17,708 matches
-
merit să trăiesc, sunt un gunoi, un Anticrist!”. „Cum adică? Te-ai atins de ea?”. „Nu, Dannot, nu m-am atins, în niciunul dintre sensuri, dar eu sunt vinovat pentru moartea ei, acum știu sigur asta!”. „Salvează-mă, Dannot!”, am rostit, strivit de neputință. „Ne pleure pas, mon fils. Dieu pardonne”(4), rosti, apoi își aținti privirea către cupolă. Am rămas chircit, stupefiat, interzis. Un gol imens mi-a urcat în stomac, făcându-mă să mă tem că voi leșina. „Ce-
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
atins de ea?”. „Nu, Dannot, nu m-am atins, în niciunul dintre sensuri, dar eu sunt vinovat pentru moartea ei, acum știu sigur asta!”. „Salvează-mă, Dannot!”, am rostit, strivit de neputință. „Ne pleure pas, mon fils. Dieu pardonne”(4), rosti, apoi își aținti privirea către cupolă. Am rămas chircit, stupefiat, interzis. Un gol imens mi-a urcat în stomac, făcându-mă să mă tem că voi leșina. „Ce-ai zis, Dannot? Ce-ai zis acum, ultima oară?!”. „Euh... je voulais
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
rămas chircit, stupefiat, interzis. Un gol imens mi-a urcat în stomac, făcându-mă să mă tem că voi leșina. „Ce-ai zis, Dannot? Ce-ai zis acum, ultima oară?!”. „Euh... je voulais dire que Dieu a compris tout cela”, rosti, oarecum derutat. (5). Mi-am ascuns paloarea feței într-un gest grăbit. Am ieșit din biserică fără să privesc înapoi. * Acasă, m-am ținut aproape de pat, temându-mă parcă să nu încep să sfidez legile gravitației. Nu se poate... Dannot
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
El, că ești o eroare, că ai o genă care nu apare în niciun manual. Atunci voi vrea să te văd, Dannot, atunci va veni clipa adevărului”. „Am dorit-o la fel de mult ca și tine. N-am mai suportat asta”, rosti, ștergându-și câteva broboane de transpirație. „Dannot, e inutil. Nici măcar nu pot să te urăsc. Nici măcar nu mai vreau să te ascult. Voi pleca de aici fără să privesc în urmă, fără să mă gândesc la altceva decât la noul
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
în valoare de 150 de RON, pe care vă așteptăm să le achitați cât mai curând, mai ales că am înțeles că doriți să solicitați rezilierea contractului. În acest sens, unitățile noastre vă stau la dispoziție oricând...”. ”Mulțumesc, mulțumesc!”, am rostit precipitat. ”Voi ține cont de observațiile dvs.”, am adăugat și am închis telefonul, deși nu îmi aminteam să fi înregistrat astfel de restanțe. În plus, solicitarea de apel video din partea unei firme de telefonie mobilă mi se părea cel puțin
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
început, fiindcă într-adevăr asta credeam și, în plus, nu văd ce altceva i-aș fi putut spune, după salutul de ”bună ziua!” dat oarecum în silă. Nu este nicio greșeală”, îmi răspunse pe un ton apăsat. ”Noi nu facem greșeli”, rosti la fel de răspicat și, ca pentru a-și întări spusele, bătu ușor cu palma în masă. Atunci? Pentru ce m-ați chemat?”. Eram sincer nedumerit. ”Frecventați clubul Pink?”, mă întrebă. Era numele clubului unde o urmăream pe dansatoare. Da, desigur”, am
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
-i așa? Însă, la sfârșit, a avut loc un incident relativ neobișnuit. Fata s-a apropiat de mine și mi-a șoptit, suficient de încet cât să aud doar eu: ”Să nu pleci. Vreau să vorbesc cu tine”. ”Desigur”, am rostit, încercând să par calm, și am golit paharul. Nu mă așteptam în niciun caz să mă abordeze și nu eram atât de naiv încât să cred că o fată care chiar nu avea obiceiul să petreacă nopțile cu clienții m-
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
unor răni provocate de cuțit sau de lamă. M-au trecut fiorii. ”Cluburile sado-maso sunt în direcția aceea”, îmi spuse arătând cu mâna într-o direcție nedefinită, ca pentru a-mi sugera că greșisem adresa sau persoana. ”Bine, dar...”, am rostit nehotărât, mirat, ”noi nu am fost niciodată intimi”. ”Probleme mari de tot”, repetă, neluînd în seamă răspunsul meu, apoi se făcu nevăzută în interiorul clubului. Am ieșit afară, buimăcit. Aveam nevoie de aer rece, proaspăt. Peste câteva zile, am fost chemat
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
în interiorul clubului. Am ieșit afară, buimăcit. Aveam nevoie de aer rece, proaspăt. Peste câteva zile, am fost chemat din nou de polițist. Am o nouă plângere în ceea ce te privește pe dumneata”, îmi spuse, de parcă era mulțumit că poate să rostească aceste cuvinte. ”Despre ce este vorba?”, m-am interesat politicos, dar cu neplăcere. Aceeași fată, altă problemă. Susține că ați fost împreună la un hotel (mă rog, nu mă amestec, deși știi prea bine că la noi asta frizează ilegalitatea
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
de dansatoare într-un club de noapte. Iar polițistul, un fost coleg de liceu, specialist în IT. Acum lucrează la o multinațională”. ”Nu te cred”, i-am răspuns. ”Convinge-te singur, dacă vrei. Au venit să te viziteze. Puteți intra”, rosti și făcu un semn către ușă. ”Dansatoarea” și ”polițistul” au intrat și s-au recomandat a fi exact ceea ce spusese doctorița. Stupefiat, le-am mulțumit pentru vizită, apoi am cerut să rămân singur. ”Să urmezi tratamentul”, adăugă misterioasa ”doamnă în
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
fi putut afla atunci mai multe, dar, cum nu m-am dovedit prea interesat... aud acum, de la tine. Dar partea cu suprapunerea peliculei cu viața reală, ce e cu ea?”. Eram cam nedumerit. ”E un vis mai vechi al Producătorilor”, rosti Teo în timp ce sorbea din paharul cu rom. ”Demult voiau să facă asta. Dar cum nu ți-ai dat seama? Credeai că toate promo-urile la filme, toate site-urile aparent nevinovate care promovează filme, unde fiecare își conturează un profil în funcție de
LIBERTATE DE VÂNZARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350200_a_351529]
-
te urăsc!”, i-am replicat, când am putut în sfârșit să articulez cuvintele. Pe urmă am luat pistolul și l-am împușcat, mortal. Câțiva Producători se adunaseră la cinci metri de terasă. Apoi, mă prăbușesc, învins, la picioarele Producătorilor și rostesc fatala replică: ”Ați câștigat! Acum puteți face ce vreți cu viața mea, oricum nu mai are nicio valoare pentru mine!”. Cortina cade. În sală, o spectatoare tânără, o thailandeză ce lucra drept call-girl pentru o firmă, plânge în hohote, cu
LIBERTATE DE VÂNZARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350200_a_351529]
-
ca să fiu sincer, nici una foarte bună. Așteptam, practic, să văd ce poate. Ia loc, te rog”, i-am spus și i-am făcut semn să se așeze pe scaunul din fața biroului meu. ”Mulțumesc mult, este o onoare să vă cunosc”, rosti aproape bâlbâindu-se de emoție. ”Am citit Lecția tăcerii și mi-a plăcut foarte mult...”. ”Mă bucur”, i-am replicat destul de laconic. Eram nerăbdător să trecem peste faza de politețuri și să ajungem la subiect. ”Ai mai scris scenarii pentru
REPETIŢIE PENTRU O PIESĂ DE TEATRU de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350230_a_351559]
-
mai scris scenarii pentru film sau teatru?”. ”Doar literatură de sertar”, replică ușor jenat. ”Este primul meu proiect important”. ”Înțeleg”, i-am răspuns și mi-am aprins o țigară. ”Vrei?”, l-am chestionat întinzându-i pachetul. Nu, mulțumesc, nu fumez”, rosti destul de grăbit și clipind des. ”Ai vreo gagică, în timpul liber?”. Liviu s-a înroșit la față și a tușit ușor. ”Vai, vă rog, domnule... Ei bine, de fapt, nu, nu am timp pentru așa ceva. Tot timpul mi-l dedic studiului
REPETIŢIE PENTRU O PIESĂ DE TEATRU de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350230_a_351559]
-
ochelarii pentru a-și șterge lacrimile. Înțelegi măcar ce-ți spun?!!”, am urlat, neluând în seamă faptul că-l făcusem să plângă. Da, înțeleg, înțeleg...”, răspunse cu greutate. ”Te aștept peste două săptămâni. Sper să nu o fac degeaba”, am rostit și i-am făcut semn că poate pleca. A ieșit, închizând ușa fără zgomot. * ...Alcool, femei, nopți albe. ...Scenarii mototolite și aruncate la coș, filme proaste, metrouri care deraiază. ...Politică, masturbare, dialoguri cretine. ...Un scriitor ratat și un scenarist netalentat
REPETIŢIE PENTRU O PIESĂ DE TEATRU de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350230_a_351559]
-
am replicat, făcându-i semn cu ochiul. Dacă vă gândiți să vă refaceți viața”, spuse, pe un ton care, pentru prima oară, mi s-a părut aproape cinic, ”ar trebui să știți că Ludmila este ocupată”. ”Nu mai spune”, am rostit ironic, temându-mă că chiar el ar putea voi să mi-o sufle. ”Cum așa?”. În lumea teatrului este binecunoscut că Ludmila este lesbiană și că trăiește împreună cu partenera ei, Natașa, într-un apartament de lux din centrul Capitalei”, continuă
REPETIŢIE PENTRU O PIESĂ DE TEATRU de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350230_a_351559]
-
pretextul unor aventuri amoroase, mai mulți bărbați în apartamentul lor, pe care i-au torturat zile în șir și, în cele din urmă, i-au ucis, pentru propria satisfacție și pentru propriul amuzament... Atât de tare urăsc bărbații!”. ”Incredibil!”, am rostit, tremurând. Eram cu adevărat șocat. ”Vedeți, că n-am uitat. Învăț repede. Literatura trebuie să aibă conflict, pasiune, nebunie... Nu așa ați spus?”. ”Ba da”, am murmurat, pierdut. ”Exact așa...” S-a lăsat o tăcere adâncă, împovărătoare pentru amândoi. ”De
REPETIŢIE PENTRU O PIESĂ DE TEATRU de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350230_a_351559]
-
fi înfrânt decât de magia iubirii și de natura ezoterică, nepătrunsă a spiritelor ce sălășluiesc în noi... Do you remember? Și eu, încă te mai iubesc... Încă te ador ca pe o zeiță... Jocul nu se va termina niciodată", am rostit, înainte de a mă prăbuși la pământ, într-o baltă de sânge. "Iartă-mă... N-am mai putut suporta", i-am auzit vocea tremurândă. Apoi am plutit între viață și moarte, între eter și gheață, între două lumi ce nu-și
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
o bancnotă ce îmi apărea ca ridicolă. Fata lăsă vioara, într-un mic gest de mulțumire. "Bună... Nu vrei să mergem în parc?". "Azi, nu...", i-am răspuns, amintindu-mi de individul cu cicatrice. "Mai bine servim o cafea...". "Oki", rosti, de parcă ar fi fost într-o convorbire pe mess sau la birou. Printre aburii cafelei, am depănat amintiri, am schimbat păreri, ba chiar am povestit câteva anecdote. "Stranger in a strange land", se auzea de la radio arhicunoscutul refren al unei
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
se auzea de la radio arhicunoscutul refren al unei piese din anii '80-'90. Am rămas cu privirea ațintită în gol. Astfel mă simțeam și eu, "străin într-o țară străină...". "Nu te supăra... Aș vrea să mergem la tine acasă", rosti fata. Replica ei m-a tăiat adânc, ca un bisturiu. Am ezitat, neștiind ce să răspund. Am spus ceva nepotrivit? Dacă nu vrei...". Nu, e în regulă", am rostit, făcând un gest cu mâna prin fața ochilor, ca pentru a îndepărta
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
străină...". "Nu te supăra... Aș vrea să mergem la tine acasă", rosti fata. Replica ei m-a tăiat adânc, ca un bisturiu. Am ezitat, neștiind ce să răspund. Am spus ceva nepotrivit? Dacă nu vrei...". Nu, e în regulă", am rostit, făcând un gest cu mâna prin fața ochilor, ca pentru a îndepărta o nălucă. Ajunși în apartament, am desfăcut o sticlă de Cola și m-am făcut comod. Începeam să văd femeia din ea, să-i intuiesc formele perfecte, rotunde, pe sub
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
pe trupul meu, i-am sărutat cu voluptate spatele, gâtul, apoi picioarele, gleznele, acele locuri care tânjeau după atingerea buzelor mele, deși nu-mi dăduse explicit de înțeles aceasta. "Aș vrea să am un copil... Hai să facem un copil...", rosti, sărutându-mă pătimaș. M-am albit la față. "Iubito...", am început, nesigur. "Ce e? Nu-ți dorești unul? Nu-ți dorești decât plăcerea? Asta era?". Nu...", am bâiguit, pe același ton echivoc. "Dar ce s-a întâmplat, atunci?", rosti, mângâindu
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
copil...", rosti, sărutându-mă pătimaș. M-am albit la față. "Iubito...", am început, nesigur. "Ce e? Nu-ți dorești unul? Nu-ți dorești decât plăcerea? Asta era?". Nu...", am bâiguit, pe același ton echivoc. "Dar ce s-a întâmplat, atunci?", rosti, mângâindu-mă în continuare. "Nu vezi că...". "Că ce? Ți-ai ales cel mai prost moment. Nu simți că te iubesc? Că ce?". Că sunt mort deja?", am rostit fatidicele cuvinte, iar sângele a început să-mi țâșnească năvalnic din
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
bâiguit, pe același ton echivoc. "Dar ce s-a întâmplat, atunci?", rosti, mângâindu-mă în continuare. "Nu vezi că...". "Că ce? Ți-ai ales cel mai prost moment. Nu simți că te iubesc? Că ce?". Că sunt mort deja?", am rostit fatidicele cuvinte, iar sângele a început să-mi țâșnească năvalnic din piept. "Tu m-ai omorât!", am încheiat în timp ce lichidul rubiniu se scurgea șuvoaie peste cearceafuri. "Nuuuu!", strigă fata, "orice, numai asta nu! Știi că n-aș putea suporta!"... * Vis-realitate
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
și Deborah ocupau aceeași măsuță și sorbeau, fiecare, dintr-un cocktail dulce și colorat. Constituiau o prezență inedită, aristocrata și fata simplă, regizoarea și interpreta. "Am citit despre tine mai demult într-o revistă... Îmi pare bine să te cunosc", rosti mica țigancă, învârtindu-se, parcă, în jurul cuvintelor. Da, am avut niște interviuri și chestii d-astea", rosti absentă Deborah, ca și cum prin pronunțarea ultimelor cuvinte, vulgare, ar fi arătat lipsa de importanță, de amploare a acțiunilor sale. "Nu vreau să te
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]