6,632 matches
-
și s-a auzit o mică bubuitură și ei au început să fugă și să urle: " Ne omoară, ne omoară!". Dar printre ei erau și băieți mai spălați. De fapt, ce se întâmplase? La primul zgomot mai atipic ei au răsturnat niște tomberoane. Unii s-au băgat în tomberoane goale și alții au început să le împingă și huruitul acela a amplificat zgomotul". S. B.: Am o poveste similară care va fi publicată în cartea despre militarii Revoluției, în care un
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
construirea Marelui Zid, a Mausoleului împăratului, a drumurilor, a palatului imperial și a unui canal care lega râurile Xiang și Lijiang. În consecință, în anul 209 î.e.n., a izbucnit prima răscoala țărănească din istoria Chinei și dinastia Qing a fost răsturnată. Dinastia Han (206 î.e.n.-220 e.n.) a fost întemeiată de Liu Bang, care a continuat și desăvârșit opera de unificare a Chinei, începută de dinastia Qing, realizând consolidarea și extinderea ariei și culturii și civilizației Huaxia, domnind asupra Chinei 400
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Ismail, fondatorul dinastiei Safawi a Persiei; Babar, menționat mai sus, s-a reinstalat în Asia Centrală, dar a fost respins din nou, pierzând Kabulul. Acesta a ocupat localitatea Kandahar, în anul 1522, a început o serie de expediții prin care a răsturnat Regatul Afgan de la Delhi și a înființat Marele Imperiu Mogul. Mare admirator al Kabulului și după stabilirea imperiului său în nordul Indiei, Babar a decedat în anul 1530, corpul său a fost dus la Kabul, unde, potrivit dorinței sale, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
tensiunile sociale din țară au determinat izbucnirea unui război civil nedeclarat, "La Violencia", care a făcut peste 280.000 de victime între anii 1948-1952; în urma unei răscoale populare la 10 mai 1957, dictatura generalului Gustavo Rohas Pinilla (1953-1957) a fost răsturnată. Partidele liberal și conservator au introdus un sistem paritar al împărțirii locurilor în guvern și parlament și principiul alternării obligatorii la președinția statului a reprezentanților celor două partide. Columbia este membru fondator al O.N.U. (1945) și al O.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
nu vă fierbe oala! Lăsați treburile lui Dumnezeu pentru Dumnezeu! S-a supărat înțeleptul Întoarcerea spre locurile care te-au născut îți creează aproape invariabil un sentiment ciudat de percepere a scurgerii timpului. Ai impresia că o clepsidră a fost răsturnată cu fundul în sus la nașterea ta și că nisipul de deasupra este mult mai puțin decît cel scurs, de dedesubt. Nu știi exact cît mai ai pînă la golirea balonului superior, dar simți că timpul nu stă pe loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
oamenii aveau mai ales un soi de rachiu de o scîrboșenie rară, făcut din sfeclă de zahăr. Musolin însă n-avea pretenții și turna în el orice și, mai ales, oricît. Evident că apoi se urca la volan și se răsturna prin vreo văgăună. Veneau însă tractoarele și îndreptau copăcel cioarsa lui de camion și apoi bîr, bîr, pornea mai departe. Dacă a pățit ceva vreodată? Nu, Musolin nu avea nici o zgîrietură și nici camionul lui nu mai avea părți neîndoite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
definitiv pe toată pielea sa. Cucoana Anica era cu vreo două decenii mai devreme venită pe lume, Musolin îi putea fi copil, dar luase și ea o harașpincă și un mic diavol o ispitea spre năzbîtii. Musolin, ai să te răstorni, chicotea cucoana șugubăț. Dacă se răstoarnă vezi să n-ajungi dedesubt, că intru în păcat, replica Musolin. Numai să nu pățim ceva, măi Musolin. Amîndoi erau transpirați și bănuiala că aceștia n-ar face chiar zilnic duș este întemeiată. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Anica era cu vreo două decenii mai devreme venită pe lume, Musolin îi putea fi copil, dar luase și ea o harașpincă și un mic diavol o ispitea spre năzbîtii. Musolin, ai să te răstorni, chicotea cucoana șugubăț. Dacă se răstoarnă vezi să n-ajungi dedesubt, că intru în păcat, replica Musolin. Numai să nu pățim ceva, măi Musolin. Amîndoi erau transpirați și bănuiala că aceștia n-ar face chiar zilnic duș este întemeiată. Dar ce contează cînd rachiul este băut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
viteza de înaintare spre Dumnezeu este cam aceiași pentru toată lumea. Efortul depus de fiecare trebuie să fie cam același. Pentru că un mijloc ideal care să ne ducă ACOLO, fără un mare efort, nu există. Ne cățărăm pe acel munte, ne răsturnăm, ne jupuim genunchii, ne zgrepțănăm cu unghiile, ne înverșunăm să învingem și, mai ales, sperăm. Clopotele sfintei Biserici au darul să ne liniștească, sînt ca un balsam cu care ne oblojim sufletele noastre. Le ascult și inima mea intră intr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
unii la alții. Vîntul nordic, uneori sălbatic și asasin, nu glumește niciodată și aproape întotdeauna oamenii suferă din cauza dezastrelor provocate de nebunia lui. Pe lîngă faptul că este rece ca o lamă de sabie păgînă, mai este și puternic de răstoarnă cu fundul în sus o pîntecoasă de barcă pescărească. Nu știu dacă s-a dedat și la avioane, dacă pofta lui de a distruge se burică și la înaltul cerului. Cert este însă că noi eram puțin panicați de jocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu cîntece și piepturi bombate de mîndrie. La o tribună luxoasă era prezent și Regele cu familia. Maiestuos, monstrul a înaintat vreo două sute de metri, apoi un vînticel l-a înclinat puțin și o pală de vînt anemică l-a răsturnat pe o parte. În cîteva clipe, fala Suediei s-a scufundat, luînd cu ea vreo treizeci de suflete. Un inginer a schimbat destinul unui popor. Un proiect prost făcut a transformat Suedia într-o țară înțeleaptă. Suedezii mai trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
turiști. Nisipul mășcat, apa caldă și bungalow-urile răcoroase creau bună dispoziție. În duminica aceea apa nu era agitată, numai că un val aproape neobservat creștea nebunește și se arunca cu furie asupra a tot ce îi ieșea în cale. Ne răsturna, ne săreau ochelarii de pe nas și ne amețea de-a binelea. Apoi marea se liniștea și noi reluam joaca. Valul cel nebun venea la intervale regulate, apoi din ce în ce mai des. Noi nu realizam pericolul și lăsam copiii să se hîrjonească prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Un imbecil aflat la poartă nu discută cu noi. În sfîrșit, la ora 17 vine echipa pentru îmbarcare. Ne anunță că va prelua atîția pasageri cîți încap. Îmbulzeală ca la tacîmuri pe vremea împușcatului. Reușesc, cu gabaritul meu impozant, să răstorn vreo cîțiva și intru. Se aude "stop". Nu-mi pasă. Eu să mă simt bine. De cei care au rămas afară n-am milă. Un timp. Apoi devin normal și regret amarnic, gîndindu-mă la nefericirea lor. Dumnezeu să-i ajute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Ai luat păcatele asupra ta, rîdea Halea. N-am crezut că există vreo legătură între aceste chestii și am luat un taxi, Halea plecînd pe jos. După nici două sute de metri, taxiul s-a ciocnit de un parapet, s-a răsturnat și a rămas așa. Șoferul n-avea nici o zgîrietură, iar eu aveam mîna ruptă și fața zdrelită de cioburi. Eh, coincidențe, spun cam ateist. Poate. La spital, însă, mi-au pus mîna în ghips prost și peste un timp au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
gustul victoriei împotriva setei. Într-adevăr, Marilu își dă picioarele jos și stă tot ghemuită. Oftează și boscorodește a nemulțumire, a revoltă. Bărbatul nici nu suflă de frică să nu se răzgîn dească. Are dreptate. Orice bruscare verbală o va răsturna cu cracii în sus pe pat. Marilu tîrîie ostentativ picioarele, geme ostentativ și oftează din toți rărunchii, tot ostentativ. Se duce mai întîi la baie. Trîntește ușa cu zgomot. Rămîne în baie și nu se aude nici o mișcare. Raul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
uneori, cînd valurile se izbesc cu furie, circulația se închide. Pentru că trombe imense de apă, înalte de 15-25m, trec digul și se aruncă pe bulevard cu o furie deloc neputincioasă. Nu de puține ori, cei amatori de spectacol au fost răsturnați, cu mașini cu tot, de uriașele valuri trecute peste dig. Azi marea este liniștită și soarele de februarie risipește generos ceva mai mult de 30 de grade celsius. Trecem tunelul care leagă vechiul oraș Havana de un drum spre est
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
două dîre, așa cum schiorii le lasă în zăpada afînată. Puțină pulbere se ridică în urma lui. În mîna stîngă are o paporniță grea care îl dezechilibrează. De aceea este înclinat spre stînga, dar nu chiar atît de mult încît să se răstoarne pe o parte. Pe cap are un soi de scufiță albă. Nădușește și fața este congestionată ca la o baie de aburi fierbinți. Din cînd în cînd ridică mîna stîngă, cea cu papornița, și-și șterge picăturile de transpirație de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că se desparte de partener, semnează și de acolo iese...burlac. Ce s-ar întîmpla oare în România cu o astfel de metodologie, care simplifică la extrem despărțirea unui cuplu? Nu știu, dar cred că am asista la o adevărată răsturnate de cutume și la generarea unor probleme sociale enorm de complexe. Femeile sînt dezavantajate, sînt mai atașate de copii și se deteriorează fizic mai repede decît bărbații. Unele au armele lor pentru a vîna un tată pentru copii, altele recurg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
legăna. Tatăl meu era plugar / Avea boi avea și car / Un ghici de cânepă avea / Și cu el mândru pocnea / Din ghici tata când pocnea / Se pornea boul de cea / Carul alene scârțâia./ Toamna când plugul ara / Ce mai brazdă răsturna / Cu grâu de aur tata pământul săruta /Grâul după ploaie răsărea / Și creștea, mări creștea / Creștea cum crește primăvara Dunărea ./ Tatăl meu era plugar / Avea boi avea și car / Un ghici de cânepă avea / Și mândru el pocnea./ Din ghici
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
timp în care mătușa face mămăliga, iar moș Neculai aduce varză murată și o cană cu vin roșu, punându-le pe masă alături de o cană de sticlă în care se vedea a fi cu vin alb. Fiind gata mămăliga, o răstoarnă pe fundul special făcut pentru ea, după care o pune pe masă. Spre marea bucurie a lui Săndel, cât era de flămând, nu este invitat singur la masă, ci-i cheamă pe toți, dar, celor de-ai casei, le pune
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
definească fără rest ceea ce este „important“: problema sensului, a morții, a iubirii, a suferinței, a desăvârșirii de sine, a creativității. Acestea sunt, într-adevăr, probleme importante și e un fapt că vârtejul zilnic le marginalizează, le adumbrește, schimbând unghiurile și răsturnând proporțiile. Necazul e că toate aceste probleme întrunesc un soi de consens vid: toți admit, la răstimpuri, că ele sunt importante, dar nimeni nu le ia în serios, decât în rare momente de criză drastică, sub clarul de lună al
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
parfu murilor, a căror structură chimică rămîne foarte asemănătoare cu cea a feromonilor organici, căci, chiar și astăzi, ingredientele care le compun sînt de proveniență animală. Cu această teorie, se deschidea o cale pe care unii s-au năpustit, dar răsturnînd din nou datele problemei. Departe de a folosi ca argument pierderea totală a estrului, se subliniază că femeile nu puteau să-l ascundă complet deoarece ciclul lor, mai abundent decît al celorlalte mamifere, le trăda deseori arătînd tuturor că intrau
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
unul deasupra celuilalt. Ultimul scaun avea picioarele sprijinite destul de firav, pe ale celui de sub el. Pe acest edificiu instabil din trei scaune ne urcăm noi, călcând de pe un scaun pe altul până ajungeam în vârf, cu grijă ca să nu ne răsturnam cu ele cu tot. Odată ajunși în vârf, pe cel de-al treilea scaun, ne ridicăm cu picioarele în sus, în poziție verticală (de „lumânare”). Stăteam așa preț de vreo 30 de secunde, pentru a face impresie. Urcatul pe acest
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Gheorghe Nandriș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93342]
-
-i vadă, iar ei i-au dat cu un leat peste față, rețin că eu și cu Lucica Bodnaras îl spălăm sil oblojam că îi curgea sânge din nas. La tabloul cu jocurile, din învârtirea prea rapidă, era să se răstoarne , daca nu era prins la timp, chiar stâlpul cu becul unde trebuiau să cânte colegele noastre iar unul din băieți era să rămână fără brâu. La tabloul sportiv trebuiau să participe aproape toți băieții, pentru că atunci când cei trei de ridicau
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
ar Însemna asta, nu știu. Dați-mi timp de 15 gândire. Dar pentru asta, nu trebuie să ne sinucidem, cătând calul de dar - Natura - la dinți. Nu de alta, dar poate mușca. Atenție și la chestia cu buturuga mică, ce răstoarnă carul mare, adică la posibilitatea ca Natura să se răzbune. Dar treaba e Încă mai Înșelătoare, căci Natura nu e o buturugă mică; mică e doar percepția noastră despre ea, iar simțurile ne Înșeală adesea. Ca și fata morgana. Îi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]