5,222 matches
-
s-a dus în insula aceea îndepărtată pentru a îndeplini porunca senatorilor și a o distruge. „Salve, Isis, salve, regină...“ Vreme de încă cinci secole după moartea împăratului, vechiul cult isiac avea să-și găsească în acel templu îndepărtat ultimul refugiu. Blemii, războinicii negri din Nubia, aveau să-l apere cu disperare de persecuțiile acelei nova religio care, de la Alexandria, ajunseseră pe malul Nilului. În anul 544, împăratul Justinianus a decretat, de la Constantinopol, moartea gândirii antice, convins că avea să reușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
întinsă cu hoteluri de tranzit și supermarketuri deschise toată noaptea. Ieșind din stația de alimentare din apropierea benzii de intrare în tunel am recunoscut trioul de târfe ale aeroportului care se plimbau de-a lungul și de-a latul unui mic refugiu. Văzându-mi mașina, și crezând probabil că eram un turist american sau german, cea mai în vârstă dintre ele traversă spre mine. Seara, se plimbau alene pe insula aceea, uitându-se cu ochi goi după mașinile în goană, de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și o femeie mai bătrână, cu chip obosit și sâni grei care lucrase cândva la o benzinărie de pe Western Avenue - păreau să formeze o brigadă sexuală rudimentară, capabilă într-un fel sau altul să satisfacă toți clienții. Am oprit lângă refugiu. Când am înclinat capul spre ea, femeia mai bătrână păși în față. Se sprijini de portiera pasagerului, cu brațul drept, puternic, lipit de stâlpul cromat al geamului. După ce urcă în mașină, le făcu semn cu mâinile celor două tovarășe, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de la Drayton Park. Ea se sprijini de stâlpul cromat al ferestrei laterale, aproape scăpându-și țigara în poală. Încercând să controlez mașina, mi-am apăsat vârful penisului de rama inferioară a volanului. Mașina se avântă spre primul punct de impact - refugiul median. Liniile marcatoare se deșirau pe diagonală sub noi și claxonul unei mașini sună slab în spatele meu. Valurile de cioburi de parbriz scânteiau în lumina soarelui ca niște heliografe. Sperma îmi țâșni din penis. Pierzând controlul mașinii, roata din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
deșirau pe diagonală sub noi și claxonul unei mașini sună slab în spatele meu. Valurile de cioburi de parbriz scânteiau în lumina soarelui ca niște heliografe. Sperma îmi țâșni din penis. Pierzând controlul mașinii, roata din față se lovi de bordura refugiului median, împrăștiind o tornadă de praf și pachete de țigări peste parbriz. Mașina viră de pe banda de viteză și se-ndreptă spre un autocar al liniilor aeriene ce ieșea din sensul giratoriu. În vreme ce sperma îmi curgea din penis, am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
peste Western Avenue spectatorii stăteau sprijiniți cot lângă cot pe balustrada metalică. Cea mai mică dintre mașinile implicate în accident, o mașină sport italiană galbenă, fusese aproape dezintegrată de o limuzină neagră cu distanța dintre osii alungită care derapase peste refugiul central. Limuzina se întorsese peste insula de ciment pe banda ei de circulație și se lovise de pilonul din oțel al unui indicator rutier, zdrobindu-și radiatorul și carcasa roții stângi, înainte să fie lovită la rândul ei de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
intra pe Western Avenue dinspre drumul de acces. Coliziunea frontală în spatele limuzinei, urmată de un capotaj, strivise taxiul lateral, transformând locul pasagerului și panourile habitaclului într-un unghi de aproximativ cincisprezece grade. Mașina sport zăcea cu roțile în sus în refugiul median. Un detașament de polițiști și pompieri o întorceau pe-o parte, scoțând la iveală două cadavre încă blocate în compartimentul strivit. Lângă taxi, cei trei pasageri zăceau unul lângă altul, cu piepturile și picioarele înfășurate în pături. Infirmierii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
se întoarse în fugă spre podul pietonal, zigzagând printre mașini. L-am urmat pe Vaughan înapoi la locul accidentului. Sute de fețe stăteau lipite de geamurile mașinilor care coborau podul rutier. Spectatorii stăteau pe trei rânduri pe trotuare și în refugiul median, îngrămădiți laolaltă la gardul din ochiuri de sârmă care despărțea terasamentul șoselei de învecinata zonă comercială și rezidențială. Poliția renunțase la orice încercare de-a împrăștia mulțimea aceea imensă. Un grup de tehnicieni se ocupa de mașina sport zdrobită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dintre pasagerii taxiului. Un polițist împrăștia cu o mătură var pe cimentul mânjit de sânge de lângă mașina sport. Cu mișcări calculate, speriat parcă să nu rezolve complexa aritmetică umană a acelor răni, acesta mătura cheagurile închise la culoare spre bordura refugiului median. Din zona comercială, traversând piața publică, soseau alți spectatori. Treceau printr-o spărtură din gardul de sârmă. Împreună urmăream cum cei doi ocupanți ai limuzinei erau scoși prin portiera înclinată a mașinii lor. Prin mințile noastre treceau, evident, cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
foarte adesea formele unui mimetism snob, bovaric și/sau veleitar, afectînd un blazon inexistent. Ca atitudine, el se exprimă printr-un bovarism al noutății reformatoare (donquijotesc la Macedonski, cabotin la Minulescu), printr-o alienare cu substrat ontologic-existențial (la Bacovia), prin refugiul în „paradisuri artificiale” morbide, exotice, extravagante și rafinate ale artei pentru artă (la mai toți reprezentanții curentului), prin reverii culturaliste, neoclasice și decorative (la majoritatea reprezentanților „academiști” ai Vieții noi), prin înnobilarea estetică a trecutului patriarhal și a nostalgiei după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fost mai multe luni de zile anunțată în ziare, în special în ziarele Facla și Dreptatea, fără să fi apărut atunci...” (Cronica, an I, nr. 39, 8 noiembrie 1915). Începînd din 11 iunie 1917, Vinea va scoate la Iași, în refugiu, revista Deșteptarea - devenită ulterior Deșteptarea politică și socială (18 iunie 1917) -, grație fondurilor primite dintr-o moștenire neașteptată de către tînăra lui soție, Maria Ana Oardă (viitoarea poetă Tana Quil). Pe atunci studentă la Litere, Tana Quil va finanța și ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
considerat, astfel, trio-ul de bază al Contimporanului”, notează Geo Șerban în postfața ediției 2002. Textele decupează cu umor sec și enigmatic scene de banalitate cotidiană neliniștitoare, „caragialisme” din culisele teatrului sau „absurdități” ale birocrației poștale. În timpul războiului și al refugiului de la Iași al guvernului român, „Jac” colaborează la Chemarea lui N.D. Cocea (devenită pentru o vreme Depeșa) cu articole politice. Student în Drept și publicist, devine coacționar la Arena publicistului ieșean Alfred Hefter (ex. Versuri și proză), căruia îi denunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cel care suferă”) în numărul 46 din 26 decembrie 1915 al revistei Cronica a lui Tudor Arghezi și Gala Galaction; colaborase cu un fragment de roman (Veninul) în revista Arena - nr. 81 din 30 mai 1918 - scoasă la Iași, în refugiu, de Ion Vinea, Demostene Botez, A. Hefter-Hidalgo și N. Porsenna; tot în 1918 (10 noiembrie) a editat la București efemera revistă Letopiseți, alături de doi colaboratori ai cercului Vieții noi: Scarlat Struțeanu și Dragoș Protopopescu; în primăvara lui 1923 și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Șosea a fost semnalată de o echipă de muncitori care ridicau un câine mort la câțiva kilometri de locul unde ne aflăm. Înainte să apuce să-l bage cu lopata în sac, o mașină închiriată a tras pe dreapta în refugiul din spatele lor. Înăntru erau un bărbat și o femeie; bărbatul era la volan. Femeia a rămas în mașină; bărbatul a sărit jos și a luat-o la fugă spre echipa de muncitori. Le-a strigat să aștepte. A zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zice, înseamnă bani, atenție la felul în care ne cheltuim viața, să nu îmbătrânim degeaba! Când omul își împarte viața - inclusiv tezaurul sufletului său - cu ceilalți, ofranda acesta se cheamă dăruire, omenie, prinos. La tristețe, ca și la fericire, un refugiu demn de avut în vedere cartea! Natură vie în împărăția pământului: păduri, câmpii, dealuri, ape, munți - un întreg paradis pe care adesea noi îl uităm! Tăcerea - fortăreață de profunde energii în care, refugiindu-ne, descoperim mirabila lume din noi... Hotărâri
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
să găsesc o nouă aventură. Cu toate că nu am niciun drept asupra pădurii, mi-am permis să îi dau un nume. Edmund. Poate vă întrebați de ce am ales acest nume. Am ales acest nume deoarece Edmund înseamnă protector, iar pădurea este refugiul meu. Cum mă plimbam liniștită prin pădure, am auzit un lup. M-am speriat bineînțeles, așa că m-am ascuns într-un tufiș foarte mare. Eram foarte speriată și aveam impresia că mă pot adânci și mai mult în tufiș, însă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
durere, Îi lăsase pe părinții lui să se ocupe de Nicolas. Jeanne Își adora nepotul, dar uneori era lipsită de tandrețe. Marie suferise și ea de aceeași lipsă de afecțiune, astfel că puștiul, la fel ca ea, Își găsea adesea refugiul pe lîngă Milic, a cărui fire tăcută dovedea mai multă căldură decît manierele energice ale soției lui. Capul tînărului lovi violent peretele. Loïc nu se mai putea stăpîni. Fără să fie conștient de forța lui, Își Înghesuise fiul, lipindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
parte pe Morineau din calea lui cu un gest distrat. - Mersi și n-aveți pentru ce! bodogăni Stéphane. * * * Îngrijorarea n-o mai părăsea pe Marie. Cercetase În van practic toate locurile pe unde Loïc și-ar fi putut găsi un refugiu, telefonase tuturor persoanelor care l-ar fi putut primi. La hotel, constatase că nici măcar nu dormise În pat. Trecu În biroul fratelui ei. Ușa provocînd un curent de aer, fereastra se deschise brusc, toate hîrtiile puse pa masa de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ar putea răni. Lucas Își Întoarse capul, În mod hotărît nu suporta s-o vadă pe Marie inertă. Îi plăcea prea mult cînd o vedea că se Înfurie, ținea prea mult la vioiciunea ei. Nu avea nimic comun cu ea refugiul ăsta În inconștient, modul ăsta de a-și ascunde adevărul, puțin lipsea să n-o ia la rost. Medicul Îi Întrerupse șirul gîndurilor. - Trebuia să se mărite cu Christian Bréhat, nu e așa? Poate că ar trebui să-l prevenim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bacul pe care Loïc urcase și din care nu mai coborîse niciodată. - Trebuie să ne orientăm căutările spre mare. * * * Văzută de pe vapor, minuscula capelă se confunda cu stîncile Între care se găsea prinsă. Închinată sfintei Anna, ocrotitoarea marinarilor pescari, era refugiul acelora care așteptau Întoarcerea cuiva apropiat plecat pe mare. Sau care nu mai așteptau. Jeanne Își petrecuse acolo cea mai mare parte a celor mai frumoși ani ai ei, cînd Milic pornea la pescuit spre Terra-Nova sau spre insulele Kerguelen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
unde nu exista nimic, absolut nimic, dincolo de acea lumină difuză de auroră, ce-i dădea o acută senzație de sufocare. Se simți cuprinsă de o spaimă îngrozitoare, să fii prizoniera propriei tale camere, singura în care-ți puteai găsi odinioară refugiul! S-a trezit brusc, de data aceasta cu visul foarte clar, stăruind ca o amenințare în mintea ei. A continuat să zacă o vreme în pat. A încercat să-și amintească unde a citit că în lumea de dincolo vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și marmure policrome". Chiar dacă sunt cea mai nobilă și mai bogată dintre toate pardoselile expresive, mozaicurile sunt totuși foarte fragile, și e un miracol că la capătul istoriei tumultuoase a mănăstirii, care a sfârșit prin a servi drept loc de refugiu pentru patrioții greci în timpul revoluției, drept cazarmă și drept casă de nebuni, mozaicurile de care pomeneam au reușit să supraviețuiască până în zilele noastre și, după amplele restaurări de la sfârșitul secolului, să li se înfățișeze oamenilor acestor vremuri în toată splendoarea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
el era cel care Îi căuta ochii. Dar privirea Antiliei devenise fugară. Își curmă cântarea brusc, după o ultimă notă prelungită până la chin. Apoi se ridică Încetișor, fixându-l Încă o dată, pentru o clipă, pe poet, și se Îndepărtă spre refugiul ei dindărătul cortinei, În fundul tavernei. Privirile tuturor celor de față o urmaseră. Cecco Angiolieri fu cel dintâi care deschise gura, dovedind că Își recăpătase tonul zeflemitor, atunci când făcu o aluzie la formele femeii, evidente sub vălul subțire de mătase. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care se Îndreptau spre Roma, exilații ghibelini Își dădeau oare Întâlnire la Florența, odată cu aventurieri și cu intriganți precum Cecco, pentru a se pune sub călăuzirea unei regine ascunse? O târfă? Cei pe care Giannetto spunea că Îi văzuse În refugiul cerșetorilor erau, poate, avangarda unei armate care se aduna pe tăinuite În criptă, și ale cărei conciliabule fuseseră luate de acel prostovan drept celebrarea unui rit ocult. Iar, În timp ce acesta Își Închipuia demoni și vrăjitoare, ei Întindeau hărți, stabileau puncte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se aliniau fragmentele unei lucrări, așa cum piesele din mozaicul lui Ambrogio desenaseră figura cea neterminată. Dar, până una-alta, trebuia să Își continue cercetarea, lăsându-i pe cei din Como deoparte. De acum, mulțumită zăpăcelii lui Bargello, Își putuseră găsi refugiu oriunde. La Cerul al Treilea trebuia el să ajungă, Încă o dată. Întrucât acolo erau Înfipte rădăcinile crimei. Se gândi la lecțiile la care asistase la Paris: i se părea că evocă străvechea ceartă asupra Universaliilor, care Îl pasionase atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]