, marea mea descoperire poate fi povestită în câteva cuvinte. De ce aș vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Plouă Stau relaxat pe canapea Și mă gândesc:”Ce repede trece vremea” Sunt nostalgic,ascult ploaia de afară Din când în când mai tuna iară Ce senzație,acum parcă timpul s-a oprit Toate gândurile mi-au pierit Iubesc clipa asta
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93441]
-
parcă timpul s-a oprit Toate gândurile mi-au pierit Iubesc clipa asta,dar parcă este rece Toate trec,și parcă și iubirea trece Rămân gânduri,regrete Se uită de sentimente.. Toți gândesc lucruri inteligente Dar nu prețuiesc anumite momente Plouă,ador să plouă Pentru fiecare inimă ruptă în două
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93441]
-
a oprit Toate gândurile mi-au pierit Iubesc clipa asta,dar parcă este rece Toate trec,și parcă și iubirea trece Rămân gânduri,regrete Se uită de sentimente.. Toți gândesc lucruri inteligente Dar nu prețuiesc anumite momente Plouă,ador să plouă Pentru fiecare inimă ruptă în două
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93441]
-
fost Gil. Nici la televizor nu mai am chef să mă uit. Sâmbătă, 3 octombrie 2009. E ziua sorocită tristei ceremonii de înhumare a urnei cu rămășițele pământești ale dispărutului fulgerat de un Destin năprasnic și nedrept. Toată noaptea a plouat liniștit și spornic, continuă încă o ploaie măruntă... Aștept semnale de la bucureștenii care au trecut direct spre Sipeni, pentru a fi adusă la ceremonia funerară mătușa lui Gil, mama lui Liviu. N-am nici un semn. La ora potrivită mă deplasez
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
necinstea!... Am lucrat până la ora 13, închegând câteva pagini ce au fost consemnate mai sus, pagini care să întregească proiectatul volum III. Sunt chiar mulțumit că am prins un moment bun al aduceriiaminte... Vineri, 26 februarie 2010. Dacă ieri a plouat mărunt toată ziua topind și ultimul strat de zăpadă, gândul mă poartă la aceeași dată din 1944, când reveneam la Priponești în ultimul meu concediu ca militar aflat atunci în dispozitivul de apărare de la Limanul Bug-Nipru. Sosirea mea acasă a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
De obicei oamenii nu-i dădeau atenție. Orgoliul lui Neculai însă nu suferea prea mult. Cu mâinile la spate, ostașul Domnului plimba trista-i figură dea lungul întregului peron. Nepăsarea sa părea plină de sens. - Dacă nu-i credință, nu plouă !... Aflat la vârsta de gură-cască, câte un copil îl privea intrigat. Grav, Neculai își continua plimbarea. Cu fața strâmbă de râs, un trecător se oprea să dea mâna cu el. Socotind că poate conta pe acest auditoriu, predicatorul umfla un
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
strâmbă de râs, un trecător se oprea să dea mâna cu el. Socotind că poate conta pe acest auditoriu, predicatorul umfla un glas de stentor, fără ași trage palmele de la spate : - Pentru că l-am supărat pe Domnul, anul acesta a plouat numai de două ori. Nu mergem la biserică și lucrăm și-n ziua de Sfânta Duminică... Perplex, omul exclama : - Na ! - Va veni vremea să n-avem pâine, zice Domnul, și veți îndura lipsuri mari. Pocăiți-vă, iar Domnul o să dea
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
senină, parcă se pregătea să răsară soarele. Se sprijinea într-un baston negru cu măciulie de argint. Acuma însă se opri. Acest nemaipomenit fapt ne-a umplut de uimire. - De ce-l chinuiți, copii ? susură el moale, cu un glas care ploua peste capetele noastre. Și, lăsând să planeze această întrebare, liniștit, dânsul plecă mai departe. Pe bietul băiat l-am lăsat în pace și de-atunci nam mai îndrăznit un gest asemănător.
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
o bibliotecă părăsită, unde doar eu mai privesc peticul de cer care-mi amintește frunzele albicioase ale măslinilor bătrâni din Grecia și zidul din fața ferestrelor. Un zid de cărămidă veche, roasă de intemperii, care închide curtea, spre miazăzi. Când nu plouă, vin să picotească pe el, amețite de soare, câteva ciori. Dincolo, se văd crengile unor oțetari al căror verde viguros contrastează cu galbenul veșted al zidului. Am aproape șaptezeci și patru de ani, vârstă la care nu pot pretinde că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
întuneric, ghiceam dunga cenușie care e sabia tatei din tabloul de pe perete, dar memoria mea devenise cețoasă, nesigură, încărcată de resturi ale unor întîmplări greu de fixat într-o vreme precisă. La un moment dat, mi s-a părut că plouă și că ploaia făcea să sune prelung tabla de pe acoperiș. Probabil, ațipisem deoarece, când m-am sculat și am aprins lumina, nu se mai auzeau decât rafalele vântului. 4. Nimeni, probabil, nu mă cunoaște așa cum sunt, de fapt. Par sau
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Eu cred că lucrurile stau exact pe dos. În somn, suntem mai adevărați decât în stare de veghe. Și, oricum, diminuat sau nu, prefer să nu mă trezesc în mijlocul nopții transpirat și cu pulsul mărit. 6. Se înnorează. Poate, va ploua. O cioară a zburat de pe zid și trece prin dreptul ferestrei. Gata, a dispărut. Bate și vântul. 7. Cum mă întorc spre tabloul unde tata e tânăr artilerist, îmi reînvie în minte, melancolică, admirația cu care-l priveam în copilărie
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mergem la domnu' din jos". 9. E atât de pustie această curte, strivită de o lumină dură la amiază, încît din ce în ce mai des mă cred în afara timpului. Văd aceiași oțetari, cu frunzele întunecate de soare, ceea ce îi face misterioși. N-a plouat demult, iar oțetarii se asociază bine cu seceta. Îmi vin în minte tablourile lui Vermeer, în care e evident că pictorul nu suportă opacitatea zidurilor. De aceea deschide în ele ferestre sau, dacă nu, așează pe pereți hărți care sunt
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]