4,644 matches
-
zonele de graniță vestice și sud-vestice, mai ales din Caucaz: ceceni, inguși, caraci, nalkari, calmuci, tătari din Crimeea și alții le-au urmat germanilor de pe Volga, deportați În 1941. Tratamentul brutal aplicat națiunilor mici nu era ceva nou: balticii și polonezii fuseseră exilați cu sutele de mii În Est Între 1939 și 1941, ucrainenii În 1930 și Înaintea lor alții, Încă din 1921. Primele procese postbelice intentate colaboraționiștilor și trădătorilor reflectau și ele sentimente naționaliste. Lideri ai partidelor țărăniste din Polonia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Polonia și Germania de Est, deși au aruncat mii de bărbați și femei În Închisoare, nu au condus la procese publice majore. Exista și În Polonia un candidat pentru rolul de Tito-Kostov-Rajk: W³adis³aw Gomu³ka, secretar general al Partidului Muncitoresc Polonez și vicepreședinte al Consiliului polonez de Miniștri. Gomu³ka criticase deschis planurile de colectivizare În Polonia și era cunoscut ca adept al „căii naționale” poloneze spre socialism. Criticat de staliniștii fideli din partid, În august 1948 el a fost Înlocuit În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al operațiunilor de ajutorare Întreprinse În Europa postbelică de Biserica Unitariană. Deja invocată În acuzațiile aduse lui Rajk și altora, rețeaua imaginară de superspioni titoiști a lui Field, cu sediul la Budapesta, urma să fie principala dovadă Împotriva lui Gomu³ka. Polonezii au rezistat Însă presiunii sovietice de a desfășura public ample vânători de vrăjitoare după modelul maghiar. Partidul Comunist Polonez În exil fusese decimat de Stalin la Moscova, așa că Bierut Întrevedea ce Îl așteaptă dacă Polonia intra Într-un vârtej de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
altora, rețeaua imaginară de superspioni titoiști a lui Field, cu sediul la Budapesta, urma să fie principala dovadă Împotriva lui Gomu³ka. Polonezii au rezistat Însă presiunii sovietice de a desfășura public ample vânători de vrăjitoare după modelul maghiar. Partidul Comunist Polonez În exil fusese decimat de Stalin la Moscova, așa că Bierut Întrevedea ce Îl așteaptă dacă Polonia intra Într-un vârtej de arestări, epurări și procese. Polonezii au avut și noroc: Gomu³ka a rezistat interogatoriului, refuzând să semneze o confesiune falsă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sovietice de a desfășura public ample vânători de vrăjitoare după modelul maghiar. Partidul Comunist Polonez În exil fusese decimat de Stalin la Moscova, așa că Bierut Întrevedea ce Îl așteaptă dacă Polonia intra Într-un vârtej de arestări, epurări și procese. Polonezii au avut și noroc: Gomu³ka a rezistat interogatoriului, refuzând să semneze o confesiune falsă; dosarul nu era instrumentat când Stalin a murit, iar Beria, omul lui de paie, a fost ucis Înainte ca procesul să poată Începe. În fine, unii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aceștia se putea conta din două motive: cum petrecuseră mult timp În văzul autorităților sovietice, aveau puține contacte În străinătate, sau deloc; dacă supraviețuiseră epurărilor din anii ’30 (prin care a fost eliminat grosul conducerii În exil a partidelor comuniste polonez, iugoslav etc.), se putea conta pe obediența lor totală față de dictatorul sovietic. Comuniștii „naționali” Însă, cei care rămăseseră pe pământul natal, au fost considerați suspecți. Adesea ei avuseseră o activitate mai eroică În rezistență decât confrații de la Moscova (care s-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
poziția secundă, după Gheorghi Dimitrov, proaspăt Întors de la Moscova, până În 1949, când i-a fost imputată activitatea din timpul războiului. În Polonia, Gomu³ka organizase rezistența armată antinazistă, Împreună cu Marian Spychalski; după război, Stalin i-a preferat pe Bierut și alți polonezi cu state de plată la Moscova. Ulterior, Gomu³ka și Spychalski au fost arestați și, cum am văzut, s-au aflat la un pas de propriul lor proces-spectacol. Existau și excepții. În România, căderea comunistului „național” Pătrășcanu a fost orchestrată de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dar mefiența lor față de Vest și frica de influența occidentală nu erau inedite, ci Înrădăcinate În scrieri și practici deliberat slavofile cu mult Înainte de 1917. Europa Centrală și de Est nu avea asemenea precedente. Cu naționalismul anxios specific țărilor mici, polonezii, românii, croații și alții se autoreprezentau nu ca niște escorte Îndepărtate la marginea civilizației europene, ci mai degrabă ca apărători neînțeleși ai celei mai de preț moșteniri europene - așa cum cehii și maghiarii Își spuneau, nu fără motiv, că se află
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
asta se dorise. Stalin Își decupase cu succes un perimetru defensiv adânc În inima Europei, scoțând Estul din ecuație. Viața intelectuală și culturală europeană de după al doilea război mondial se desfășura pe o scenă drastic micșorată, de unde fuseseră măturați cehii, polonezii și ceilalți. În ciuda faptului că problema comunistă era În centrul dezbaterilor occidentale, experiența practică a „comunismului real” cu câțiva kilometri mai la est a trecut practic neobservată - de nimeni alții decât cei mai fervenți admiratori ai comunismului. Starea intelectuală a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
staliniste. Generația de studenți de după război, sedusă de lideri și directive, de disciplină și de perspectiva acțiunii cot la cot cu „muncitorii”, a fost atrasă tocmai de rigiditatea PCF - cel puțin În primii ani, la fel cum partidul ceh sau polonez i-a entuziasmat inițial pe tinerii din Est. Dar intelectualii francezi consacrați se vedeau amenințați zilnic, În vederile lor progresiste, de fervoarea cu care comisarii culturali ai PCF impuneau ortodoxia În paginile turgide ale cotidianului de partid L’Humanité. Scriitorii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Emigrația europeană, desigur, nu era nimic nou. Dar cei cincisprezece milioane de italieni care și-au părăsit țara Între 1870 și 1926 au plecat aproape fără excepție peste ocean: În Statele Unite sau Argentina. Este valabil și pentru milioanele de greci, polonezi, evrei și alții care au emigrat În aceiași ani, sau scandinavii, germanii și irlandezii mai vârstnici. După primul război mondial, a existat, Într-adevăr, un flux constant de mineri și fermieri din Italia și Polonia către Franța, de exemplu; iar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
studenți cu bursă - și o seamă de greci și italieni care emigraseră În America după 1900 și au revenit În Sicilia sau În insulele grecești la vârste Înaintate. Adeseori est-europenii aveau mai multe legături cu SUA decât vesticii, Întrucât numeroși polonezi sau unguri aveau prieteni sau rude plecate În America, iar mulți alții s-ar fi dus și ei dacă ar fi putut. Fără Îndoială, guvernul Statelor Unite și diferite agenții private - mai ales Fundația Ford - se străduiau să reducă prăpastia ce
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și Praga nu se puteau lăuda cu același succes. * * * Deznodământul pașnic al revoltelor poloneze din 1956 a avut prețul său. Deși instituțiile și scriitorii catolici erau Îngăduiți În Polonia lui Gomu³ka, opoziția În interiorul partidului era sever limitată. Partidul Muncitoresc Unit polonez rămânea profund conservator, deși evitase epurările violente din vremea lui Stalin. Temându-se că tulburările din 1956 s-ar putea repeta, conducerea trata criticile aduse liniei partidului ca pe o amenințare directă la adresa monopolului său politic. Rezultatul a fost o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anterioare. Savanți consacrați le-au luat apărarea. Leszek Ko³akowski, profesor de filosofie la Universitatea din Varșovia, se adresa anul următor studenților de la Institutul de Istorie la la sesiunea plenară prilejuită de cea de-a X-a aniversare a Partidului Comunist Polonez din octombrie 1956. Toamna anului 1956 a fost o ocazie ratată, a explicat el. Zece ani mai târziu, În Polonia domneau privilegiile, ineficiența și cenzura. Comuniștii pierduseră pulsul națiunii, iar reprimarea lui Kuroñ, a lui Modzelewski și a criticilor formulate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Mai ales În Polonia, numeroșii comuniști evrei - unii cu funcții de partid, alții activând În universități sau având profesii liberale - erau indiferenți față de propria origine, iar unii, suficient de naivi Încât să creadă că indiferența lor e Împărtășită de toți polonezii. Dar ei reprezentau o țintă irezistibilă pentru oricine urmărea accesul la putere În cadrul partidului și popularitatea demagogică În țară9. Nu lipsea decât ocazia, oferită În iunie 1967 de „războiul de șase zile” dintre Israel și vecinii săi arabi. Sprijinul sovietic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
indiferent de naționalitate, vor ști să tragă concluziile. Nu vrem o a Cincea Coloană la noi În țară”. Referința la evrei ca la a Cincea Coloană a Poloniei a fost transmisă la radio și televiziune și auzită de milioane de polonezi. Mesajul era clar. Nu era limpede dacă Gomu³ka Își exprima propriile păreri, căuta țapi ispășitori pentru eșecul măsurilor din ultimul deceniu sau doar anticipa tentativa lui Moczar de a-l detrona și decisese să le-o ia Înainte opozanților staliniști
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
știut de la cazul Slánský și alte procese din anii ’50, dar o premieră În Polonia comunistă. La apogeul excitației antisemite, ziarele Îi identificau pe evrei după criterii extrase direct din Legile de la Nürnberg - deloc surprinzător, dacă ne gândim la fasciștii polonezi reciclați din aripa stalinistă a partidului aflat la putere. Evreii erau acum poftiți să părăsească țara. Mulți s-au conformat, În condiții umilitoare și cu mari sacrificii personale. Din cei 30.000 de evrei rămași În Polonia, circa 20.000
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lor, de restul națiunii - strategie În care antisemitismul s-a dovedit foarte util. Poate și studenții erau parțial responsabili: mai cu seamă la Universitatea din Varșovia, rolurile proeminente În proteste și demonstrații au fost asumate de fiii și fiicele nomenclaturiștilor polonezi, iar obiectivele lor principale erau libertatea de exprimare și drepturile politice. Cum s-au grăbit să remarce adversarii săi neostaliniști, intelighenția disidentă din Varșovia nu se prea sinchisea de grijile cotidiene ale populației muncitoare. La rândul său, poporul polonez a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prin Moscova. Cum spunea Helmut Schmidt, „În inima Ostpolitik se află, firește, relațiile germano-sovietice”. și Într-adevăr, de Îndată ce au căzut de acord asupra caracterului definitiv al noilor frontiere poloneze (conform unei vechi tradiții europene, nimeni nu le-a cerut părerea polonezilor), iar regimul de la Bonn a consimțit să recunoască democrațiile populare, rușii și vest-germanii au constatat că aveau multe În comun. Când Leonid Brejnev a venit la Bonn În mai 1973, prima vizită a unui lider al Partidului Comunist Sovietic, el
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lume de state și națiuni, ci ca victime individuale ale persecuției sau injustiției. Drepturile de după 1945 s-au concentrat așadar asupra indivizilor. Era și aceasta o lecție a războiului. Deși oamenii au fost persecutați În numele unei identități colective (evrei, țigani, polonezi etc.), suferința lor era individuală; noua Organizație a Națiunilor Unite căuta să-i protejeze ca indivizi, cu drepturi individuale. Diferitele Convenții asupra Drepturilor Omului, Genocidului sau Drepturilor Sociale și Economice care au fost Încorporate În dreptul internațional au avut un impact
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a ilustra absența lor În practică, reamintindu-le observatorilor de acasă și de peste hotare cât de puțin libere erau, de fapt, aceste societăți. În loc să Înfrunte autoritățile comuniste, noua opoziție vorbea În mod deliberat pe deasupra lor. Pentru disidenți ca Haraszti sau polonezul Adam Michnik, al cărui eseu Un nou evoluționism (1976) conține strategia opoziției poloneze din anii următori, aceasta Însemna o despărțire radicală de aderența lor energică din tinerețe la marxism și prioritățile sale socioeconomice. Pentru cei care, asemenea lui Václav Havel
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
popor” specifică Europei Centrale (mai valabilă În societăți aristocratice precum Ungaria și Polonia decât În cele plebee precum Cehoslovacia, Însă instituită și acolo În mod artificial după 1948) reapăruse Într-o formă acută. Primii care au eliminat-o au fost polonezii. În 1976, grevele de protest Împotriva creșterii prețurilor la alimente au determinat regimul să riposteze În forță, agresând și arestând muncitori În orașele industriale Ursus și Radom. În replică, trecând deliberat peste indiferența reciprocă manifestată cu câțiva ani mai devreme
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și nu de a pierde timpul Încercând să transforme imperiul „bizantin” al Moscovei. Mai mult, Europa Centrală era „destinul Vestului, Într-o formă concentrată”. Havel era de aceeași părere: comunismul era oglinda Întunecată pe care istoria o punea În fața Occidentului. Polonezii (cum ar fi Michnik) nu foloseau termenul „Europa Centrală” și nu vorbeau atât de mult despre „Întoarcerea În Europa” - În parte pentru că, spre deosebire de cehi, aveau posibilitatea de a urmări obiective mai apropiate, tangibile. Ceea ce nu Înseamnă că polonezii și ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În fața Occidentului. Polonezii (cum ar fi Michnik) nu foloseau termenul „Europa Centrală” și nu vorbeau atât de mult despre „Întoarcerea În Europa” - În parte pentru că, spre deosebire de cehi, aveau posibilitatea de a urmări obiective mai apropiate, tangibile. Ceea ce nu Înseamnă că polonezii și ceilalți nu visau că Într-o bună zi vor fi părtași la beneficiile aduse de noua Comunitate Europeană, dând mitul ratat al socialismului pe fabula de succes despre „Europa”. Dar, așa cum vom vedea, ei aveau priorități mai arzătoare. Est-germanii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
necesite ajustări economice dureroase și generatoare de tulburări sociale. Peste ani, Markus Wolf, șeful spionajului est-german, afirma că la sfârșitul anilor ’70 Înțelesese deja că RDG „n-o să țină” - și nu era singurul. Alți economiști, precum ungurul Tamás Bauer și polonezul Leszek Balcerowicz știau foarte bine cât de fragil era acest castel din cărți de joc. Dar comunismul avea să supraviețuiască atât timp cât capitalismul Îl sponsoriza. „Era stagnării” brejneviste (Mihail Gorbaciov) a generat multe iluzii, și nu doar În URSS. Prințul Potemkin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]