6,309 matches
-
avertizându-mă, mi-a prezis viitorul astfel: „O meserie de muritori de foame în vremuri grele, în care nimeni nu știe ce va fi mâine. Scoate-ți asta din cap!“. Mama, care, având în vedere locuința noastră cu pereți nezugrăviți, regreta în mod repetat că nu a dat jos de pe peretele casei din Langfuhr oleografia după Insula morților a lui Böcklin, că nu a scos-o din ramă, că nu a făcut-o sul și nu a vârât-o în bagajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mele, m-a lăsat, la urmă, să demasc masca lu un pretenar. Lașu ăla și-a făcut dreptate cu mâna propie, sustrăgându-se dă la cod, care purtare mandea sunt primu s-o repudiez dă la mine. Ar fi dă regretat pă d-antregu dacă firma dă filme care cu onor o conduci n-ar recunoaște truda mea pă io trudesc pentru ea, care muncă io bucuros i-am sacrificat ăi mai buni ani dân veață. Al tău cu toată dragostea, (urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și jocuri de cuvinte și aproape imposibil de tradus. În fine, sper să le vii de hac...“ Poate că ar fi trebuit să iau avertismentul lui Ignacio mai În serios, oricum mai dramatic. Adeseori, de-a lungul Întregului an, am regretat, de altfel, că nu am făcut-o, renunțând la o traducere care Îmi apărea Într-adevăr, cu cât Înaintam, din ce În ce mai imposibilă, căci a trebuit să iau parte, fără armele de rigoare (vreau să spun, fără dicționare de primă mână), la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să-l Întrebe și pe el ce părere are când Își făcu apariția căpitanul Barnes, cu un teanc de dosare sub braț. — Bine ați venit la capătul lumii, unde nu vă puteți duce nici măcar la toaletă. Toți râseră cu nervozitate. Regret că v-am făcut să așteptați. N-avem prea mult timp, așa că să trecem la subiect. Dacă vreți să stingem lumina, putem Începe. Prima fotografie prezenta o navă mare cu o suprastructură complicată la pupa. — Rose Sealady, spuse Barnes, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se Îndepărtă. Apoi tăcere. — Ce se Întâmplă acum? Întrebă Norman. — Ne presurizează, spuse Ted. Suntem racordați la o atmosferă de gaze exotice. Nu se poate respira aer normal aici. — De ce? Întrebă Norman, privind pereții reci de oțel ai cilindrului și regretând că adormise În timpul instructajului. Deoarece atmosfera de la suprafața pământului ar fi mortală aici. Noi nu ne dăm seama, dar oxigenul este un gaz coroziv. Face parte din aceeași familie chimică cu clorul și fluorul, iar acidul fluorhidric este cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ca un răsfățat și ca un cârcotaș, Jerry. ÎNDRĂZNEȘTI SĂ ÎMI VORBEȘTI ÎN MANIERA ACEASTA? — Da. Pentru că acționezi Într-un mod stupid. — Dumnezeule, spuse Harry. Las-o mai moale cu el. AȘ PUTEA CU UȘURINȚĂ SĂ TE FAC SĂ ÎȚI REGREȚI CUVINTELE, NORMAN. Norman observă, În treacăt, că vocabularul și sintaxa lui Jerry erau acum fără cusur. Toată pretinsa naivitate de origine extraterestră fusese abandonată. Dar Norman se simțea, pe măsură ce conversația avansa, mai puternic și mai Încrezător. Acum știa cui i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Este strict interzis accesul În această zonă, domnule. — Dar vreau să mă duc să mă culc. — Ne pare foarte rău, doctore Johnson! Nimeni nu-l poate deranja pe doctorul Adams În timp ce doarme. — N-am să-l deranjez pe doctorul Adams. — Regretăm, doctore Johnson. Ne puteți arăta ce aveți În mână, domnule? — În mână? — Da, aveți ceva În mână, domnule. Felul repezit În care i se adresau, ca o mitralieră, punctat mereu cu „domnule“ la sfârșitul fiecărei fraze, Îl călca pe nervi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ai să te dezbari de formulările astea pretențioase?”-mă întreabă el. „-Tu n-ai ochi? Doar poți vedea același lucru ca și mine. De ce întrebi ce-i dincolo? Uită-te mai bine la existența ta, așa cum e, căci o vei regreta. Îți pare că ești atît de strîmb pentru că numai în viața asta ai de unde te ciopli. Numai aici ai cum te lupta pentru propria-ți mîntuire. Moartea-ți aduce doar un repaus în fericire sau disperare. Un repaus cu mîinile
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
te iubesc pe tine chiar când greșești și te ceartă, dar în inima lor suferă. Îți place să-i vezi cum suferă? Nu, nu... eu îmi iubesc părinții..., am răspuns printre lacrimile care-mi brăzdau obrazul îmbujorat. Nu plânge! Dacă regreți cu adevărat, eu te-am iertat. Și ei te vor ierta. Poftim, ia-ți patinele și mergi la ei! Să le mulțumești și să nu mai faci alte prostii de aici înainte. Am luat patinele care străluceau în lumina aceea
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
că este fericită, i-au dat și ei lacrimile. De ce plângi, mamă? De bucurie, dragul meu... Tu l-ai visat pe Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care iubește toți copiii lumii. Și pentru că a văzut cât de sincer regreți faptele nedemne, ți-a dat un dar... Bine dar era în vis... În vis, ai dreptate, dar dorința Lui s-a împlinit aici și, iată, darul există! Moș Crăciun ți-a adus patinele dorite de tine! Nu-mi venea să
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
capul ei dacă n-au putut s-o pună la ghiveci, mi-a declarat ea triumfătoare. S-o fi simțind ea nesigură și amenințată, dar ar face bine să aibă grijă ce zice, m-am gândit întunecată. Imediat mi-am regretat gândul. Ce naiba? Mă simțeam aproape fericită. Nu era nevoie să fiu rea cu nimeni. Nu era nevoie să mă supăr pe nimeni. Nu-ți face griji, mamă, i-am spus parcă cerându-mi scuze. Nu fac nimic special. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că nu ți-e ușor. Păi chiar avea dreptate. Nu mi-era ușor. Numai că era limpede că ea se referea la situația cu James. Nu la lipsa oricărei situații cu Adam. Nu, eu îmi cer scuze, i-am spus regretând că-i sărisem în cap. Era deja ora șase, iar cheia tatei se auzi învârtindu-se în ușă. Abia atunci mi-am dat și eu seama, îngrozită, că nu-l sunasem pe James. Fir-ar al naibii! Fir-ar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Neacșu, vrea să-l Învieze numaidecât pre constructorul neobosit, carele de-o Învia are să-l și pupe. Iară până atuncea kir direktor amarnic mai ceartă În grai cu pârjolire pe ceia carele au uitat pe marele otcârmuitor. „Cum să nu regrete poporul pe Ceaușescu cînd el a ridicat demnitatea românilor pe cele mai Înalte cote?” Cu toții regretăm dară ce i s-a tâmplat lui Ceaușescu și nu i s-a tâmplat lui Neacșu carele de ce nu ne-a dat știre atuncea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pupe. Iară până atuncea kir direktor amarnic mai ceartă În grai cu pârjolire pe ceia carele au uitat pe marele otcârmuitor. „Cum să nu regrete poporul pe Ceaușescu cînd el a ridicat demnitatea românilor pe cele mai Înalte cote?” Cu toții regretăm dară ce i s-a tâmplat lui Ceaușescu și nu i s-a tâmplat lui Neacșu carele de ce nu ne-a dat știre atuncea, În decemvrie, care-i iaste tulburarea, că i-o desțeleneam, nice acu’ nu-i timpulu perdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe care le urmăresc cu mare plăcere.) Într-o altă seară am dat peste-un film cu Pierre Richard și-am rîs În hohote, căzînd literalmente de pe canapea spre disperarea neputincioasă a copiilor care nu găseau comică nici o secvență și regretau vizibil bîzÎitul medicilor brașoveni. Revenind În living, ni se expune minuțios programul de vizitare a țării, planul lui Arie și Lucie este de a mobiliza Întreg clanul Abbeloos și Bootmans, sînt vreo douăzeci de persoane disponibile, fiecare ne va plimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
le cheamă, de parcă ar vrea să-și testeze memoria, pentru că nu de aminitiri are nevoie, oricât de multe, plăcute, admirabile, fermecătoare ar fi, toată chestia asta cu amintitul e o prostie, n-o găsești decât în cărți, există doar în măsura în care regreți ceva sau mai vrei să faci un anumit lucru și nu ești sigur cum să-l legi de cele de dinainte, dar ea nici nu regretă nimic și nici nu vrea să mai facă nimic, tot ce vrea este să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu amintitul e o prostie, n-o găsești decât în cărți, există doar în măsura în care regreți ceva sau mai vrei să faci un anumit lucru și nu ești sigur cum să-l legi de cele de dinainte, dar ea nici nu regretă nimic și nici nu vrea să mai facă nimic, tot ce vrea este să nu se piardă, să fie lucidă, să rămână conștientă până în ultima clipă, adică să știe și când adie vântul, și când primește vizite, și când i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a rescrierii, la cereri din afară, au apărut o serie de elemente noi. Toate acesea s-au făcut în absența redactorului-șef, dispărut fizic din cauza unei boli. Deci nu se poate face abstracție de acest fapt, în primul rând. Apoi, regret că fostul redactor-șef a fost pus în discuția altei organizații de bază, și nu aici, la acestă revistă. Trebuie să spun că îmi repugnă să discut lipsurile unui om în lipsa lui. Dar trebuie s-o fac pentru viitorul redacției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ea, voia s-o vadă. Părinții ei i-au spus că-i plecată. O vreme s-a învârtit în cerc, gândindu-se la ea. „Ce-or fi astea, principii sau prostie?“, își spunea. „Întotdeauna mi-am ținut vorba, chiar dacă am regretat-o, ca azi, pentru că i-am spus la mânie că n-o s-o văd și de fapt voiam... Sunt obosit. Obosit și excedat și nu mă mai țin nervii și nu reușesc să mă mai stăpânesc. De-aș termina odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și nici o vorbă sau fir sau pretext nu mai aveau putere, sfărâmate și înlăturate de amărăciuni, spaime, deznădejdi, groază care înaintau cadențat și atotstăpânitoare. Noaptea era cu desăvârșire a lor, iar somnul, cât era, nu reușea să-l odihnească. Nu regreta nimic din ce făcuse ori din ce făcea. Era convins că regretul ar fi și mai stupid, pentru că atunci când nu îndrăznești să faci un lucru - se gândea - nu are rost să învinuiești soarta, or el îndrăznise, iar atunci când te risipești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu ea. — Prea bine, domnule. Dar... cred că pe moment are un alt vizitator. — Un alt vizitator? — Un gentleman care a sunat acum vreo zece minute și s-a interesat de domnișoara Tabitha. Burrows s-a ocupat de chestiune și regret să spun că l-a condus în camera domnișoarei. — Înțeleg. Mai bine mă duc să văd ce se-ntâmplă. Mortimer urcă repede scara lungă care ducea la apartamentul surorii lui și se opri la ușă. Nu auzi nici un glas dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din cap. Era un bărbat înalt și chipeș, a cărui formă exterioară nedefinită masca un ascuțit simț al afacerilor. Fusese recomandat de persoane sus-puse: Hilary îl alesese să-i fie agent literar dintr-o listă de șapte, opt persoane. — Ascultă, regret că licitația te-a cam dezamăgit. Dar editorii sunt prudenți în momentul ăsta. Acum câțiva ani, o sumă de șase cifre nu era deloc o problemă. Oricum te-ai scos binișor. Am citit recent că aceiași tipi au plătit unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
climatul cultural actual. Nu mă dezic de nici un cuvânt din articol, spuse el. Și tu știi prea bine că o meriți. Ai umplut mult spațiu editorial de-a lungul anilor cu atacuri împotriva mea - eu ca arhetip, nu ca individ. Regreți vreodată că m-ai ajutat atât de mult, întrebă Hilary, când constați ce fiară ai trimis în lume? — Tot ai fi ajuns aici, mai curând sau mai târziu. Hilary își luă cafeaua și se așeză pe pervazul ferestrei. Soarele ardea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că e dintr-unul din magazinele alea. Phoebe îi făcu o bezea zeflemitoare și spuse: — Pa, Kim. Te sun să-ți spun când mă întorc. — Bine, ai grijă. Distracție plăcută. Și să nu faci vreo prostie... pe care s-o regreți pe urmă. Din fericire, Roddy n-o auzi. — Băiatul ăla e un cretin, spuse Phoebe în timp ce mergeau pe A1 spre Thirsk. Și în ultimul timp bântuie tot timpul prin apartamentul nostru. Începe să mă calce pe nervi. — Colega ta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
majorat pe loc salariul cu încă două mii. Acum, după mai bine de un an, stând în picioare într-un colț al galeriei, cu paharul de vin lipicios în mână, deja cald și fără gust, nu vedea de ce și-ar fi regretat decizia. Era bucuroasă că evadase din atmosfera tot mai insportabilă din apartament; și deși Mortimer se dovedise a fi un pacient dificil (înclinat să-și exagereze mult suferințele) și un companion dezagreabil (incapabil să se concentreze mult timp asupra nici unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]