6,499 matches
-
popoarele în decadență și dezbărbătate de corupțiune și că insulta azi, lingușirea mâni, lingușirea până la pământ cu restabilirea celor mai bune raporturi sunt semnele de putrejune internă, semne că mărul e copt, putred de copt pentru a vă cădea în poale, puternici vecini! De aceea, aveți îndurare de spuma Fanarului, de cucuvaia pripășit[ă] de ieri alaltăieri în această țară, și ce deriziune!! șef al partidului zis național, care v-a făcut // atât de bine trebile și nu-l siliți să
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
știe când. Și într-o zi de sărbătoarea morților, îl vede pe tat-său la poartă... Costaichie, zice, Costaichie, dă-mi și mie ceva să mănânc, că mor de foame (se sclintise și ăsta, treceau muierile de la praznic și avea poala plină cu colaci, dar vorbea și el așa, cum se sperie un om bătrân că o să moară de foame, cad în mania asta). Ce să-ți dau, zice ăsta, ce-ai făcut în viață și ce-ai dres? N-ai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de dinainte de căsătorie ai avut timp să mă cunoști... Ce-ai făcut după aceea e un secret al tău, care îmi scapă. Dă-ți pe față secretul tău, Matilda, e ora marilor destăinuiri!..." Și mă lăsai jos pe vine la poalele ei și o privii fascinat. "A fost o mare dragoste, Matilda, pe care după căsătorie, ași putea spune că chiar din primele zile când am venit la tine în casă, ai început s-o sapi cu îndîrjire la rădăcină și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la canal descifrasem enigma acestui miner din Donbas care exprima într-adevăr un straniu avânt al ambiției umane, un fel de beție a performanței, căreia însă i se dăduse alt nume: eroism în muncă, născut dintr-o înaltă conștiință revoluționară. Poale că Alexei Stahanov fusese un om animat de astfel de virtuți. Dar dacă semăna cu un ins din echipa noastră de săpători de la canal? Inițial norma noastră era de doi metri cubi săpați, încărcați în roabă si duși mai încolo
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de văzut, fiindcă rochia pe ea era prea largă, parcă și-ar fi croit-o singură, tăiată rău în talie și cu umflături la subsuori... fără decolteu... Picioarele... da, picioarele erau frumoase, cel puțin atât cât lăsau să se vadă poalele prea lungi, ale rochiei... Ochi negri, parcă prea mari, gură care, vorbindu-mi de cifre, încasări și plăți, rămânea adesea întredeschisă, ca și când privindu-mă s-ar fi simțit o secundă în prada unei amnezii, a unei curioase perplexități... "înțelegeți?", zicea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și nu știu de ce vru să ia și taburetul cu ea, dar în loc să-l ia se așeză încet lângă el și se întinse moale în iarbă. Păru însă mulțumită că găsise această soluție mai comodă și își trase picioarele sub poalele halatului, își puse tâmpla pe braț și adormi instantaneu. O cascadă de armonii înalte ale unui acordeon îndepărtat salută parcă acest inocent abandon al bătrânei. "Cum, ce e?"' mai tresări ea ridicând capul, apoi înțelese și îl lăsă la loc
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aceea multă vreme. Mă culcai mulțumit că în timpul mersului pe jos până acasă nu cedasem ispitei de a deveni incoerent. Mă trezii liniștit, mă ocrotii în orele contabile operând o separație (o uitare!) și, liber în lungile mele plimbări pe la poalele pădurilor, gîndii: "Bătrîne, îi spusei într-o zi aceluiași gorun pe care îl interogasem odată, Socrate nu te-a cunoscut să se însenineze că din trupul tău i se va face într-o zi sicriul. Înseninarea lui îi venea din
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
comună, și de ce ar fi? Spițele mele fuseseră odată sfărâmate și cu greu făcusem rost de altele. Nu vor alerga la voința acestei fete și a nici uneia alteia, asta nu înseamnă că nu poate să-mi rămână dragă, că nu poale să se nască între noi o tandră prietenie... Totuși în după-amiaza aceea, după orele mele contabile, pierdui gustul plimbărilor mele solitare prin pădure, îmi adusei aminte că nu mai citisem de mult nimic fundamental și mi se insinuă o acută
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în lanț incontrolabilă. Îndoiala nu fusese inclusă în programarea lor. Dincolo de zona de aterizare, se ridica în nori un turn metalic. Antenele parabolice regrupate în vârf aduceau cu niște păsări care au poposit pe un copac amorțit în iarnă. La poalele acestui turn se zărea o siluetă stingheră aplecată sub un panou deschis, cu spatele în bătaia vântului. Bishop blocase capacul în poziție ridicată și izbutise să branșeze consola portabilă la emițătorul turnului. Se considera satisfăcut, deși lucrurile începuseră destul de prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
să meargă înapoi acolo. Păcat, pentru că - alt gând trecând rapid prin minte... Ar trebui într-adevăr să dau de urma băiatului... 12 Gosseyn simți pe față adierea unui vânt rece. Cât vedea cu ochii, numai vârfuri înzăpezite. Și chiar sub poalele lor, un. râu cu ape repezi și malurile înghețate. Văzu băiatul care admira cu ochi măriți peisajul. Obrajii lui palizi începuseră să prindă culoare. Putea să fie numai răceala acelui vânt care străbătea prin toată nebunia aceea și se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
-l îmbrăcaseră Vocea Unu și Vocea Doi. Dedesubt, corpul îi era cald încă; și, prin contact repetat, reuși să-și țină mâinile, pe rând, cât de cât calde. Dar cu cât trecea vremea și cum ei abia se apropiau de poalele pantei, nu mai avea nici o îndoială: nu era îmbrăcat pentru o așa climă. Câteva minute mai târziu, păru că venise timpul pentru o acțiune hotărâtă, când băiatul scânci pe neașteptate: - Nu pot. Nu pot. E prea frig. Îngheț. Coborâseră până pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
sentiment de ușurare cel pe care automat - talamic - îl exprimase. Era încordare. Care se intensifica pe măsură ce mișcarea aceea continuă, îl aducea mai aproape de... de ce? Își aminti fulgerător, cum - ultima oară - fusese scos din capsulă în întunericul compact al laboratorului Dzan. Poale că ființele Troog doreau, la fel, să încerce să stea nevăzuți pentru el o vreme, în timp ce, cu ajutorul instrumentelor lor, îl cercetau. Să le permită, oare? După un moment de frământare, își dădu seama că adevărata întrebare era: putea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
ca după insolație. Ne uitam la ea cu și mai mult interes, cu admirație. Nu-i păsa, ne zâmbea la fel de serios când ne dădea restul cincizeci de bani la o franzelă. Tanti Leana venise odată cu cartierul, ne născusem toți în poala ei ca într-o copaie blândă de cocă și-asfalt. Pe sub halatul de amidon, pulpele puternice fremătau, așteptându-ne capetele cuminți și lipicioase. Mâinile ei miroseau, desigur, a pâine, iar brațele atletice, cu care ne frământa mințile (și poate nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aducem aminte de ei, fie niște binevoitori le-au inventat povestea, presărând-o cu binecunoscutele fracuri, jobene și patefoane. Așa ceva vezi doar în filme, și te plictisești repede. Bunicu’ Vitalian a existat cu-adevărat, îl știe un sat întreg, la poalele Leaotei. Satul se cheamă Moroieni, m-ar bucura să-l introduc și să-l scot afară pe ușă rotund, ca Rebreanu în Ion, dar e mai simplu să-l găsiți pe-o hartă. Jumătate din localnici se numesc Leordeanu; strămoșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu pușcăria: abia prin anii ’80, când nu mai conta nimic. Erau alte vremuri și bunicu’ Vitalian alerga, ca toată lumea, după mașina de carne. Evident că n-o prindea. Fostul moșier interbelic, proprietar de dealuri și crescător de cai la poalele Leaotei, turnat de-un vecin, arestat și bătut de securiști pentru că își ascunsese medaliile pe vremea lui Dej, își consuma acum toată energia pentru un antricot cu os. Mai târziu, atins de scleroză și țintuit în pat de o semipareză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de pe urma fatalității geografice care a făcut ca teritoriul lor să fie "teatrul resboaelor" și "năvălirilor gintelor streine", pe întreaga lungime a marilor migrații românii "păstrară a lor guvern propriu, naționalitatea, religia, datinile și limba, lățindu-se din asemene aziluri pe la poalele munților și prin osebite părți ale Daciei Câmpene, până când în vecul al XIII și al XIV prin venirea Radului Negru Duca de Fagaraș și Omlaș din Transilvania în Țara Românească și a lui Bogdan Dragoș Duca de Maramureș în Moldava
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
lor, acționează, totuși, nu doar în limitele unor legi restrictive, ci și sub semnul selecției profesionale calitative 156. Ea apare, în acest fel, ca un mediu de cultivare a darurilor naturale ale membrilor săi nu numai în măsura în care îndeplinește rolul de "poala maternă", cum spune Kant, de ambianța educativa și ocrotitoare, favorabilă. Ci și în caracterul ei de cadru oponent în fața tendinței, la fel de puternice, a oamenilor, de a învinge orice adversitate pentru a se realiza. Nu numai în ceea ce privește artă, ci în general
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
câteva tablouri în ulei, negre, afumate, pe care era greu să deslușești vreun contur. Un portret în mărime naturală îi atrase prințului atenția: înfățișa un om de vreo cincizeci de ani, într-o redingotă de croială nemțească, dar lungă în poale, cu două medalii agățate de gât, cu o barbă căruntă foarte rară și cam scurtă, cu fața galbenă și plină de riduri, cu privirea suspicioasă, ascunsă și tristă. — Nu cumva e tatăl tău? întrebă prințul. — Chiar el, îi răspunse Rogojin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bucuros și bahic până la lingușeală, ba-i sensibil de-i dau lacrimile, ba se supără deodată atât de tare, încât mă sperii, zău; eu, prințe, nu fac parte din tagma militarilor. Ieri stăteam amândoi la bodegă și, ca din întâmplare, poalele redingotei mele se etalau la vedere, săreau în ochi; el se uita strâmb, se enerva. Acum nu mi se mai uită drept în ochi decât când e beat sau dacă îl apucă duioșiile; dar ieri mi-a aruncat vreo două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nervos și s-a nărăvit să mă privească acum cam prea de sus. Ba se smiorcăie și mă îmbrățișează, ba începe hodoronc-tronc să mă umilească și să-și bată joc de mine cu dispreț. Așa că o să fac să se vadă poalele redingotei, cu bună știință o s-o fac, he-he! La revedere, prințe, căci îmi dau seama că vă rețin și inoportunez, ca să zic așa, sentimentele cele mai interesante... — Dar, pentru Dumnezeu, ține-o tot în secret! — Cu pași ușori, cu pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
intrat tot așa, în vârful picioarelor, cum am intrat și adineaori. Pe drum mă gândeam în sinea mea că n-o să vrea să intre pe furiș. Da’ de unde! A vorbit în șoaptă, a intrat în vârful picioarelor, și-a ținut poalele rochiei cu mâna ca să nu foșnească, ba încă mă mai și amenința pe scară cu degetul să nu fac zgomot. De tine se tot temea. În tren parcă înnebunise de-a binelea, tot de frică, și singură a vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
e încă în amintirea tuturor. {EminescuOpXII 169} Grecia actuală numără puțini români în partea superioară a râului Aspropotamos; masa lor principală, ocupată cu cultura vitelor, e așezată mai la nord de acest râu pe o fâșie de pământ ce cuprinde poalele de sud ale Pindului și ajunge pîn'la Castoria, îngrămădită între greci, bulgari și albaneji. Oaze românești mai mari se află în șesul Musakia, în ținuturile Berat, Pekin, Elbassan și Cavaia, colonii însă se află aproape în toate orașele tesalo
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
să-i cumpere cineva, că țăranul, pentru hrana lui sau pentru ca să aibă câțiva lei de cheltuială, trebuie să usuce la soare câteva baniți. Nimeni nu vrea să aibă în vedere ca în luna lui septemvrie, mai ales în județele de la poalele munților, tot fânul, toate ovezele, hrișca este încă pe câmp. Pe când bietul țăran dar nu știe cum s-ar scula mai de dimineață, nu știe cum ar lucra mai repede cu toată familia lui ca să nu-și piardă puțina recoltă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
creșterea spirituală de vrednici, căci acest fel de moarte, pricinuită de o atât de mare dragoste și de o atât de puternică credință, „nu pare a sta cu nimic În urma morții martirilor. Întrucât primiseră trupurile sfinților pe brațele și În poala lor, după ce le‑au tras În jos pleoapele și le‑au Închis gura, Îi luau pe umeri și, Îmbrățișându‑i cu drag, după ce‑i spălau și‑i Îmbrăcau, Îi Înmormântau. La scurtă vreme după aceea au ajuns să primească și
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
unor orizonturi purificatoare. Cu câteva rânduri mai jos, „mesajul” poetic apare de altfel explicit: „Aș fi vrut să smulg inima mea ca pe o lămâie din coșurile cu fructe, s-o arunc ca pe o promisiune de aur (s.n.) în poala gospodinei nevoiașe, să răspund acelui - Pe cine căutați? recunoscut în vocea tremurată”... Întreg textul, închis cu un pasaj ce reia fraza de început, se structurează în funcție de aceste două mari teme, în secvențe izomorfe, ce se înscriu pe axa reprezentărilor negative
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]