4,985 matches
-
bani, nu glumă, cu astfel de perturbări de orar! strigă Antonio. — Dar poți să Înțelegi de ce un asemenea personaj burlesc este invitat cu fast În Anglia? În America? Cred că și aici i s-au oferit distincții dintre cele mai prestigioase, nu?... Christa clatină nemulțumită din cap, Întinde mâna după poșetă, scoate cu mișcări febrile portțigaretul și bricheta și Își aprinde țigara, fără să ia În seamă privirile mustrătoare ale soțului ei și fără să ceară voie. În timp ce ea trage repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dau toată silința. Oricum, cunoștințele mele în domeniul știrilor și al politicii sunt exemplare. Așa cum am menționat mai sus, lucrez ca redactor-șef adjunct la Kilburn Herald. Sunt sigur că veți fi de acord că nu este el cel mai prestigios ziar, dar este locul perfect pentru a căpăta o experiență solidă în jurnalism. Am început ca reporter stagiar, și lucrez de cinci ani la acest ziar. Nu mai e nevoie să spun că a venit vremea pentru o schimbare; cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fonduri (dintre care, fie vorba între noi, majoritatea se vor duce spre bunăstarea și rotunjirea pântecului strângătorilor), taxe pe orice ca să simtă omul până în fundul buzunarelor și în măduva oaselor că este creștin ortodox și nu altceva. Un redactor de la prestigioasa revistă Academia Cațavencu printr-o acțiune îndrăzneață folosind cu abilitate metode specifice de informare a pus mâna pe o listă a serviciilor bisericești care vor fi taxate, eliberându-se chiar și chitanțe de mână neînregistrate în vreo evidență contabilă, dar
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
căscase o prăpastie enormă. Dar Shonyu nu rămăsese în urma vremurilor. După moartea lui Nobunaga, era unul dintre cei patru oameni - alături de Katsuie, Niwa și Hideyoshi - care fuseseră desemnați să administreze guvernarea orașului Kyoto și, chiar temporară fiind, era o funcție prestigioasă. Mai mult, chiar acolo, în Mino, tatăl și fiii aveau trei castele, câtă vreme ginerele său, Nagayoshi, era comandantul Castelului Kameyama. Nu s-ar fi putut spune că nu avea o situație bună. Și nici nu avea motive de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nepăsarea din copilărie sunt plătite cu eșecuri în activitatea profesională și socială. Păstrez în memorie o întâmplare petrecută cu mulți ani în urmă, pe când mă aflam la conducerea Liceului „Costache Negruzzi” din Iași, care beneficia în acea vreme de o prestigioasă echipă de dascăli. Exigențele profesorilor vizând pregătirea elevilor erau pe măsura bunului nume de care se bucura școala. La finele unui an școlar, printre elevii corigenți se afla și fiul unui membru al Comitetului de părinți pe școală, un om
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
m-au călăuzit, Pământului, pe care prima oară am pășit, Farmecului copilăriei, care nu s-a destrămat, Școlilor și dascălilor care m-au format. Bătrânului Iași Cu trecutul tău de urbe legendară, Cu efervescentă viață științifică și literară, Cu școli prestigioase și dascăli pe măsură, Ai fost și ești o veritabilă cetate de cultură. Tetrastihuri cu adresă Autorului cărții „Flori târzii" (Dedicație din partea unui amic „invidios”) Cu multă ardoare susții Că-ți plac florile târzii, Dar ochii insistent îți pică Pe-
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
În mâna cui au ajuns documentele îngrozitorului proces împotriva Agrippinei și a fiului său, Nero? Dar ale celor împotriva lui Drusus, și a tribunului Silius, și a lui Tatius Sabinus, și... Printre judecătorii și martorii acelor procese se ascundeau senatori prestigioși, respectabili, care acum, așezându-se solemn în jilțuri, își dădeau seama că sunt lipsiți de apărare. „Suntem expuși răzbunării unor adversari pricepuți, pe care nu-i cunoaștem“, se gândeau ei. „Cei ce au documentele acelea le vor arunca pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Ion Vinea este mai limpede precizată. Pornind de la o serie de anchete din presa occidentală (ziarele L’Italie, Le Temps etc.) despre „cum poate fi cineva în același timp ziarist și mare scriitor”, autorul - direct implicat - consideră, apelînd la o prestigioasă tradiție, că „Frontiera dintre ziaristica efemeră și eseul durabil este foarte neprecisă. Pornind de la Voltaire pînă la Rémy de Gourmont, această literatură țesută pe evenimentul zilei a dăruit din belșug prozei franceze pagini distinse. Despărțind însă reportajul de literatură, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ceva... Ele intră în dialog (ironic, polemic...) cu toate semnificațiile lor consacrate livresc, mitologic, științific, paremiologic ș.a.m.d., bref - cu valoarea lor de întrebuințare simbolică, anchilozată în clișeu... În loc de „morală a fabulei”, autorul se amuză să persifleze calamburesc formule prestigioase, întorcînd pe dos lecția moralei clasice și împrospătînd-o „modern” (ex.: „plopii fără soț sînt foarte numeroși”; „cînd pisica nu-i acasă, e prin vecini”). „Definițiile” care le compun sub forma unor colaje pseudoaforistice vizează esența abstractă a entităților în cauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
suficientă sieși și propriilor metamorfoze arbitrare. La „precursorul” Urmuz, trăsăturile genurilor clasice erau conservate în forme liliputane: „romanul în patru părți” Pîlnia și Stamate păstrează, în ciuda celor numai patru pagini ale sale, elemente romanești: complexitate narativă, intrigă ramificată ș.cl. Genul prestigios al epopeii supraviețuiește degenerat, hibrid și chircit, în Fuchsiada („poem eroico-erotic și muzical, în proză”), sub forma unei sinteze în miniatură: poem, epopee, fabulă, antiparabolă, roman concentrat. Mecanicismul are însă „morala” sa: existența însăși a devenit mecanică, stereotipă, comică, urmînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sapiențial, esențializat paremiologic al lui Nastratin Hogea și Anton Pann, căruia Barbu îi apreciază impersonalitatea („geniul impersonal și fermecător al înțelepciunii tîrgovețe”) și anistoricitatea („helenism neistoric”), din aceeași dorință de a recupera arheologic, prin epurare, abstractizare și esențializare poetică, „geniul” prestigios, universalizabil, dar folclorizat al tradiției locale, conjurînd astfel sentimentul precarității Istoriei și al apartenenței la o cultură periferică „minoră”. Pînă la un punct, neo-păgînismul bizantinizant - în cheie expresionist-folclorică - al lui Lucian Blaga indică aceeași nevoie de recuperare sau de inventare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
reținută de muzeul din Haga”, iar în pagina 4 a nr. 77, un text redacțional citează superlativele absolute cu care Cahiers d’art a întîmpinat sculpturile expuse la Paris ale Miliței Petrașcu: „Despre colaboratoarea noastră Milița Petrașcu, d. Christian Zervos, prestigiosul critic de artă parizian care i-a admirat numai cele cîteva bucăți expuse la galeria Briand Robert din Paris, scrie într-un număr al marei reviste Cahiers d’Art: Fostă elevă a lui Brâncuși, D-na Petrașcu este fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca basmul, actorii nu sînt actori, ci tipuri - Tom Mix, de pildă, e călărețul - peisajul străbate ecranul animat cît e nevoie de dînsul”. În Chaplin, reputatul cineast britanic este așezat de către B. Florian într-o descendență filozofică pe cît de prestigioasă, pe atît de eclectică (Bergson, Pascal, William James și Freud), sub semnul „fanteziei creatoare a artistului ce vînează surpriza”. Reapare analogia cinematograf-poem: „O viață de cîine, Charlot soldat sau Goana după aur sînt poeme de sine stătătoare, ale căror cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
zorilor” (ibid.). Comparația contrastivă operată de critic între poezia de un „vizionarism apocaliptic” a ultramodernului Voronca și poezia „nocturnă” a preromanticului Young sau a romanticului Novalis are un caracter „legitimator”: plasarea - discretă - a poetului român în relație cu o nobilă, prestigioasă tradiție vizionară. Micul elogiu al lui Voronca la adresa lui Eminescu - prezent într-un eseu liric inclus în A doua lumină - are, pentru Perpessicius, o semnificație asemănătoare: „Tradiția însă, pe care d-sa socoate să o revendice pentru poezia nouă - efortul poetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acum ruginit, cu care nu se mai joacă decît copiii. Cînd însă dai cu ochii de cîntecul greierilor sesizezi imediat aluzia. Și sunetul onomatopeic, și localizarea în iarbă îl reabilitează pe vechi, îi asigură și patina, și farmecul unei vechimi prestigioase, ușor înclinate spre veșnicie. Dar încă nu te aștepți la mai mult decît această gratulație a unei omofonii jucăușe. Autoarea nu s-a mulțumit însă cu un banal calambur, n-a uitat de cricul uitat în iarbă și a ținut
Cric vechi ?n iarb? by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83685_a_85010]
-
Internetul a ajuns sabia lui Damocles care atârnă asupra literaturii tipărite, dar apocalipsa acestei literaturi deocamdată nu a survenit. Și ca să se demonstreze că timpul unei asemenea apocalipse este încă îndepărtat au apărut „pe hârtie” antologiile unuia dintre cele mai prestigioase site-uri, prin grupul masiv de poeți talentați care-l frecventează, Confluențe lirice. S-a simțit nevoia și a unei astfel de confruntări dincolo de spațiul virtual sau, ca să ne exprimăm ușor metaforic, a drenării poeziei în spațiul ei tradițional, ca
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
așa cum vedem că s-a întâmplat de pildă în Occident odată cu prăbușirea picturii începând cu secolul al XVIII-lea până la reînnoirea sa în marile opere "mistice" ale secolului XX: Kandinsky, Klee, Rothko, pentru a nu cita decât numele cele mai prestigioase. Cea de-a doua observație capătă astfel forma unei interogații: dacă arta, etica și religia constituie formele fundamentale ale oricărei culturi și conținutul său esențial, ce poate să însemne un învățământ care le nesocotește pe toate trei o Universitate care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mai ticluia În minte incipit-ul discursului său când Îi parveni raportul asupra membrilor celui de al Treilea Cer, pe care Îl ceruse. Așa cum Își Închipuise, oamenii erau cu toții maeștri În Arte, posesori de licențe de predare eliberate de universități prestigioase. Cel mai vârstnic era Bruno Ammannati, care locuise vreme Îndelungată În Palestina, căutând să Îi convertească pe păgâni, pe urmele Întemeietorului ordinului său, sfântul Francisc. Cel mai tânăr era Iacopo Torriti, arhitectul. Ajunseseră la Florența În perioade diferite ale ultimului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nimictc "Mult zgomot pentru nimic" — Slavă Domnului că ești aici, Claire, a gemut Vivian, așezându-se în capul mesei. Ăsta era momentul adevărului: prima mea zi, în calitate de editor la Grant Books. Îmi petrecusem dimineața la Resurse Umane, învățând despre istoria prestigioasă a companiei Mather-Hollinger, iar acum eram, din nou, în sala de conferințe - așezată pe același scaun pe care stătusem și la interviu, cu puțin mai mult de o săptămână în urmă. — Sunt pe cale să clachez, a continuat Vivian să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
buni, am Învins! Oameni buni, am murit! Acestea au fost cuvintele. Ciudate, fără noimă. Lucru atestat și de amenda simbolică pe care poștașul a plătit-o cu inima ușoară !... 33. Israel, Palestina, Ierusalim. Trei posibile ținte ale călătoriei lui Cain. Prestigioase toate trei, confereau temerarului octogenar aerul de noblețe cuvenit unui ambasador În Țara Făgăduinței. Pe rând sau În același timp ea se numea Israel, Palestina, Ierusalim. Salcâmii din fața Muzeului de Artă Înfloriseră a doua oară. Câțiva copii cățărați pe gardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
1939 și l-a capturat pe temutul ucigaș Tomas Dos Santos. Bleichert s-a distins în revoltele costumelor zoot din ’43. Iar acum sunt amândoi polițiști la Divizia Centrală: domnul Foc, în vârstă de 32 de ani, este sergent în prestigiosul Departament de Arestări, iar domnul Gheață, în vârstă de 29 de ani, este agent de poliție și patrulează în zona periculoasă din centrul Los Angeles-ului. Recent i-am întrebat pe amândoi de ce au renunțat la cariera din ring pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Miller fusese un adevărat „hit“ În 1879. Apariția Pieței Washington și a Portretului unei doamne, câțiva ani mai târziu, Îi consolidă statutul de vedetă În devenire a romanului literar din lumea anglofonă. Eseurile sale elegante, cosmopolitane, apăreau În cele mai prestigioase publicații. Amfitrioanele se Întreceau să Își asigure prezența sa la cine și serate. Agenda Îi era Întotdeauna plină. Doar fugind din când În când până În Franța sau În Italia mai reușea să scape de presiunea permanentă a vieții sociale londoneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
roți ușor bombate, alcătuită din fotolii, se înscăunaseră marile vedete ale Orientului balcanic. Tineri maeștri de a căror frică tremurau deja enciclopediile occidentale informate. Și ale căror două, trei magice volumașe de versuri, driblând cenzura comunistă, penetraseră prin cele mai prestigioase biblioteci, precum cea a Vaticanului sau a Congresului. Traduși și studiați prin puzderia universităților apusene. Nerăbdători, marii inițiați își fâșâiau foile. Ardeam de a-i audia în direct pe tinerii magi. Primii dintre ei își și începuseră 35 CEI ȘAPTE
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fațetele. Sânt desigur, purtători de instrumente, muncitori, muzicieni de studio, șomeri, fără angajamente, cărora tu, păgubos și din umbră, le-ai asigurat publicitatea, chiar pe propriile tale coperți și le-ai cărat mereu familiile în spate... - "Strălucitor". Iată ce proclamă prestigioasa, ni s-a spus, revistă muzicală, ce poartă tocmai numele rivalului dumneavoastră, "Rolling Stones"... în ziua de... Cocondy își răsfoi carnețelul, dibui pagina decupată și o despături. - În ziua de 24 septembrie 1972: Dacă cineva, un străin, un rockman de pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ulterior unul dintre cei mai prețioși clienți ai lui James, iar Julia a fost recompensată cu drăgălașul Mercedes SLK care stătea acum parcat pe aleea cu pietriș din fața casei cu șase camere de pe Bishop’s Avenue, una dintre cele mai prestigioase străzi din Londra. O bătaie ușoară pe umăr a trezit-o pe Julia din reverie. —Gata! Te las să te relaxezi câteva minute și să te îmbraci. Maseorul a ieșit din cameră. Julia s-a ridicat imediat, coborându-și picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]