5,132 matches
-
infatuări de realitatea sublunară și trezită la viață în acest fel traumatic, ideea spectrală de corectitudine politică ar fi putut fi împiedicată să degenereze în corecționism căprăresc, birocratic. "Ei, cum așa? Asta-i bună! The whole world is a Disneyland...," răsună o proclamație bășcălios-metafizică, înainte de anunțul mai pragmatic: "...iar biletele de ieșire s-au terminat!" O lungiră așa o vreme, până când frustrarea provocată de întâlnirea cu podul-barieră se mai risipi și efuziunea revenirii la conversație îi cuprinse, călduroasă, pe de-a-întregul. Se
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fi realmente de ajutor unui tehnician, căzuse acum pe capul lui. Auzise ceea ce ar fi vrut de la ei, și totuși, judecând mai bine, auzise mai mult decât ar fi vrut: urechea lui prinsese și vântul zdrențuit de ierburi al stepei, răsunând în vocile lor fără fund și împrumutându-le tonalități stranii, de ventriloc. Dinspre fundal răzbătea în ele alt zvon, fără început sau localizare. Ah, bine i-ar fi prins acum cartea de vizită a unui șaman mongol! VI − Spune, străinule
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
o nouă zi de lucru. Două culoare pierzându-se în întuneric, lipsa tragerii de inimă și povestea pietrelor Labirintului se întretăiară pe ocolișuri molcome înlăuntrul lui. VII Conducea cu ochii pironiți în noapte, dincolo de linia unde lumina farurilor se pierdea. Răsunând de pulsul răzleț al unei maternități eterice, cvartetele pentru coarde ale lui Britten țineau întrucâtva la respect vastitatea dezolant de taciturnă a Bărăganului. Auzea ca prin pâslă sunetul amestecat al vocilor vesele din jur, și-și zicea că, la rându
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
împărtășite, ce indicau calea înspre lăuntrul vorbitoarei numai rarefiind-o până la limita impracticabilului. Întrucât păreau dătătoare de drum către ea, el le primea ca pe un șirag de nestemate strâns ghem și aproape binefăcător, dacă n-ar fi făcut să răsune în ecouri ample vastitatea singurătății lui. Abia nepăsarea din ele, indiferența deplină la efectul imediat asupra ascultătorului, le făcea atât de prețioase. Nu aveau nevoie de primire spre a se dărui; verace și discret, ființau la superlativul lor absolut - și
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
același an, regelui Ungariei cerea întreprinderea unei cruciade, acordând tuturor credincioșilor iertare de păcate, dacă s-ar întâmpla să moară pentru apărarea credinței, împotriva „tătarilor păgâni” și a „schismaticilor” români. Bineînțeles că nimeni nu s-a mișcat. Apelul papei a răsunat ca un strigăt în pustie și aceiași bulgari își permiteau să jefuiască în voie pe negustorii genovezi, în martie 1316, în același oraș de pe teritoriul Moldovei. În Imposicio Officii Gazariae, printre daunele cauzate genovezilor în țările împăratului mongol, sunt amintite
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
timp de șapte ani am condus programe americane dedicate României și Moldovei. Cu toate acestea, nu am auzit niciodată de dna Lia Roberts până acum vreo trei ani. Când s-a întâmplat să aud de el, numele dnei Roberts a răsunat, din păcate, într-un context care nu încetează să mă amuze - un fel de clisă româno-americană, o lume de învârteli și învârtiți, chilipiruri și grandomanii cu sau fără dublă cetățenie, o lume de întristați că României îi merge așa de
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
aparatură radio, transmiteau mesaje și puteau capta posturile sovietice în limba română, de propagandă și dezinformare. Ziua se încheie cu sosirea vânătorilor de partizani de pe teren, în cântece și marșuri; un vițel este pus la frigare... Parcă și acum îi răsună în urechi marșul lor: Ne-am întors din drum spre țară / Să luptăm și-n munții Crim / Și să ducem sfânt stindardul / Până-n ceasul când murim. Misiunile primite / De-a lupta cu dârji dușmani / Le-am îndeplinit cu cinste / Și
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
pace. A fost unul dintre acei aleși a fi cu adevărat sarea pământului. Predicile lui cutremurau sufletele, iar parte din pildele lor, au răzbătut până în zilele noastre. Oamenii cădeau pe gânduri la vorbele inspirate ale părintelui, încercând să deslușească înțelesuri. Răsunau fiarele uneltelor, lăsate în grabă, în fața bisericii, în zori, înainte de a pleca la câmp, când părintele îi întărea cu pâine spirituală, binecuvântându-i. A avut vocația de a fi „preot de țară” (în zilele acestea de mare sărbătoare pentru creștinii
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Maria Vianney). Când „așa a spus Părintele!” era invocat de către cineva, nu se mai discuta, era argumentul suprem! Nouă, din acea comunitate, ne zâmbeau îngerii din ceruri, și ne vorbeau despre mântuire, revelându-ni-se, în fapte bune. Uneori, mai răsună, în mine, și acum acel ecou îndepărtat, îmbogățindu-mă. O viață desăvârșită, aflată sub însemnul Sfintei Fecioare Maria, care i-a marcat, profund, anii Vieții, veghindu-i pașii. PREOTUL IOAN BALTHEISER, s-a ivit pe această lume, pe 7 septembrie
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
căldură și parcă altfel am pornit la drum mai departe, cînd în sfîrșit unul dintre cei doi a afirmat liniștit, ca o constatare, că nu există nimic în lume asemănător acestei statui. În cea mai frumoasă limbă românească ce a răsunat vreodată urechilor mele... JACKIE Eram obosită. Pentru prima dată, după atîtea zile minunate, simțeam oboseala nopților petrecute în gări sau în vagoane de clasa a II-a și a drumeției fără sfîrșit și fără saț. Cu două zile înainte, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
A" pe coaja dudului. Făcuse o incizie adâncă, desprinzând coaja copacului până la verdele crud al sevei mustinde. Adio, Azor, adio!... NEPOȚII -Gata!... -Un, doi, trei, patru... Cine nu-i gata îl iau cu lopată!.. - Cu-cu!... Cu-cu!... Curtea întreaga răsună de strigătele nepoților care se jucau de-a v-ați ascunselea. Moș Gheorghe nu avusese decât un singur copil, dar îl binecuvântase Dumnezeu cu patru nepoți, doi băieți și două fețe, frumoși, sănătoși tun și foarte inteligenți. Cei mai mari
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Că de fapt ochii mei Au fost cumpărați de la vânzătoarea de chibrituri infernale. Port sub braț caietul de caligrafie al privighetorii. Îmi vine să strâng de gât promisiunea Că voi fi băiat cuminte. Hai Ku Pe creștetul lumii de fugă răsună Gleznă de marmora a nopții cu luna. Mai Înainte, nu pentru că s-ar fi Îndoit de talentul fiului său, Alexandru Gh. Tăcu expediase În manuscris volumul care avea să devină ,,Călătorul profund” unui prieten care, la 18 septembrie 1988, Îi
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Curții de Apel au dat curs solicitării procurorilor și, chiar dacă au aprobat doar o taxă de 20.000 euro, l-au năucit pe Alexandru Tăcu. „Această sumă numită de noi „taxa de suferință” este imorală, ilegală, absurdă și revoltătoare”, a răsunat vocea unuia dintre avocații lui Tăcu, Silvia Nechita. Pentru că li s-a părut anormal că un justițiabil care a dat În judecată statul român, tocmai reprezentanții acestuia să-i ceară o taxă pentru că procesul să aibă loc, avocații fostului ocupant
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
vor fi date la iveală de cineva cu sânge regal : Sclavii nu vorbesc./ Închid într-înșii taina și pier cu dânsa-n suflet./ Tu ești fiică de rege și poți să spui orice./ Când ei vor fi în tine, va răsuna cetatea/ De strașnică uimire, și toți s-or spăimânta (I 1). Vestitoarea adevărului va fi repudiată de semeni : Te vor urî... De tine ei se vor depărta,/ Îți vor striga : nebuna, cu pietre te vor bate./ Și ai pieri de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Atâta știu și nu știu de ce mi-e dat să știu,/ O, de n-aș ști nimica (II 2). O clipă, este ispitită să dea ascultare doar vorbelor de iubire (Astupă cu cuvinte blânde urechea mea/ În care zvonuri triste răsună nemiloase), deși teme să se lase în voia sentimentelor : în lături tu !/ Eu te-am iubit, dar umbra iubită mă-nspăimântă (II 2). Visează că ar putea să dea curs chemării tânărului de a se refugia împreună într-un loc tainic
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vor urma triumful și prada bogată, iar răspunsul îl îngrijorează pe cârmuitorul cetății neimplicate încă în vreun război : Cu câtă grijă cată Priam/ Să fim în bună pace cu toții... Parcă s ar teme (III 2). Când coboară în portul unde răsună cântări de nuntă, Paris pare îngrijorat, ca și cum s-ar teme să nu-și piardă logodnica : E singur să nu râdă... Ceva parcă-l apasă... E greu cu o femeie ca dânsa să nu ai/ Necontenit o teamă că altul stă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sub ochii tăi să piară urmașii sângelui tău. Să simți până în rărunchi nelegiuirea (trădării tale) ... Și să rămâi singur (V, p. 686). Femeia înșelată își ia revanșa distrugându-i pe cei implicați în conjurația împotriva ei. În final, deasupra tuturor răsună un cântec ce proclamă omniprezența morții ineluctabile : Te legănai, te legănai/ Ca frunza dudului din rai/ Și nu știai, și nu știai/ Că moartea-n tine o duceai (V, p. 688). Dincolo de numeroasele modificări ale intrigii, schema generală de evoluție
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
84). Sancțiunile sunt contestate abia șoptit, dar votate în fapt de corul mare, reprezentant al mulțimii. Indicațiile de regie evidențiază atmosfera opresivă și pun în lumină analogiile cu perioada comunistă : după ieșirea din scenă a lui Oreste și a Aglaiei, răsună o cuvântare agitată, puternică - cuvinte deformate, ininteligibile, din difuzoare (II, p. 75). Are loc o adunare a poporului, ulterior, cuvântarea se termină, ovații prelungite - tot din magnetofon (II, p. 76). Atena lui Oreste și Cleon este un stat totalitar și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
acasă însă, ei înțeleg să-și răscumpere zilele de muncă grea a pământului, pe lapoviță, ploaie, vânt, soare, căldură și brumă, prin petreceri nesfârșite. De la Crăciun și până la Sf. Toader gem crâșmele de gospodari și flăcăi, iar muzicile fac să răsune, duminica și sărbătorile mai ales, toate mahalalele. Îndeosebi, horele de la Crăciun, Sf. Vasile și Bobotează, că și nunțile din câșlegi, au fastul lor aparte, atrăgând prin originalitatea costumelor și a obiceiurilor pe curioșii târgului. Altădată, mai ales fetele și nevestele
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
în pustiu, nentâmpină gândul unui nou început.” Miu Florea 667. „Cărțile sunt adieri ale unor lumi de departe, care urcă în noi, sau care există în noi. Ne sfiim să le știm atunci când nu ne este sete. Dar glasurile lor răsună înăuntrul nostru și e în firea lucrurilor să le auzim.” Miu Florea 668. „Cartea e cultura imprimată, prin definiție, pe hârtie, și, prin accident, în creier.” Liviu Damian 669. „O carte e suprafața publică a unui aisberg de note, extrase
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
o vulpe în jurul gâtului. Capul triunghiular al animalului, cu ochi galbeni, de sticlă, era prins de coadă cu un lănțișor aurit. Plină de importanța ei corpolentă, cucoana mergea cu pas energic, pe care zăpada înghețată a potecii îl făcea să răsune foarte înalt. Îi răspunse la salut printr-o mișcare din cap demnă și rezervată, aruncându-i totodată o privire galbenă, asemănătoare cu a vulpii. În salon, era lumină. Stăpânindu-și neliniștea, împinse ușa. Nastia aștepta mereu ca el să deschidă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
îndoitura cotului. Gerul puternic ținu câteva zile. Fluviul și estuarul înghețaseră, și o dantelă fină de gheață tivea marea calmă, tăcută. Vremea însăși încremenise într-o liniște înaltă și limpede. Într-o noapte, când îi fugise somnul, locotenentul auzi împușcături răsunând net, ca un pumn de perle căzând pe o suprafață de sticlă. Așteptă ca ordonanța lui să vină în goană, dar n-a fost nimic. Până la urmă, liniștea se instală din nou. A doua zi a aflat că doi spioni
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
un restaurant mic, frecventat de oameni modești, adecvat anonimatului pe care îl pretindea o discuție atât de delicată. Se opriră în prag și Arcadi îl descoperi fără greutate pe singurul client stând la o masă fără tovărășie: "Uite-l!" Exclamația răsună ca identificarea acuzatului. Cu o expresie neclintită, fără a trăda vreo emoție specială, Ahile, care îi văzuse intrând, se ridică să-i întâmpine. Margareta spuse cu o voce albă: "Soțul meu, Arcadi Arcadievici Belâi..." Mâna lui Arcadi îndepărtă o umbră
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
un zâmbet zeflemitor: "Mulțumesc, frumoaso! Gagicul tău o să ți-i dea înapoi însutiți." El nu aude ce spune mica nerușinată, sau se face că nu aude. Ia de braț berețica albastră ca să iasă din îmbulzeală. O voce cu accent unguresc răsună în spatele lor: "Ei, Bejan, ai găsit culoarea potrivită a beretei?" Istvan trece pe lângă ei fără să se oprească, dând din mână în semn de salut, și se depărtează mișcându-și iute fesele bombate. Își înghite înjurăturile care-i năvălesc pe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
îl vede luându-și paltonul: "Unde te duci?" "Mă întorc repede." Și pleacă, dus de vântul care învârtejește zăpada moale. În fața lui, chipul sfrijit al lunii aleargă printre nori, cu expresia înțepată a soacră-sii; în spate, pe străduța pustie, răsună imediat niște pași grăbiți. "Așteaptă-mă!", strigă nevastă-sa. Împins de vânt, nu-și încetinește mersul. Ea ajunge totuși la un pas în urma lui, și începe să-i vorbească, voce fără chip, adusă de vânt din adâncurile unui univers familiar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]