4,965 matches
-
lui. Plus ambianța de pinacotecă. La ceremonia de la Institut au vorbit Vasile Sporici și (delegat de conducere) Nicolae Guidea, un profesor de sport. Cuvîntul celui dintîi a avut cîteva fraze care vor fi alinat durerea familiei. Ideea (un loc comun retoric) a fost aceea că Grigore V. Coban aparține categoriei celor care, prin realizările lor spirituale, nu mor de tot. În timpul adunării de doliu prin hol se foiau tot felul de curioși. Numărul lor îl întrecea pe al celor veniți din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cîte ori am ocazia, necesitatea educării „punctului de vedere” ca formă de rezistență împotriva depersonalizării. Ceea ce a slăbit sistematic e coeziunea poporului. Fraze ca: „Niciodată poporul n-a fost mai strîns unit în jurul partidului și al conducătorului său” sînt pur retorice. Poporul, Cîrmaciule, suferă de anomie. *„Parcă trebuia să-ți iasă un articol în ziarul de azi, dar nu-l văd”, îi zic lui Sp., răsfoind „Steagul roșu”. „Da, n-ai văzut însă pe cine au preferat ei să scrie despre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe Petre Stoica de cîteva motive, fapt pentru care bănățeanul (întîmplarea s-ar fi petrecut cu douăzeci de ani în urmă) era să-l bată. „Cum se poate ca cineva să-și însușească gîndul și simțirea altuia?”, ar fi încheiat, retoric, S. „Ce părere ai?”, mă întreabă Sp. după ce a terminat de povestit. „Nu pot să-l confirm pe S., un meșter în scoaterea ochilor adversarilor, fără să confrunt eu însumi textele, dar recunosc în spusele sale ceva din «morala» lui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
foste lectorițe la Universitatea „Al.I. Cuza”. Ce descrie ea? Oameni care tînjesc după o portocală, o cafea, „penuria absurdă” din magazinele de orice fel, frica de a comunica deschis: acum, cică, primește scrisori prudente, compuse pentru ochii nimănui. Pur retorică, întrebarea pe care și o pune e: „De ce nu protestează, de ce nu se revoltă oamenii aceștia?” Nu se poate să nu Te uimești, Doamne, de ceea ce ai făcut Tu însuți, de unduirea ierbii, de foșnetul copacilor, de clipocitul apelor, de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că pauza dintre acte s-a sfîrșit avea deja alura din fotografia cu care își ilustrează textele: lipită de piept, mîna stîngă își găsise culcuș în subsoara mîinii drepte, iar antebrațul acesteia susținea pipa într-un gest - i-aș zice - retoric. * În ultimul vis pe care l-am avut dimineață, mi-a apărut „Califul” (Eusebiu Camilar). Ca și în precedentele dăți, m-a asigurat că trăiește. Nu eram convins: cum poate să trăiască și să nu știe lumea de dînsul? Ca să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ochi”! Constantin Azoiței mi-a zis că a intrat în Complexul „Unirea” din Capitală „la trei ore după șef ”, pe la amiază. „Nu mai era nimic. Ca și cum n-ar fi trecut!” *„Cîtă vreme va mai supraviețui imobilismul politic în România?”, întreabă, retoric, Nestor Rateș, într-o „ediție specială”, alcătuită după demisia lui Erich Honneker. „Mult și bine”, ar putea ricana „toarășii”, care se prefac a nu băga în seamă „semnele” și „semnalele” apărute sau venite din mai multe părți. *Sînt foarte departe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nelimitat și esențial. Aici - adică locul și timpul biografiei - Înseamnă nu mai puțin nicăieri sau oriunde. * Adevărul este, ca Însuși Dumnezeu, „personal”. Sacrul și profanul sunt „privatizate” prin poezie, separându-se drastic de clișeele colectiviste, deci și de rutina facilităților retorice. Proprietăți private, intime, În care solitudinea dialoghează cu sine, devenind poezie. Universul terifiant al adevărului Îngăduie totuși buna ardere pe rugul rece al iubirii. Iubirea intonează monologuri suav stranii, senzual-spiritualizate. O revanșă singularizată asupra vidului, În care așteptările se văd
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
acomodante ale sinelui, Între libertate și frumos, nu doar Între libertate și morală, cum Îndeobște se susține. Rezistența scriitorului sub comunism, onorată cu Închisoarea, devine firească, după trezirea din Întunecata vrajă legionară, tocmai pentru că nu se produce În numele marilor „principii” retorice, lesne manipulabile, ci stă sub iradierea unui principiu mai curând implicit și imuabil, care este și instinct genuin, al frumosului. Adorația, iluminarea, iconoclastele exhibări provocatoare, senzualismul, intensitatea aspirației devin flăcările unei existențe care nu poate sta decât sub Înalta benefică
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Cauzei ruinate! „Estetizasem”, oare, personalitatea lui Paul, ca să pot suporta ceea ce nu suportam În ideologia sa restrictivă? Premisele teoretice, utopic „umaniste”, ale stângii ca antidot la negrele frenezii ale dreptei naționaliste? În anii ’70-’80, În condițiile socialismului bizantin românesc, retorica sa militantă Îmi părea de-a dreptul ubuescă. Dialogam cu un fost ilegalist, actual pensionar și infirm, marginalizat, izolat, fără nici o putere politică, devenit unul dintre scriitorii „stiliști” de prim rang ai țării. Perplexitățile și iritarea nu excludeau amuzamentul, nici
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
precum aceasta: „Există ceva mai rău decât antisemitismul: e vorba de anti-antisemitism”. Ce Înțelege Cioran prin aceasta? Pune el un semn de egalitate Între anti-antisemitism și camerele de gazare? Vede oare anti-antisemitismul doar ca un „spectacol” profitabil, un fals militantism retoric și demagogic? Poate exista comparație? Scriitorul nu califică termenii prin nici un adjectiv: nici antisemitismul nu e Întunecat, frivol sau plictisitor, nici anti-antisemitismul nu e fals, viguros, bombastic ori plicticos. În acest punct, ar trebui reamintit că relația lui Cioran cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
exercițiile yoga și un regim alimentar auster. Mi-aduc aminte că, după o seară În care ne văzusem cu vechiul său prieten, Saul Bellow, și cu soția acestuia, Jenice, mi-a telefonat să explice comportarea sa oarecum bizară, cu intervenții retorice exagerate. Regreta. Depresia nervoasă Îl domina Încă, nu ar fi trebuit să iasă din izolare nici chiar pentru a Întâlni prieteni. Momentul când m-am apropiat de Saul Steinberg fusese, bănuiesc, dimineața când, telefonându-mi și Întrebându-mă ce mai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
replica dată de personalitățile ei prezintă o varietate de reacții, revelând profiluri sufletești și drame personale vrednice să constituie un tablou exemplar al suferinței și vredniciei umane. Nicolae Petrașcu se situează printre personalitățile cele mai alese. Fără să împrumutăm atitudini retorice și să forțăm puterea de cuprindere a omenescului din noi, trebuie să i păstrăm o neștearsă amintire și să ne înclinăm cucernic înaintea ei. MIRCEA NICOLAU Capitolul I PERIOADA PÂNĂ LA TERMINAREA FACULTĂȚII ȘI PRIMII ANI îN îNVĂȚĂMÂNT Sub poala munților
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
într-un discurs invazia, pentru ca numai după o zi să uite problema invaziei și tot printr-un discurs să condamne imperialismul capitalist, în timp ce trupele sovietice își desfășurau conform planului acțiunea de ocupare a Cehoslovaciei. E de presupus că acest viraj retoric de 180 grade s-a realizat datorită presiunii oculte exercitată asupra lui Ceaușescu. Nu cumva aceeași presiune ocultă este și la originea morții lui Nicolae Petrașcu? Imediat după înmormântarea lui Nicolae Petrașcu, am fost chemat la Securitate spre a mă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
repertorial al poporului român în 12 aprilie 1968, la plenara extraordinară a pcr . Pag. 245 - Interviu . Redactorul - Un alt contraargument invocat peiorativ,este că de fapt, aici nu ar fi fost nici o revoluție ... C.M. Spiridon -Asta vreau să întreb, tot retoric. De acord, n-a fost așa. N-a fost revoluție în sensul că toată lumea așteaptă să fie două tabere, să se tragă cu arma și să fie un fel de război civil . (Toată lumea ?) N-A FOST PENTRU CĂ, ÎNTÂMPLĂTOR, A FOST
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
trebuie circumscris prin raportare la ideea de literatură, așa cum a fost ea înțeleasă din Antichitate până în Renaștere. Retorica - în această „literatură” - își arată drepturile (și ele erau întinse, căci orice fel de texte se compuneau în funcție de dispozițiile ei), iar efortul retoric, pus în acord cu mentalitatea și cu sensibilitatea literară a unei anumite epoci, cu principiile codului cultural al acelui timp, era cel ce depunea o mărturie credibilă despre intenționalitatea (sau nonintenționalitatea) izbânzii artistice. F. - pentru care definițiile (și finalitățile) retoricii
FLORESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287032_a_288361]
-
retoric, pus în acord cu mentalitatea și cu sensibilitatea literară a unei anumite epoci, cu principiile codului cultural al acelui timp, era cel ce depunea o mărturie credibilă despre intenționalitatea (sau nonintenționalitatea) izbânzii artistice. F. - pentru care definițiile (și finalitățile) retoricii trebuie neapărat să-și culeagă elementele din spații supravegheate mai ales de filosofie (în cartea Retorica și neoretorica și în altele) - propune nu doar reabilitarea acestei „științe a discursului”, ci și cercetarea textului, identificarea structurilor, a valorilor și funcțiilor acestora
FLORESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287032_a_288361]
-
culeagă elementele din spații supravegheate mai ales de filosofie (în cartea Retorica și neoretorica și în altele) - propune nu doar reabilitarea acestei „științe a discursului”, ci și cercetarea textului, identificarea structurilor, a valorilor și funcțiilor acestora, adică degajarea unor modele retorice în permanentă corelare cu datele fundamentale ale climatului cultural și „ideologic” dintr-o epocă dată. SCRIERI: Conceptul de literatură veche, București, 1968; Retorica și reabilitarea ei în filosofia contemporană, București, 1969; La Retorica nel suo sviluppo storico, pref. Renato Barilli
FLORESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287032_a_288361]
-
teorie literară”, „Literatorul”, „Kurier der Bochumer Gesellschaft für Rumänische Sprache und Literatur”. Situându-se între puținii specialiști în istoria retoricii românești, F. realizează trei antologii ale acestui tip de lucrări. De la prima, Retorică românească (1980), urmată de ediția Dimitrie Gusti, Retorică pentru tinerimea studioasă. 1875 (1984), până la culegerea Cărți românești de artă oratorică (1990), demonstrează nu doar o profundă cunoaștere a bibliografiei de referință, ci mai ales calități de istoric literar apt să ofere motivațiile legate de apariția și utilitatea unei
FRANCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287077_a_288406]
-
cunoaștere a bibliografiei de referință, ci mai ales calități de istoric literar apt să ofere motivațiile legate de apariția și utilitatea unei cărți de retorică, circumstanțele și ecourile ei în epocă. Ediții: Retorică românească, pref. edit., București, 1980; Dimitrie Gusti, Retorică pentru tinerimea studioasă. 1875, introd. edit., București, 1984; Cărți românești de artă oratorică, pref. edit., București, 1990. Repere bibliografice: Marian Vasile, Antologia retoricilor românești, LCF, 1981, 1; Mircea Anghelescu, Retorica și cunoașterea epocii, T, 1984, 10; Roxana Sorescu, „Ritorica” lui
FRANCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287077_a_288406]
-
de retorică, circumstanțele și ecourile ei în epocă. Ediții: Retorică românească, pref. edit., București, 1980; Dimitrie Gusti, Retorică pentru tinerimea studioasă. 1875, introd. edit., București, 1984; Cărți românești de artă oratorică, pref. edit., București, 1990. Repere bibliografice: Marian Vasile, Antologia retoricilor românești, LCF, 1981, 1; Mircea Anghelescu, Retorica și cunoașterea epocii, T, 1984, 10; Roxana Sorescu, „Ritorica” lui Dimitrie Gusti, LCF, 1985, 11; Corneliu Nistor, Tradiții ale retoricii, O, 1991, 45; Cornea, Semnele, 56-60. D.Gr.
FRANCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287077_a_288406]
-
de exegeți, rămâne incertă. În Ciocoii vechi și noi se încheagă, astfel, o ambianță caracterizată fie de opulența obosită, agonică, fie de fastul grosolan, fie de mizeria tristă. Dacă finalitatea etică îngroșată, structura hibridă, inegală, stilistica ezitantă, prinsă între „presiunea retorică a vremii” și „noua îndrumare realistă” (Tudor Vianu) țin de statutul de începător al autorului, dar și de incipiența unui gen, Ciocoii vechi și noi își îndreptățește cariera, prestigiul prin expresivitatea frescei sociale, prin surprinderea substanțială a unui mecanism caracterologic
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
1994-1996) și conduce revista „Examene”. Poezia lui F. e a unui sentimental temperat prin (auto)ironie, melancolic cu disponibilități pentru sarcasm, mișcându-se în jurul unor referințe personale, livrești, folclorice, politice, geografice, istorice etc., cărora le exploatează, uneori nu fără emfază retorică, substratul simbolic. Invocarea elementelor-sursă devine în fond un pretext pentru constituirea unei „mitologii” curățate de coaja realului. Din aceasta fac parte spațiul unui Sud miraculos și plin de lumină, satul copilăriei rememorat cu nostalgie, câte un peisaj de toamnă, personaje
FRUNTELATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
voce, Cetinje, 1987; Poezie și epocă, Novi Sad, 1989; Gramatica întâmplării, Craiova, 1991; Introducere în retorica juridică, Craiova, 1993; Zero dinamic, Craiova , 1994; Retorica oglinzii, București, 1995; Ademenirea, Brâncoveni, 1995; George Bacovia sau Monologul pe mai multe voci, Iași, 1996; Retorică. Oratoria greacă și latină, Craiova, 1996; Grădina din pustiu, Craiova, 1997; Rana întunericului, Craiova, 1998; Cioran sau Mântuirea prin negare, Craiova, 1998; Sărbătoarea pierderii, postfață George Astaloș, București, 2001; Poeme, Drobeta-Turnu Severin, 2001; Antologia lecturii, Craiova, 2001; Mărturisiri recuperate, Craiova
DEACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286708_a_288037]
-
ei, încât în poeme își găsesc loc expresia „frustă familiară, provincială sau argotică, și citatul prețios, enunțul grav, melancolic, desperat și chiuitura folclorică” (Cezar Ivănescu). D. cultivă, în consecință, ipostaze histrionice echivalând o criză a interiorității, configurată într-un exces retoric, dar care sublimează adesea într-un cântec ardent, patetic până la beatitudine și narcisiac până la autoironie: „eu vă iubesc pe toți, credeți-mă pe suflet, pe viață, pe cuvânt / și spunând acestea am rămas deodată singur pe pământ” (Iubirea ca lumina
DAVID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
obiectivului de bază al Comunității Europene (crearea unei piețe europene unice), includerea În tratat a măsurii plății egale pentru femei și bărbați În condițiile muncii egale și cu valoare egală, ceea ce, până la Începutul anilor ’70, a rămas doar un principiu retoric. La sfârșitul anilor ’60, al doilea val al feminismului european a dus la descoperirea Comunității Europene ca spațiu al oportunității politice și legislative, ceea ce a dat o relevanță strategică articolului 119, acesta devenind „poarta” de pătrundere a politicilor de gen
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]