5,519 matches
-
Schubert în compozițiile sale ca, de pildă, în fascinantul trio, Nocturna, sau în extraordinarul Cvintet în do pentru două violoncele. Sunt "repetările sublime" ale lui Schubert, cum le numea Schumann. În ce privește experiența culturii poetice, artistice, filozofice acestea fie modulează actul receptării la prima lectură, intuind implicațiile din cele trei domenii în poemul respectiv, fie la lecturi ulterioare, mai ales când poemul este deschis polisemic, îmbogățind nuanțele, văzul interpretării. Pentru cititorul sensibil la poezie, primul impact rămâne însă cel al revelației esențiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pildă, muzicalitatea din lirica lui Stéphane Mallarmé, sau versuri de mare frumusețe ca sunet și înaltă rostire din poeziile lui Ion Barbu, sunt receptate nemijlocit și rămân persistente în memorie. Ținem să subliniem însă un fapt decisiv, și anume că receptarea unui poem, la fel ca și receptarea oricărei opere de artă, presupune o afinitate electivă, o potrivire genetică spirituală, cultivată apoi prin lecturi din marea poezie. Armonia prozodică Interacțiuni cu logica internă Având în vedere complexitatea acestei componente a poeziei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sau versuri de mare frumusețe ca sunet și înaltă rostire din poeziile lui Ion Barbu, sunt receptate nemijlocit și rămân persistente în memorie. Ținem să subliniem însă un fapt decisiv, și anume că receptarea unui poem, la fel ca și receptarea oricărei opere de artă, presupune o afinitate electivă, o potrivire genetică spirituală, cultivată apoi prin lecturi din marea poezie. Armonia prozodică Interacțiuni cu logica internă Având în vedere complexitatea acestei componente a poeziei, ne vom referi în primul rând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
una din cele mai înalte și mai pure disponibilizări spirituale. Așa încât, numai pronunțând numele poemului, cel ce l-a parcurs simte cum îl cuprinde elanul zborului către zonele eterate ale simțirii și ale minții. Subtilă și cu deosebită rezonanță asupra receptării cititorului este mișcarea eliberatoare constituită de fenomenologia trifazică: viață-moarte inițiatică-renaștere pe un plan superior, pe care o întâlnim în mitul lui Zamolxe, precum și la Orfeu și Dionysos, toți trei fiind de origine tracă. Este vorba de poezii în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și date într-un "cosmos", o structură organizată a imaginarului cu efect estetic dar și reflexiv pentru ca Dasein-ul omului să-și poată locui ființarea, Casă a Ființei, afirmă Heidegger. Imprevizibilitatea interacțiunii dintre cele două stări determină bogăția și impredictibilitatea în receptarea unei creații de artă. Modelul ontologic al lumii umane, însemnând formă, corporeitate, frumusețe este vegheat de spiritul apolinic, care semnifică armonie, seninătate, măsură, proporții, raporturi numerice. Grecii au considerat însă că Dionysos lăsând viața liberă în dezlănțuirile sale și amenințând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
forme, culori, sunete într-o structură articulată, unitară. Tensiunile ideatice și formale ale organizării interne într-un poem, tablou, piesă muzicală realizează un microcosmos perfect, condensând și iradiind totodată macrocosmosul. Organizarea cosmică a operei de artă constituie forma ideală pentru receptarea sa și persistența în anamneză. Ca atare, într-un poem, alături de deschiderea și vibrația cosmică, la această organizare contribuie: pe de o parte, logica internă a ideației, condusă conclusiv, iar pe de altă parte, metrica, știința rimelor și expresivitatea fonică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
filozofia paradoxurilor, model Sartre, Lacan, Derrida. Apelarea la mituri grecești, biblice și mai cu seamă la metaforă, asigură înțelesul plurivoc al unor creații. Ambiguitatea unui poem poate fi datorată unui travaliu volițional, a unui joc de a conferi deschideri diferite receptării, sau este reflexul ambiguității a însăși cunoașterii umane și, consecutiv, a cuvântului care traduce spațiul cognitiv. În acest ultim caz, ambiguitatea nu mai este un joc, ci o dramă a cunoașterii și, implicit, a numirii. Goethe afirma: "poezia este prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pe cei care o desfigurează și o poartă în noroi. Eliberarea poetică Poemul: realitate absolută, prezent eternizat, eliberare metafizică ultimă. Dar el își trăiește adevărata viață, își manifestă energiile spirituale eliberatoare numai în interacțiune cu cititorul, în fenomenologia activă a receptării; a unei receptări iluminate. Iar marea poezie, cea deschizătoare de noi orizonturi onto-axiologice este, repetăm, poezia ideatică, poezia zborurilor metafizice. Nu însă o metafizică mimată, teatrală, chinuită, ci autentica viziune de mare adevăr și elevație. Acea poezie pentru a cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
o desfigurează și o poartă în noroi. Eliberarea poetică Poemul: realitate absolută, prezent eternizat, eliberare metafizică ultimă. Dar el își trăiește adevărata viață, își manifestă energiile spirituale eliberatoare numai în interacțiune cu cititorul, în fenomenologia activă a receptării; a unei receptări iluminate. Iar marea poezie, cea deschizătoare de noi orizonturi onto-axiologice este, repetăm, poezia ideatică, poezia zborurilor metafizice. Nu însă o metafizică mimată, teatrală, chinuită, ci autentica viziune de mare adevăr și elevație. Acea poezie pentru a cărei lectură "trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
duineză a lui Rilke, "Niciundele fără nimic", amintit mai sus. Cuprins Poezia a treia stare 5 Poezia orfică 12 Fenomenologia creației poetice 23 Mărturii 23 Creatorul primește fulgerul 28 Mecanismul dicteului 31 Ochiul transcendental 34 Poezie și filozofie 45 Fenomenologia receptării poeziei 51 Armonia‚ condiția ontologică a lumii umane 51 Logica internă 53 Armonia prozodică 55 Interacțiuni cu logica internă 55 Eliberarea metafizică 61 Lectura cosmică a poemului 65 Homo cosmicus. Uomo universale 67 Cosmicul în creațiile de artă 67 Stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
histrion de clasă, ori un cvasi-autist, care se inspiră din dramele surdomuților? Este un mare plastician („nu am studiat niciodată teatru, ci pictură și arhitectură”)? Un temerar? Un terapeut? Un avangardist? Un artist preocupat de public, ori indiferent la calitatea receptării operei sale? E un deschizător de drumuri? E un profet? Să acceptăm că ar fi cîte puțin din fiecare, rămînÎnd Însă un creator original, demn de invidiat și greu de Încadrat. Care recunoaște ca inspiratori personalități și ...persoane total opuse
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
o faci și În cinci rânduri. Nu vorbesc doar despre cărți, ci și despre reviste, unde fragmentul va avea câțtig de cauză În fața articolului de zece pagini. - Până la urmă vorbim, deci, de pragmatism - Da, un pragmatism al emiterii și al receptării. Jurnalele mele le poți lua În tren, dacă ai pierdut un rând reiei lectura cu multă ușurință. Stai Într-o sală de așteptare, la doctor, te uiți prin jurnal. și așa mai departe... - Am observat că până și În textele
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
principalei sale cărți, Mysticism, e menționată chiar și în articolele de dicționar. Valoarea ei este cea a unui ghid pentru publicul larg cultivat, care, pe fondul lipsei unor sinteze similare scrise de specialiști, s-a bucurat în epocă de o receptare superioară meritelor sale. Charles Williams, hermetist, poet și teolog în aceeași măsură ca prietena sa Evelyn, scria că Mysticism „was a great book precisely not because of its originality, but because of its immediate sense of authenticity“. 3. Loc psihic
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Litere a Universității „Babeș-Bolyai“. Este autoarea cărților: Literatura între revoluție și reacțiune. Problema crizei în literatura română și rusă a secolului XX (Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca, 1999, ediția a doua adăugită, 2002); Alexandru Ivasiuc. Micromonografie, antologie de texte comentată, dosar de receptare critică (Aula, Brașov, 2001); În lumea nouă (Dacia, Cluj-Napoca, 2003); Ce rost are să mai citim literatură? (Compania, București, 2004). Coautoare la Dicționar analitic de opere literare românești, coord.Ion Pop (vol.I-IV, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 1998-2003) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Ahmed... APRECIERI CRITICE " De fapt motivul literar aproape unic este un proces sentimental între bărbat și femeie. În numele bărbatului vorbește quasi-autobiografic autorul însuși, nelăsând femeii nici un răgaz de apărare. Proza nu e obiectivă. Autorul își rezervă toate judecățile morale, împiedicînd receptarea condițiilor adevărate, și dacă scrierile au vreun interes documentar, atunci îl au numai în măsura în care subiectivitatea autorului ne informează despre ea însăși ca obiect. (O comparare cu Camil Petrescu e posibilă.) Bărbatul este misogin și egoist, apăsând prea mult asupra drepturilor
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
interlocutorului, fără a-l întrerupe și de a-ți expune punctul de vedere cât mai coerent, în termeni adecvați și clar. Divagațiile, trecerea bruscă de la o idee la alta, modificarea nejustificată a planurilor și persoanelor în discuție, crează dificultăți în receptarea mesajului, generează confuzii, blochează calea spre înțelegere. Politețea în dialog este o dovadă de educație elementară și o condiție de bază în desfășurarea unor convorbiri civilizate. Diplome de premiu Pe când mă aflam la conducerea unuia dintre cunoscutele licee ieșene, în
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
grec atribuie îndeletnicirii cu frumosul demnitatea supremă care ține de posibilitatea de a accede către lumea suprasensibilă, căci contemplarea frumosului contingent provoacă amintirea Frumosului și Adevărului transcendent pierdut. Pe de altă parte, ambiguitatea frumosului, “defectul” său, vine din aceea că receptarea frumosului se poate concretiza și în simpla plăcere produsă de aparența sensibilă nu oricine gustă Frumosul va fi automat transpus în lumea ideală a perfecțiunii transcendente. Imitația (mimesis) artistică nu poate reda “ideile”, adică adevărul suprem al lucrurilor, ci reproduce
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
prin artă. Discutând despre cauzele satisfacției produse de reprezentarea obiectelor hidoase, Aristotel atribuie fenomenul unei duble rădăcini a plăcerii procurate prin imitație: admirația pentru o tehnică desăvârșită a imitării, dar și bucuria recunoașterii modelului în imitația sa. Această estetică a receptării aristoteliene reunește un afect senzorial cu un altul exclusiv intelectual, al căror numitor comun este desfătarea estetică. Cu alte cuvinte, subiectul privirii poate fi afectat de obiectul reprezentat, se poate identifica cu personajele în acțiune, poate stârni pasiuni (altfel refulate
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
anilor ’30 în relație cu somația politicului: o trăsătură, cred, definitorie pentru un deceniu marcat de tentația autoritară și de recrudescența extremismelor, pe fondul crizei general-europene a modernității/democrației parlamentare. Capitolul final, cu cele circa 70 de pagini dedicate istoriei receptării lui Urmuz de către instituția critică autohtonă, este cel la care țin cel mai mult. Studiul de caz s-a dovedit a fi un indicator semnificativ al treptatei asimilări a avangardei în contexte ideologice diferite. Concluziile sale au un caracter mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
continuități paradoxale. Cuprins Capitolul I. De la estetism la preavangardism Capitolul II. Momentul „revoluționar” al simbolismului românesc. Estetismul independenților și insurgența marginalilor. Insularizarea polemică Capitolul III. Publicistica literară a tînărului Ion Vinea: un promotor critic al postsimbolismului Capitolul IV. Periferii futuriste. Receptarea Futurismului italian în România antebelică Capitolul V. Aventura românească a Dadaismului Capitolul VI. Contimporanul. O interfață Art Déco a „anilor nebuni” Appendix: Ion Vinea, arta abstractă și legitimarea ei „folclorică” Capitolul VII. Revista Contimporanul și complexul periferiei Capitolul VIII. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Periferii avangardiste. Mișcări artistice novatoare din țări central și est-europene în publicațiile românești de avangardă din anii ’20 Appendix: Avangarda belgiană și Belgia Orientului Capitolul X. În căutarea unei noi estetici teatrale Capitolul XI. Mitologiile cinematografice ale integralismului Capitolul XII. Receptarea avangardei românești de către critica modernistă. Breșe interbelice Capitolul XIII. Efectul Urmuz și mitul precursorului avangardist. Aventurile receptării. De la „centrul marginii” la „periferia Centrului”. Un studiu de caz privind canonizarea critică a avangardei românești Post-scriptum Bibliografie Capitolul I. De la estetism la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
20 Appendix: Avangarda belgiană și Belgia Orientului Capitolul X. În căutarea unei noi estetici teatrale Capitolul XI. Mitologiile cinematografice ale integralismului Capitolul XII. Receptarea avangardei românești de către critica modernistă. Breșe interbelice Capitolul XIII. Efectul Urmuz și mitul precursorului avangardist. Aventurile receptării. De la „centrul marginii” la „periferia Centrului”. Un studiu de caz privind canonizarea critică a avangardei românești Post-scriptum Bibliografie Capitolul I. De la estetism la preavangardism Astfel mă întorceam, în nenumărate seri de vară, la sfîrșitul veacului trecut, spre casa părintească de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
op. cit., pp. 9-29), an ce constituie, în opinia sa, „un adevărat moment istoric în evoluția artei noastre, un punct clar de definire răspicată în conștiința critică a unei rupturi, a unei noi sensibilități apte să impună un alt orizont de receptare a valorilor”. Momentul e reprezentat de sciziunea creată cu ocazia Expoziției „Tinerimii Artistice” între „grupul seniorial” refractar față de inovația postimpresionaistă și „îndrăznelile artistice ale noii generații”. Sînt citate și alte puncte de schimbare artistică radicală: în Anglia - expoziția de picturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-a revăzută și adăugită, Editura „Grai și suflet - Cultura națională”, București, 1996, p. 209). Prețuirea lui Lovinescu față de modernismul lui Arghezi vine abia în urma campaniilor de susținere purtate de Aderca, Fundoianu, Vinea ș.cl. (o imagine elocventă, în amplul dosar al receptării argheziene din epocă, realizat de Dorina Grăsoiu în „Bătălia” Arghezi, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984). În faza „pașilor pe nisip”, criticul se arată reticent față de curentele noi, resimțite ca superficiale. E. Simion e îndreptățit să constate că „Acceptînd, rînd pe rînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poziția lui Vinea seamănă, în destule privințe, celei a altor adepți interbelici ai „morții romanului”: N. Davidescu, Andrei Braniște, Ovid Densusianu sau, mai tîrziu, Eugen Ionescu. Autorul încearcă să-și motiveze opinia cu argumente ținînd de psihologia creației și a receptării: „Cetitor docil, atent și răbduriu se găsește cu greu în zilele cînd femeile și adolescenții sînt luați la munca de ghișeu și atelier. Literat cu răgazuri îndelungi pentru o muncă arhitectonică nu se zărește. În străinătate romanul a rămas un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]