4,687 matches
-
aspecte: cei ce au prezentat manifestări digestive sunt mai în vârstă;cei ce au prezentat simptome respiratorii sunt mai tineri;majoritatea au un tablou clinic respirator;o radiografie toracică normală nu exclude diagnosticul de HDC;toți pacienții cu infecții respiratorii recurente trebuie să aibă din vreme o investigație radiologică cu substanță de contrast [79]. Este citat în literatură și un caz cu totul deosebit, al unui pacient cu episoade de atacuri ischemice tranzitorii, la care după ecocardiografia transesofagiană a fost suspectată
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92116_a_92611]
-
fără înțelegere, sentimentul e irosit. Confortul lectorului nu poate lipsi; în absența lui, opera moare. Mecanismele eroului Desperado Personajul Desperado atârnă de fiecare cuvânt al naratorului, mai ales de cuvintele aparent fără nicio însemnătate. Fluxul conștiinței se sprijinea pe cuvântul recurent, pe cuvântul-monadă, cuvânt ce se încărca de profunzime psihologică. Autorii Desperado aleg cuvântul banal. E mai greu pentru lectură să detecteze sensul, pentru că stilul Desperado nu este la fel de zgomotos ca stilul modernist. Discreția autorului vine din ezitarea romancierului de a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e o competiție între public și intim, între cuvinte mărunte și mari tragedii. Ishiguro își planifică atent cuvintele cheie. Alți autori Desperado scriu oarecum la repezeală, în ritmul vorbirii, fugind de orice fel de simbolistică. Eliot făcea din imaginile lui recurente o întreagă teorie a "corelativului obiectiv" (marea, grădinile, apa, tisa etc.). Autorul Desperado e discret cu emoțiile eroului lui. Vremea codificării somptuoase a înțelesului, a textului care poate fi "perceput înainte de a fi înțeles", a apus. Mecanismul de descifrare a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
rezonanță la percuție); * cartilajele costale; * sternul; *posterior *bronhiile principale dreaptă și stângă; * limfonodulii mediastinali; * esofag și plex nervos periesofagian; * aortă descendentă toracică; * pleura pulmonară; *lateral * pleura mediastinală; * nervii frenici; * vase pericardofrenice; *superior * rădăcina vaselor mari; * vena brahiocefalică stângă; * nervul larigeu recurent stâng; * vena intercostală superioară stângă; *inferior * diafragm; * peritoneu; * vena cavă inferioară. Pericardul seros este format din porțiunea pericardului seros care tapetează fața internă a pericardului fibros și poartă denumirea de lamina parietală, și porțiunea ce acoperă cordul și porțiunea intrapericardică
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
cu origine bronhopulmonară. Acești pacienți prezintă efuziuni pericardice simptomatice și ocazional tamponadă pericardică. La toți acești pacienți aflați în stadii terminale pericardiostomia subxifoidiană și drenajul constituie procedee sigure. * Inervația pericardului * parasimpatică * nervul vag; * nervii frenici; * ramuri cardiace din nervul laringeu recurent; * simpatică * ganglionii simpatici cervicali și toracici superiori. * Proiecția pericardului la nivelul peretelui toracic anterior este mai largă decât aria matității cardiace relative, și este limitată după cum urmează: inferior la dreapta, cartilajul costal VI drept, la 2 cm de marginea sternului
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
secundare embolectomiei, mortalitatea este extrem de mare prin șoc hemoragic. Complicațiile refacerii defectului de duct arterial sunt: hemoragia secundară tracționării ductului cu sângerare aortică sau pulmonară; hemoragie la nivelul inciziei toracice cu hemotorax; leziune de nerv frenic stâng; leziune de nerv recurent stâng. Complicațiile tratamentului chirurgical în coarctația de aortă sunt: hemoragia; leziunea ductului toracic cu chilotorax; leziune de nerv recurent stâng; paraplegie; vasculită mezenterică; hipertensiune tardivă severă. * Proiecția cordului Proiecția cordului pe peretele toracic anterior Aria matității cardiace relative reprezintă proiecția
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
ductului cu sângerare aortică sau pulmonară; hemoragie la nivelul inciziei toracice cu hemotorax; leziune de nerv frenic stâng; leziune de nerv recurent stâng. Complicațiile tratamentului chirurgical în coarctația de aortă sunt: hemoragia; leziunea ductului toracic cu chilotorax; leziune de nerv recurent stâng; paraplegie; vasculită mezenterică; hipertensiune tardivă severă. * Proiecția cordului Proiecția cordului pe peretele toracic anterior Aria matității cardiace relative reprezintă proiecția întregii fețe sternocostale la nivelul peretelui anterior toracic, inclusiv porțiunile acoperite de marginile anterioare ale plămânilor, care nu pot
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
preganglionare simpatice fac sinapsă cu ganglionii cervicali și toracici iar fibrele postganglionare însoțesc ramurile cardiace ale trunchiului simpatic. Inervația parasimpatică include un ram cervical, unul sau două ramuri cervicotoracice, la nivelul inletului toracic (prin trunchiul vagal sau prin nervul laringeu recurent drept), 3-4 ramuri toracice din trunchiul vagal și ramul recurent stâng. Fibrele parasimpatice vagale sunt cardioinhibitorii, colinergice având drept efect reducerea ratei de depolarizare a fibrelor musculare care alcătuiesc pace-maker-ul cardiac. Majoritatea fibrelor nervoase vagale sunt senzoriale și transportă informații
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
fibrele postganglionare însoțesc ramurile cardiace ale trunchiului simpatic. Inervația parasimpatică include un ram cervical, unul sau două ramuri cervicotoracice, la nivelul inletului toracic (prin trunchiul vagal sau prin nervul laringeu recurent drept), 3-4 ramuri toracice din trunchiul vagal și ramul recurent stâng. Fibrele parasimpatice vagale sunt cardioinhibitorii, colinergice având drept efect reducerea ratei de depolarizare a fibrelor musculare care alcătuiesc pace-maker-ul cardiac. Majoritatea fibrelor nervoase vagale sunt senzoriale și transportă informații de la baroreceptori, receptori de întindere musculară și chemoreceptori. Variabilitatea topografică
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
a inclus 115 pacienți (82% dintre ei cu vârsta peste 60 de ani) (63). Autorii studiului au arătat că doar 1,6% dintre pacienții cu valori ale timpului de tromboplastină parțial activat (aPTT) în limite terapeutice au dezvoltat un episod recurent de tromboembolism venos, spre deosebire de subiecții cu aPTT subterapeutic la care recurențele s-au înregistrat la 25% (63). Un alt studiu condus de Prandoni care a inclus 360 de pacienți cu vârsta medie de 66 de ani a arătat că lipsa
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Cristian Stănescu, Cătălina Arsenescu Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/91949_a_92444]
-
mici modificări, permutate și combinate ingenios, după procedee muzicale (tehnica temei cu variațiuni, „arta fugii”). Efectul de ansamblu, obținut prin măiestria combinatorie, e de vârtej încremenit. De fapt, totul devine o parodie serioasă a Noului Roman, utilizând nuclee tematice, motive recurente și obsesii ale eului auctorial depistabile în opera scriitorului. Lectura adecvată ar fi de tip poetic, deoarece segmentele componente ale textului interacționează generând metafore prozastice. Capodopera romancierului Ț. e, probabil, Nunțile necesare (1992; Premiul Academiei Române), o rescriere în cheie postmodernă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
convențiile narațiunii realiste tradiționale, scriitorul sondează puterea, marginile iluziei referențiale și explorează totodată motive și teme predilecte, precum năzuința soteriologică, nuntirea cosmică, mitul cristic și cel mioritic. În general, în prozele scurte și în majoritatea romanelor se pot remarca micromotive recurente, aparent obscure sau opace, cu rost esențial în articularea unui edificiu metaforic personal, conferind unitate operei în pofida frecventelor primeniri ale tehnicii narative. Aceste recurențe, numite de autor „fantome tematice”, pot fi clasate într-un bestiar (vultur, leu, pește, oaie, miel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
aberații monstruoase. La fel, în Confectionner un demi-dieu (1998), unde sunt depliate, cu eficiență dramatică, efectele nefaste („azi, ieri sau mîine”) ale dictaturii, într-un regim totalitar. Cel ce schițează o împotrivire este anihilat în acest distrugător angrenaj care - temă recurentă - oprimă și izgonește iubirea. Dacă „tragedia într-un act” Cântul 35 („România literară”, 1968) era un exercițiu de teatru absurd, în turnură beckettiană, în Comme des cafards sur un plafond laqué (1998) precumpănesc înrâuririle din teatrul ionescian. Sugerat de mecanica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
speculativă, nu se poate spune același lucru despre marele fenomen care are loc concomitent: uniformitatea imaginilor mitice și a simbolurilor care unesc primele societăți agrare din zona Europei sud-orientale. Asemănările sunt atât de accentuate, schemele conceptuale și grafice atât de recurente În spațiu și timp, Încât ne pot duce cu gândul la o religie autentică, prima (În Europa) În cadrul căreia, printre altele, se pot recunoaște divinități. Între paleolitic și neolitic, se pare că omul a personificat ființele supraumane și a creat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
perioada atestată de arhive. Pentru epoca paleosiriană (cca 2000/1900-1650/1600), săpăturile au adus la lumină o serie de edificii sacre plasate În felurite moduri În mediul urban. Caracterul lor religios este recognoscibil cu certitudine datorită trăsăturilor planimetrice și tipologice recurente și a prezenței de obiecte specifice, mai ales a bazinelor de ceremonie caracteristice. Templul B1 (În cetatea de jos, În sud-vest) făcea parte dintr-un complex monumental de care țineau palatul apusean și sanctuarul B2; o astfel de alăturare arhitecturală
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
locuită de morți, umbre și fantasme, nevăzutul, conform unei etimologii a teonimului, lume vădit contrapusă lumii celor vii. Poseidon este, dimpotrivă, zeul Întinderilor marine, Înarmat cu tridentul cu care domolește sau răscolește valurile mării. Ennosìgaios, „zguduitorul pământului”, este epitetul lui recurent În epică, iar fiii lui sunt violenți și sălbatici, când nu sunt de-a dreptul monstruoși asemenea ciclopului Polifemxe "Polifem". Cu siguranță alternativ lumii terestre, universul stăpânit de Poseidon este, În orice caz, adus sub semnul ordinii În măsura În care este un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la ocaziile prevăzute de calendarul festiv. Actului ritual Îi era, În schimb, Încredințată acțiunea „religioasă” a omului, o acțiune care Însă le aparținuse Înainte acelor gene, iar apoi cetății. De rit depindeau conservarea prezentului și soluția, sub semnul stabilității, a recurentelor și periodicelor crize ce puteau amenința comunitatea cetății. Apoi ritul delimita câmpul de acțiune al zeilor și al eroilor, În măsura În care le Îndepărta sau le orienta intervenția. În diverșii termeni care Îl desemnau, òrgia, hierougìa, dròmena și drama, actul ritual se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
putut lăsa deoparte ca fiind cunoscute tuturor, descriind numai rituri particulare (propria). Pentru că, pe de altă parte, Occidentului i-au fost transmise numai texte despre agricultură, dar nu și arhivele templelor romane sau ale preoților, suntem nevoiți să recompunem elementele recurente și centrale ale sacrificiului folosind surse numeroase și eterogene. c) Cultul roman ca acțiune simbolică 1. Limbajul semnelor cultului roman este reglat de o „gramatică a simbolurilor”, o sintaxă și o pragmatică deosebită. Prin „cult” Înțelegem aici ansamblul acțiunilor simbolice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
desfășurării ei. Variațiile sunt date de schimbarea materialului cultual, a instrumentelor, a modului de a se mișca și a destinatarilor. „Semnificația” acestui ritual și, În general, a sacrificiului roman de animale constă așadar În ofranda măruntaielor (porrectio extorum) și În recurentul model „R dat D” a majorității unităților cultuale. Printr-o reproducere mimetică, ritualul reflectă niște acte: a dărui, a hrăni, a mânca. Semnificația ritualului nu stă, așadar, În ucidere, În sânge, În frică și În triumf. b) Interpretarea ritualului Romanii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
originar, care trebuie recuperat, a fost un monoteism pur de tipul celui imaginat de Th. Hyde la sfârșitul secolului al XVII-lea adică după descoperirea Avestei (Duchesne-Guillemin, 1958, pp. 10 sq.). Acest tip de gândire este În armonie cu motivul recurent al polemicii antidualiste a misionarilor protestanți și cu interpretarea mesajului gathic de către un cercetător ca M. Haug, a cărui autoritate În privința studiilor zoroastriene a constituit obiectul unei atenții speciale, nu Întotdeauna echilibrate și corecte, acordate de doi cercetători contemporani cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fi resimțită limita în spațiul conștiinței: ca neajuns și ca împlinire. Insatisfacția în fața limitei resimțite ca neajuns și jubilația în fața celei resimțite ca împlinire reprezintă temeiul afectiv al secvenței „de depășit-de atins“. * Deoarece limita interioară („natura din noi“) este fondul recurent al unei vieți, ea se reafirmă cu fiecare nou proiect, devine limită de depășit și redeschide astfel scenariul „de depășit-de atins“. * Așa cum expresia „limita interioară“ este expresia peratologică pentru natura din noi, „limita de depășit“ și „limita de atins“ reprezintă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a transformat din cel mai mare creditor În cel mai mare debitor din lume”. Al doilea război mondial a costat Marea Britanie de două ori mai mult decât primul; țara a pierdut un sfert din averea națională. De aici crizele valutare recurente din anii de după război, când Marea Britanie avea de plătit, dintr-un venit drastic redus, datorii imense În dolari. De aceea Planul Marshall n-a avut aproape nici un impact asupra investițiilor sau modernizării industriale: 97% din fonduri (mai mult decât oriunde
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
compunerea în proză Autobuzul de Însurăței), C. publică în 1991 un roman inedit, scris la patru mâini, împreună cu comilitonul său Nicolae Iliescu, și intitulat Dodecaedru, distins cu Premiul Academiei Române. Ultimul Isus, magnificul (1995) ratează un pariu epic cu miză mare, recurent în arta (nu numai literară) a secolului al XX-lea: încercarea de a compune o contra (nu o anti-) Evanghelie modernă. Este scrierea în care C. își pierde total altitudinea ironică și vag malițioasă (de la care scriitorul își abordase de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
podgorie mitică. Simbol 7 al Împărăției lui Dumnezeu, vița de vie este de asemenea personificarea lui Mesia: "Eu, va spune Iisus Hristos sub pana Sf. Ev. Ioan (15:1), Eu sunt vița cea adevărată și Tatăl Meu este lucrătorul." Temă recurentă a profeției biblice 8, vinul este mai ales izvorul civilizației Israelului. III. Civilizația vinului De la originile ei caucaziene, via își întinde binefacerile din Bazinul Mediteranei până pe coastele Pacificului. Mărturia cea mai amănunțită a vieții sociale a viței de vie și
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
o singură dată la Triennale de Gand, în 1895. S-au păstrat doar fotografii ale acestui tablou. Pictorul o are ca model pe Lily Maquet, sugestia florală intră întâmplător și în registrul onomastic, iar tabloul o înfățișează într-o atitudine recurentă la figurile-portret ale lui Khnopff, spre exemplu, tabloul pe care-l face sorei sale, Marguerite Khnopff, Portretul Margueritei Khnopff (1887), sau femeia care apare într-o litografie, Afișul celei de-a opta Expoziții a lui XX (1891), ceea ce sugerează caracterul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]