5,495 matches
-
societății civile și a corifeilor ei, care, uitând de primele lor declarații și angajamente, s-au pomenit și ei târâți În curentul puternic și grosolan al luptelor politice și partizane. Nu, nu am și n-am avut niciodată nimic de „reproșat” acestor repetate și, nu rareori, chinuitoare singurătăți! Ele, Într-un fel sau altul, țin de vocația mea și e un fapt, „un proces” care Îi Întovărășește, sub orice climat sau regim politic, pe cei care vor să facă o reală
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu Înflăcărare și un discernământ „al lui”, uneori imprevizibil și implacabil, tot ceea ce nu „conține” germenii unor idei, stări sau obsesii esențiale, profund „necesare”. Necesare supraviețuirii Spiritului și păstrării identității sale, cu care se confundă identitatea Ființei. Nu, repet, nu reproșez nimănui, așa cum nu mă mai indignează de multă vreme incapacitatea noastră elementară, a artiștilor români, de a fi cât de cât solidari cu arta și ideile noastre, lucizi nu numai de „interesele” noastre, dar și de cota reală de originalitate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
produsele specifice, dar și de a rezista presiunilor multiple externe, ca și celor „interne”: acelor „avalanșe” de gânduri de bun-simț care i se impun creatorului, În orele de singurătate, voită sau impusă, În care el dă dreptate celor ce-i reproșează originalitatea și „a-tipicitatea” creațiilor sale. Lucru cu atât mai dificil cu cât „aceștia” Îi sunt prieteni, apropiați, intimi sau familiari, care „Îi doresc binele”! Și e adevărat acest lucru, „ei”, prietenii, familia, Îi doresc cu adevărat binele, dar... care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
civilizație: drumuri, terme, structuri urbane, coduri civile și penale (ce se aplicau cu rigoare!Ă - violența sau, mai bine zis capacitatea de violență atunci când Îți sunt amenințate libertatea sau granițele. 4 Da, de ce nu, printre alte „originalități” care mi se reproșează, să mi se adauge și această „apărare a senectuții!”. Laudă bătrâneții, așa cum cânta și fie iertat vlădica Tatălui meu, al episcopiei Lugojului, doctor de Roma, Ioan Bălan, mort Închis de comuniști deoarece nu a vrut să-și abjure credința sub
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Avea un procent foarte mic de știutori de carte: 38,1% (procentul general pe țară — 57%). Toate acestea plasau Basarabia Într-o poziție cu totul aparte. Oprimați mai Înainte, ca și după aceea, de ruși, basarabenii au avut motive să reproșeze și românilor o atitudine de superioritate și lipsă de interes față de problemele lor. Este și acesta un motiv care a contribuit la neintegrarea Basarabiei În România după dezmembrarea Uniunii Sovietice (alături, firește, de alți factori: importanta minoritate ruso-ucraineană, mai bine
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
istoria României (din 1876 până În 1888); guvernului Brătianu i se datorează importante reforme legislative (revizuirea Constituției În 1884, după proclamarea regatului În 1881) și măsuri economice (vizând Îndeosebi Încurajarea industriei, aflată Încă Într-o stare incipientă). Ceea ce li se poate reproșa atât regelui, cât și oamenilor politici a fost viziunea elitistă a progresului, lipsa unei sensibilități sociale, Într-o țară În care diferențele de clasă rămâneau foarte accentuate.<endnote id="15"/> Stabilitatea României se explică, firește, și prin relativa stabilitate a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
acesta a acceptat mâna Întinsă și a devenit un susținător fidel al guvernului. Ca răsplată pentru sprijinul oferit, a reușit să-și atingă mai multe obiective acum, În „opoziție“, decât când a fost la guvernare. Câte nu i s-au reproșat guvernării anterioare pentru mai puține concesii făcute maghiarilor decât li s-au acordat de un partid care până În 1996, și chiar după aceea, jucase cartea naționalismului! Dar reușita cea mai mare a echipei Iliescu-Năstase a fost deschiderea spre Occident. În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
fi ales președinte, Emil Constantinescu a făcut, cam imprudent, declarații favorabile regelui, care erau cât pe ce să se Întoarcă Împotriva lui. Odată devenit președinte, l-a primit pe rege la Palatul Cotroceni, dar nimic mai mult. După cum i se reproșaseră luările de poziție promonarhice, i s-a reproșat acum, din partea cealaltă, abandonarea regelui. Dar ce-ar fi putut face: să devină un Monk al României? Paradoxal, regele a fost servit mult mai bine de Iliescu decât de Constantinescu. Mulți au
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
imprudent, declarații favorabile regelui, care erau cât pe ce să se Întoarcă Împotriva lui. Odată devenit președinte, l-a primit pe rege la Palatul Cotroceni, dar nimic mai mult. După cum i se reproșaseră luările de poziție promonarhice, i s-a reproșat acum, din partea cealaltă, abandonarea regelui. Dar ce-ar fi putut face: să devină un Monk al României? Paradoxal, regele a fost servit mult mai bine de Iliescu decât de Constantinescu. Mulți au văzut În el un antidot la Iliescu. Odată
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Havel, românii pe Iliescu. Se aplică În mod curent tactica vinovăției colective sau, și mai bine, a nevinovăției colective. Toți am fost membri de partid sau, Într-un fel sau altul, implicați În regimul comunist. Lui Iliescu, atunci când i se reproșa Înalta funcție de partid, Îi plăcea să-l bage În aceeași oală și pe Emil Constantinescu: și el a fost comunist! Și, cum am fost toți, Înseamnă că nu suntem nici unul. Și securiștii sunt peste tot, greu de spus cât În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ardelean, Ion Codru-Drăgușanu (1818-1884), Își publică În 1865, sub titlul Peregrinul transilvan, impresii de călătorie din mai multe țări europene, incluzând și trei „corespondențe“ din Londra, datate septembrie 1840 și noiembrie 1843. Admirator În primul rând al Franței (deși le reproșează francezilor frivolitatea — stereotip des Întâlnit!), Îi apreciază și pe englezi, pentru gradul lor de civilizație („Fără Îndoială, Marea Britanie e statul cel mai civilizat În lume“), pentru seriozitate și perseverență (calități opuse francezilor). Franța și Anglia combină, fiecare În felul ei
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
lui Havriș să aibă atitudine conciliantă față de matale, să colaboreze, căci „mult pot cei puțini Împreună”. Se vede că l-a supărat intervenția mea, că nu-mi mai scrie. A avut neplăceri cu un tinerel de la Primărie, care i-a reproșat, că m-ar fi acaparat și Îndemnat să nu iau parte la banchet și mi a cerut o scrisoare, pe care i-am dat-o bucuros. Dl. Prof. Popa mi-a scris, că, ducându-se la dânsul, era tare vesel
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
proveniența numai după felul cum se exprimă. O încruntare de comsomolistă dezamăgită, care dă glas - nu-i așa? - unei nemulțumiri generale, adică vorbește în numele colectivului. Tonul acesta acuzator este preluat și de ziariștii spanioli, care se întrec în a le reproșa autorităților orașului proasta găzduire a Trenului Literaturii. De aceea, când sunt intervievat de o reporteră și îi spun că mă simt minunat la Madrid, că stau singur într-o cameră de două persoane într-un hotel din centrul orașului (lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu cădeau în aceeași contemplație admirativă... Conflictul moravurilor și prejudecăților Est-Vest este ilustrat, chiar aici, în Gara Montparnasse, de o dispută aprinsă între prosperul scriitor din Azerbaidjan, Chingiz Abdullayev, și attendent-ul turc, Sezer Duru - femeia zgomotoasă și posesivă, care îi reproșează acestuia că n-o informează ce face și că, în general, „funcționează” după un program greu de urmărit. De pildă, aseară, la Bordeaux, pe la 22.30, l-a căutat în camera de la hotel să-i amintească detaliile plecării spre Paris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Hule (zis și „pescarul”, pentru aerul lui frust și pentru poveștile pe care ni le-a înșirat despre zona rustică de unde provine) îl îmbrățișează pe șeful orchestrei, în rubașcă și el, cu efuziune slavă. Celălalt ceh, Pavel Verner, care ne reproșase, la Paris, că nu am convins masele din Moldova asupra beneficiilor libertății, vorbește la mobil cu Praga. Îi relatează interlocutorului său nevăzut, dar auzit de el, secvența pe care tocmai o trăiește - o simultaneitate care îți dă fiori dacă stai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
E drept că multe clădiri sunt în renovare (schele, micromacarale etc.), dar mai e mult până a se constata o „ordine” măcar la suprafață. Facem înconjurul Ermitajului. Chioșcuri de suvenire și birouri de turism. O femeie se leagă de noi, reproșându-ne, în engleză, că nu vrem să cumpărăm nimic. Ne moralizează, ne insultă și chiar ne amenință: „Vi-i jele să cheltuiți niște dolari!? Vedeți cum arată orașul ăsta, că e vizitat de niște zgârciți ca voi!?”. Nu mai rezist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
auzite rezervele... Constat că majoritatea scriitorilor din Occident nu se implică deloc în discuție. Pe acest fundal apatic, portugheza Ana Luisa Amaral, grecul Anastassis Vistonitis și Inga Lindqvist - rusoaica suedeză, trei dintre autorii textului, își apără cu vehemență „creația”. Ne reproșează că avem o imagine idilică despre capitalism și despre americani. Noi le replicăm că au idei comuniste de laborator, fără să fi trăit ororile comunismului. O confruntare de orgolii și de mentalități, care, probabil, se va vedea și la construcția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
câțiva ani mai devreme! - de a aneantiza conștiința istorică și spirituală a popoarelor ocupate militar, creând un imperiu și o dominație tipic barbară medievalistă. Iată climatul în care generația mea literară a debutat! În ultimii ani, unele „spirite tinere” îi reproșează lui Breban - și generației sale! - de a nu fi făcut „altceva” decât de a resuscita, a reactualiza criteriile și valorile de dinainte de război! Nu cunosc elogiu mai pertinent și e adevărat că prin gura nesocotiților, adevărul, uneori, își face calea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
bine, amuzându-ne larg de surpriza și justețea epitetelor sau a „elucidărilor”, fațeta direct cinică a altora, eu, cel puțin, nu numai că nu o acceptam - remarcându-mă, cum o spuneam, prin acea „lipsă de tact” pe care mi-o reproșa Nichita între patru ochi, doritor, fără odihnă, ca între mine și Matei să se instaleze în sfârșit pacea amicală deplină; prin frazele mele stângace, rugoase și o exaltare nelalocul ei, îl jigneam chiar uneori pe rafinatul nostru prieten. „A elucida
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mele, al „entuziasmelor” mele nepotrivite. Ca un rafinat metropolitan, Matei a învățat de la maeștrii săi bucureșteni, subțiri literați, că „nu trebuie să te emoționezi de nimic!”, acel nil admirari al lui Horațiu, deviza oricărei aristocrații de sânge. Nu i-am reproșat niciodată această „teorie a elucidării” pe care mi-o aplica și mie, fiind eu lucid că numai printr-un text masiv și concluziv voi putea să-i schimb părerea despre capacitățile mele creatoare. Lucru ce s-a și întâmplat, cum
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de caracter și, mai ales, incapacitatea sa de a intra „într-a doua luptă”, cum îi spuneam în perioada în care eu însumi am început să „evadez” din spațiul strâmt și intoxicat de ceaușism al României - și cum i-o reproșam adesea și poate prea aspru, fapt pentru care mă ocolea apoi luni de zile. Mă refeream la „lenea” sa de a călători. Astfel, în ’75, când, călătorind pentru a doua oară în Suedia, și când, întâlnindu-ne la Viena, după ce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
grup de excelență al revistei și care făceau „cu rândul” cronică literară, tribuna critică cea mai prestigioasă a momentului: Eugen Simion, Lucian Raicu, Valeriu Cristea, Matei Călinescu sau G. Dumitrescu: am decis - cu acel „spirit dictatorial” care mi s-a reproșat mai târziu - că R.L. are nevoie, un timp, de un singur cronicar care să-și afirme astfel, în continuitate și într-o anume rigoare, opțiunile literare. Spre deosebire de Contemporanul, care-l avea pe junele Manolescu ce profita inteligent de spatele politic
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
au îndeplinit „ambiția” acelui tinerel, sosit din provincie și prost adaptat limbii și mentalităților sudului țării, balcanului, și, când recitesc capitolașul pe care - cam, în fugă, e drept! - mi-l dedică fostul meu prieten I. Negoițescu și în care îmi reproșează că produc o proză „imposibilă” la drept vorbind, cu influențe discrepante din Hermann Broch, Dostoievski, Proust, Mann, nu-mi pot stăpâni o undă amară, internă, o îndoială ce nu mă părăsește. Era oare posibil ce voia... acel tinerel?! Nu și-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care, cum o spune Nietzsche, se naște din „veșnica întoarcere a Aceluiași”. Am terminat micul roman al lui E.B. (Femeiă, în care tânăra mea eroină se sinucide de două ori, prima oară afectiv și sentimental și a doua oară fizic, reproșând iubiților ei vini aproape imaginare, posedată de un anume demon, cel al perfecțiunii, al absolutului iubirii, și am început a treia parte, Oglinzile carnivore, care trebuia să încheie tripticul răsturnat - Bătrâni, femei, copii, o epopee a copilăriei și a copilului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
din Casa Scânteii, fără un gest de protest - o, decadența Uniunii a fost precedată de multe asemenea acte abuzive ale partidului!Ă, Geo, vrând să apese tonul sau să-și facă remarcată „autoritatea”, a aruncat, total stângaci, cuvântul „muncă”. Îmi reproșa că „nu muncesc”, or, „aici, la revistă, îmi pare rău, mai trebuie să și muncim!”... Asta a pus gaz pe foc; în trei ani publicasem trei romane, pe când Geo, excelent poet, însă cam steril, în acei ani se evidențiase printr-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]