95,170 matches
-
în față cu ea, își dădu seama că nu găsește cuvintele necesare pentru a-și explica prezența: el însuși era o pagină scrisă ce aștepta să fie citită. Cauți ceva de mâncare, rosti ea. Ca majoritatea femeilor, citise dintr-o privire toată pagina, inclusiv notele de subsol, care erau pantofii lui. El făcu un gest ce putea fi interpretat ca refuz, dar și ca acceptare. N-avem mare lucru în casă, spuse ea. Știi cum e în ziua de azi. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
toată istoria asta pe care le-ai înșirat-o tu. Nu cred că cineva e în stare să-și dea viața pentru bani, ca fratele tău. Ei zic că în povestea asta trebuie să fie amestecați și nemții. Își opri privirea încruntată îndelung asupra ei. — Da’ eu cred. Cu siguranță că s-a gândit la tine. N-ar fi rău să-i convingi și pe ceilalți. Te-a supărat careva? N-aș putea spune că m-a supărat. Am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nu avea cum să fie altfel decât ăștia toți. Chavel ridică spre portretul bunicului propriul său nas mare, iar bărbatul îmbrăcat în robă privi în jos din tablou spre cel care purta un șorț verde de postav. Chavel își feri privirea din fața ochilor acuzatori și disprețuitori. Ce adunătură! repetă fata. Și totuși s-au însurat și ei și au făcut copii. Crezi că erau în stare să iubească? — Oricui i se poate întâmpla asta. Ea izbucni în râs. O auzea râzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
iar glasul lui amintea de cel al unui cântăreț, perfect conștient de intonația cu care rostea fiecare cuvânt. Îți dădea impresia că ar putea interpreta orice melodie. Distinsă doamnă, vă rog să mă scuzați că dau buzna astfel... Își întoarse privirea către Charlot și se întrerupse brusc: parcă și el l-ar fi recunoscut... sau ar fi avut impresia că-l recunoaște... — Ce dorești? întrebă Thérèse. Luându-și cu greu ochii de la Charlot, bărbatul răspunse: Adăpost și un pic de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
era teama. Dar și aceasta se afla sub control, precum un cal încălecat de un bun călăreț. Nu i se vedea decât pe buze și în ochi. Singura mea scuză este că aveam un mesaj pentru domnișoara din partea fratelui ei. Privirea stăruitoare, curioasă a lui Charlot părea să-l tulbure. — Am impresia că te cunosc de undeva, spuse omul. Fata ridică imediat ochii. — Așa ar trebui să fie. Și el a fost în aceeași închisoare. Din nou Charlot admiră stăpânirea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
bărbatului nu dispăruse, dar era ascunsă cu strășnicie, iar Charlot rămase uimit de nerușinarea acestuia. Fața albicioasă se întoarse spre el ca un glob golaș, gata să-l reducă la tăcere, și acum veni rândul lui Charlot să-și ferească privirea. Da, e Chavel, răspunse el. Dar foarte schimbat. O expresie de satisfacție trecu fulgerător peste chipul bărbatului, apoi dispăru. —Bun, și ce mesaj îmi aduci? întrebă fata. — Doar atât: că v-a iubit foarte mult și că gestul lui a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
bucătărie. Și nu erai tu, tu erai sus. N-am putut să-l alung fără să-i dau măcar o coajă de pâine, interveni iute Charlot. Prea ar fi fost inuman. A plecat pe ușa din spate. Thérèse își îndreptă privirea spre fereastră și spre vremea mohorâtă de afară. Se auzea cum rafalele de ploaie bat în ziduri, în ferestre și cum se scurge apa din streșini. Pe o astfel de vreme nici o ființă omenească n-ar trebui să stea sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
așa cum a fost și pentru el. —Ei, dacă ții neapărat să găsești asemenea puncte comune, atunci și eu sunt un exemplu. Nu ți se pare că sunt un ratat? Sau pentru tine nu e suficient de evident? Ea își întoarse privirea către el cu o cumplită lipsă de interes. —Ba da, cred că da, răspunse fata. Michel ne-a trimis un mesaj prin el. —Cel puțin așa susține el. Nu văd ce motiv ar fi avut să mintă cu privire la un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nefiind dat în prezența unor martori. „Las tot ceea ce posed în clipa morții mele...“ Sângele care curgea din stomac i se prelingea acum pe picior. Noroc că fata nu era de față. Contactul cu sângele îi domoli febra. Aruncă o privire în jur: prin ușa deschisă pătrundea lumina care scălda acum ogoarele. Gândul că murea singur în casa lui îi dădea o imensă bucurie. Era ca și cum în clipa morții stăpânea doar ceea ce putea cuprinde cu ochii. Bietul Janvier, rosti în gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de cusut drept cadou pentru soția sa. El se obligă să asigure ieșirea din țară fără probleme a mesajelor transmise de Tripp și, pentru a evita nemulțumirea Ambasadei Germane, să le permită celor din ambasadă chiar să-și arunce o privire asupra lor pe parcurs. Imediat după această întâlnire, îi parvine lui Tripp avertismentul trimis de la Londra, la care el răspunde că l-a cooptat printre agenții săi chiar pe șeful poliției. Mai mult chiar, trimite și primul raport al acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
liniștea din curtea spitalului, spartă de bocetul copilului bolnav, răspunde calm: - Plânsul nu vine când vrem noi. Ați putea avea mai multă înțelegere pentru un copil cu handicap. Ce vreți să facem? Să plecăm din spital? Femeia le aruncă o privire vitriolantă, trântește fereastra și dispare în salon. Fără scuze, fără vreo umbră de regret sau compasiune. N-aș putea spune cine pe cine contaminează. Noi pe ceilalți sau ceilalți pe noi. Televiziunile, lumea isterică din jur sau invers. Scena de
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
află” - cum ar spune conu Mihai. Acela nu e altul decât hâtrul moș Pâcu, mare iubitor de muncă, la fel de mare iubitor de mâncare bună și de băutură aleasă, dar parcă și mai mare pasionat de trasul din lulea, de azvârlit priviri asupra femeilor frumoase și de depănat tot felul de întâmplări extraordinare, unele mai hazlii, altele mai triste, toate însă izvorâtoare de adânci și folositoare învățăminte... Trebuie avută în vedere capacitatea lui Vasile Ilucă de a parcurge, în mai multe rânduri
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
scurt, aproape militărește: Adăpați boii, rânduiți-i sub șopron și puneți-le mâncare dinainte. Pâcule, ia comanda! Când sunteți gata, veniți înăuntru. Până atunci, eu aranjez totul... Ca de obicei, moș Dumitru s-a oprit în pragul crâșmei, purtându-și privirea cercetătoare dintr-o parte în alta a încăperii cât o lume de mare... Drept în față, trona hornoaica lângă care ședea cocoțată balerca cu rachiu. Urma tejgheaua croită din scândură de stejar, înegrită de vreme, pe care ședeau rânduite ca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să aveți puțintică răbdare, ca să iasă tochitura cum trebuie. Dacă n-om avea răbdare, o cumpărăm și gata. Până una alta, eu am să văd cum au rânduit treburile flăcăii mei. Moș Dumitru a ieșit în prag și, cu aceeași privire de vultur, a cercetat de la distanță treaba făcută de ai lui. Toate erau la locul lor. Ei, Pâcule! Adunați-vă și hai la fântână, să ne clătim de colbul adunat pe drum. Apoi, să ne așezăm la masă! Când s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
din drum - și le-oi povesti stând la o ulcică cu vin... Cel care se băgase în vorbă - un bărbat între două vârste - arăta a om gospodar și cuprins. Sub pălăria mare din pâslă neagră ședea un chip cu o privire care părea aspră din cauza ochilor negri și a chipului tăciunos. Obrazul smoliu era umbrit de o mustață bogată. Cămașa strânsă pe mijloc de un chimir lat și ghintuit cu ținte lucioase îi dădeau o înfățișare de haiduc. Ii lipsea doar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Obrazul smoliu era umbrit de o mustață bogată. Cămașa strânsă pe mijloc de un chimir lat și ghintuit cu ținte lucioase îi dădeau o înfățișare de haiduc. Ii lipsea doar hamgerul... După ce l-a cercetat și l-a cântărit din priviri - rămânând mulțumit - lui Pâcu i-a revenit buna dispoziție. Si-a luat un răgaz pentru a goli ulcica cu vin și a trage un fum din lulea și a grăit apoi către străin: Așa spune, omule, și nu mă fierbe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
scurtă pauză, necesară pentru a aprinde luleaua stinsă, Pâcu a reluat povestea. De câteva zile, nenea Jănel nu mai punea geană pe geană și nici o firimitură de mâncare nu mai era în stare să înghită...Sedea pe marginea patului, cu privirea pierdută în gol. Nu auzea nimic, nu vedea pe nimeni. Buzele lui sfarogite murmurau cuvinte neînțelese. Din când în când, cei din jur auzeau cu claritate doar cuvântul „Liuba”. A stat așa vreo cinci zile...” Ce-i cu tine, băiete
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
bodega satului, lua un țoi de rachiu și se aciua la o masă lăturalnică. Lua câte o înghițitură și apoi, mângâind gâtul țoiului, între înghițituri, spunea parcă ceva. Dar cine știe ce? După o vreme pleca la fel cum o venit. Cu privirea rătăcită pe deasupra oamenilor și dus pe gânduri...Muncea de dimineață până seara în covălia lui de unul singur. Nu și-o luat măcar un ajutor. Si ce lucruri ieșeau din mâna lui!...La o vreme, lumea o început să vorbească
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
omul. Dar degeaba. După mers, părea vlăguit peste măsură. Am așteptat cu răbdare până s-o apropiat...Când mi-am dat seama cine-i, îmi venea să chiui de bucurie...Era nenea Jănel! Mergea mai mult împleticindu-se. Avea aceeași privire fără țintă. Era nebărbierit de cine știe când și tare colbăit. Hainele de pe el - numai zdrențe - atârnau ca pe prepeleac. Doamne! Parcă era Hristos coborât de pe cruce! L-am recunoscut mai mult după statură, că altfel nu era chip... In
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Intr-o seară, însă, după ce am închis oile în ocol, am intrat în cuhne, să primesc porția de mâncare, ca de obicei...Si mare mi-o fost mirarea când l-am văzut pe nenea Jănel stând pe prispa casei, cu privirea pirdută în zare. Când m-o văzut, sau mai degrabă când m-o simțit, s-o luminat la față și m-o întrebat: „Ce faci, mânzule?” Si atât. In clipa următoare eu nu mai existam pentru el. S-o scufundat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Incotro? Nici el nu știa...O mers așa o bucată bună de timp, până o ajuns undeva în câmp...O stat acolo multă vreme, cu ochii în soarele gata să asfinețească...Dimineața, răsăritul soarelui l-o găsit tot așa, cu privirea rătăcind pe întinderile nesfârșite din fața lui...Abia în crucea zilei s-o trezit din rătăcire. S-o ridicat și o pornit spre apus...O tot mers, fără să mănânce nimic, vreme îndelungată. Doar cu apă își ținea zilele și abia
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
își făceau cruce. Si cum s-o terminat pețitul, Pâcule? a întrebat moș Dumitru, prins de poveste. Până la urmă, s-o înțeles ei...Nenea Jănel, însă, parcă nici nu era de față și nici nu era vorba despre el...Cu privirea ceea pierdută, tăcea ca un pește. O fost nuntă mare, Pâcule? a întrebat nerăbdător moș Dumitru. Cum să nu? Socrii cei mari erau doar oameni gospodari și avuți. Si unde mai pui că atâta fecior aveau și era cel mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mânca cine știe ce și se așeza pe prispa casei...Nu scotea o vorbă. Privea undeva, departe. Parcă nici nu era pe pământ...Azi așa, mâine așa, până o venit omătul. Atunci ședea în casă. Iși rezema coatele de pervazul ferestrei și privirea îi fugea într-un loc nedeslușit...De la o vreme, nenea Jănel o început să slăbească. Slăbea pe zi ce trecea...In primăvară, când o început să se rupă omătul, covălia lui nenea Jănel nu mai scotea fum pe hogeag, iar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
trecut peste el moale și nesimțită. Soarele scăpăta deja peste creasta dealului, dar nenea Jănel nu se mai ridica de la locul lui. Frăsâna, nevastă-sa, trecea la deal și la vale cu treburi și își arunca din când în când privirea spre prispă...Nenea Jănel ședea așa cum se așezase de dimineață, numai că și-o lăsat capul în jos, ca și cum ar fi privit în pământ...Amurgul o biruit și ultimul fir de lumină. Frăsâna, însă, tot nu avea curaj să-l
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îngrozită...Nenea Jănel era rece ca un sloi de gheață...Peste trei zile, tot satul îl petrecea la groapă, plângând amarnic... In acea clipă, și lui Pâcu i-a înflorit un bob de lacrimă între gene... Cei din jurul mesei, cu privirile în pământ, au oftat cu adâncă tristețe...Primul care și-a revenit din starea în care i-a adus povestea lui Pâcu a fost moș Dumitru Carpen. Măi gospodarilor! Capul sus! Ce faceți? Adăpați șoarecii? Când oamenii și-au ridicat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]