4,981 matches
-
Bosnia și Herțegovina, care constituiau de multă vreme obiectivul naționaliștilor. Achiziționarea acestor ținuturi complica însă structura etnică a statului. Din cei 6,5 milioane de locuitori ai lor, numai 3,4 milioane erau croați; existau și 1,9 milioane de sîrbi ortodocși, 700.000 de musulmani, 150.000 de germani, 18.000 de evrei și cîțiva italieni. Guvernul croat a fost recunoscut de Italia, Germania, Ungaria, Bulgaria, România, Slovacia, Finlanda, Spania, Japonia, Burma și Manchukuo; el era semnatar atît al Pactului
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
care și-a luat numele de Tomislav al II-lea, nu-și vizitase niciodată regatul. Regimul Ustašei era deci în mare parte creația Italiei fasciste. Hitler avea o părere proastă despre acest stat; el avea o simpatie mai mare pentru sîrbi și greci, care luptaseră de partea lui. Proclamarea unei Croații independente a fost bineînțeles salutată inițial cu mare entuziasm. După cum scria Maček mai tîrziu: "Un val de entuziasm a cuprins Zagrebul în momentul acesta, asemănător celui care se manifestase în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
obișnuită s-a dovedit curînd ineficientă, creîndu-se condițiile instalării unei anarhii totale. Această situație s-a înrăutățit atunci cînd noua conducere croată a inițiat o politică de anihilare a treimii sîrbe a populației. Musulmanii s-au aliat cu croații împotriva sîrbilor, care erau adesea puși în fața alternativelor exterminării, expulzării sau convertirii la catolicism. Acolo unde a fost posibil, satele sîrbești au răspuns prin represalii împotriva vecinilor lor croați și musulmani, de multe ori cu ajutorul italienilor. În această stare de haos și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și musulmani, de multe ori cu ajutorul italienilor. În această stare de haos și război civil național era inevitabil ca pierderile să fie foarte mari; s-a estimat, de pildă, că au fost uciși în perioada aceasta aproximativ 350 000 de sîrbi.10 În același timp, pe linia credinței anterioare a naționaliștilor croați că sîrbii nu erau decît croați convertiți, a fost depus un efort de impunere a "reconvertirii". Cam 200.000-300.000 de ortodocși reprezentînd doar o mică parte din totalul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
război civil național era inevitabil ca pierderile să fie foarte mari; s-a estimat, de pildă, că au fost uciși în perioada aceasta aproximativ 350 000 de sîrbi.10 În același timp, pe linia credinței anterioare a naționaliștilor croați că sîrbii nu erau decît croați convertiți, a fost depus un efort de impunere a "reconvertirii". Cam 200.000-300.000 de ortodocși reprezentînd doar o mică parte din totalul populației au devenit catolici. Cînd politica aceasta nu a dat rezultatele scontate, guvernul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
aproape imediat, oamenii aceștia nu au beneficiat de o instruire corespunzătoare. Regimul Ustaša nu avea deci un sprijin militar experimentat sau pe care să poată conta. Deoarece toți comandanții din fruntea ierarhiei militare și majoritatea ofițerilor fostei armate iugoslave fuseseră sîrbi, existau firește puțini croați cu experiență și instruire adecvate. În Croația, ca și peste tot în Balcani, Axa a reușit să profite de nemulțumirile și de urile naționale. În 1943, după capitularea Italiei, teritoriul Dalmației care fusese ocupat de țara
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
oameni aveau ceea ce va deveni o viziune tot mai nerealistă asupra situației din țară. Preocuparea principală era legată de nemulțumirile din trecut și de problemele perioadei interbelice, dintre care cea mai importantă fusese constituită de controversele îndîrjite dintre croați și sîrbi. Influențați de relatările privind masacrarea sîrbilor din Croația, ei nu voiau să mai respecte termenii stabiliți în 1939 la Sporazum, care îi lăsaseră pe mulți sîrbi sub administrația croată. Primul șef al guvernului în exil a fost generalul Dušan Simović
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
viziune tot mai nerealistă asupra situației din țară. Preocuparea principală era legată de nemulțumirile din trecut și de problemele perioadei interbelice, dintre care cea mai importantă fusese constituită de controversele îndîrjite dintre croați și sîrbi. Influențați de relatările privind masacrarea sîrbilor din Croația, ei nu voiau să mai respecte termenii stabiliți în 1939 la Sporazum, care îi lăsaseră pe mulți sîrbi sub administrația croată. Primul șef al guvernului în exil a fost generalul Dušan Simović, cel care organizase lovitura din 1941
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
interbelice, dintre care cea mai importantă fusese constituită de controversele îndîrjite dintre croați și sîrbi. Influențați de relatările privind masacrarea sîrbilor din Croația, ei nu voiau să mai respecte termenii stabiliți în 1939 la Sporazum, care îi lăsaseră pe mulți sîrbi sub administrația croată. Primul șef al guvernului în exil a fost generalul Dušan Simović, cel care organizase lovitura din 1941. În ianuarie 1942 el a fost înlocuit cu Slobodan Iovanović, un mare istoric sîrb. Colonelul Draža Mihailović a primit în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și-a numit forțele Detașamentele de Cetnici ale armatei iugoslave; termenul de cetnic evoca numele unor grupuri similare care luptaseră împotriva stăpînirii otomane. Avînd legături strînse cu guvernul în exil al regelui Petru, organizația aceasta era alcătuită aproape exclusiv din sîrbi. Membrii ei aveau deci tendința să fie atît anti-croați, cît și anti-comuniști. Armata cetnicilor a devenit în primul rînd o asociere de detașamente individuale conduse de căpetenii locale care își limitau activitățile la propriile lor teritorii. Datorită acestei situații se
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
teritorii. Datorită acestei situații se întîmpla destul de des ca Mihailović să nu aibă control deplin asupra subordonaților lui și să fie lipsit de mobilitate. Cetnicii și liderul lor au rămas loiali vechiului regim, adică regelui și Iugoslaviei anterioare dominate de sîrbi pe tot parcursul războiului. Ei sprijineau sistemul politic și social tradițional. Cea mai importantă mișcare de rezistență, cea a partizanilor, avea un caracter cu totul diferit. Liderul ei era Iosip Broz Tito, secretarul general al Partidului Comunist Iugoslav. Deși conducerea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ai orașului, inclusiv copii de școală. Cu toate că rezistența, chiar cu pierderi foarte mari, făcea parte din linia partidului comunist, implicațiile acestei politici erau greu de acceptat pentru mulți dintre liderii sîrbi. Ca și politicienii francezi înainte de război, o parte din sîrbi erau obsedați de temerile referitoare la viitorul națiunii lor. Li se părea că ei suferiseră în trecut cele mai mari pierderi dintre popoarele sud-slave. În timpul primului război mondial, națiunea sîrbă pierduse 20 % din populația ei drept urmare a pierderilor de pe cîmpul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
mari pierderi dintre popoarele sud-slave. În timpul primului război mondial, națiunea sîrbă pierduse 20 % din populația ei drept urmare a pierderilor de pe cîmpul de luptă, a bolilor și a privațiunilor. În prima perioadă a ocupației puterilor Axei au existat informații despre masacrarea sîrbilor, primite nu numai din teritoriile controlate de croați, ci și din regiunea Kosovo, care era sub stăpînire albaneză și italiană. Preocupați de temerile privind o sinucidere națională, comandanții cetnicilor, care se așteptau la o victorie zdrobitoare a Aliaților, nu vedeau
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
decît dezacordul în privința tacticii aplicate era divergența dintre cetnici și partizani referitor la viitorul Iugoslaviei. Datorită legăturilor lor strînse cu guvernul de la Londra, suporterii lui Mihailović erau loiali regelui și vechiului sistem. În ceea ce privește organizarea țării după război, ei sperau că sîrbii vor juca un rol și mai important în cadrul guvernului. Convinși că populația croată trădase Iugoslavia în 1941, ei erau în favoarea extinderii jurisdicției teritoriale a Serbiei și a dobîndirii unei poziții absolut dominante în rîndul regiunilor naționale. În ciuda faptului că un
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Convinși că populația croată trădase Iugoslavia în 1941, ei erau în favoarea extinderii jurisdicției teritoriale a Serbiei și a dobîndirii unei poziții absolut dominante în rîndul regiunilor naționale. În ciuda faptului că un astfel de program ar fi putut fi atrăgător pentru sîrbi, el nu prezenta nici o atracție pentru croați, macedoneni, albanezi, sloveni și pentru musulmanii bosniaci, care alcătuiau la urma urmei majoritatea populației iugoslave. În schimb, una dintre principalele atracții pentru mișcarea partizanilor era atitudinea ei față de chestiunea națională. Tito însuși, care
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
exil au devenit membri ai guvernului lui Tito: Šubašić, Milan Grol, liderul Partidului Democrat Sîrb, și Juraj Šutej, colaborator apropiat al lui Šubašić și membru al Partidului Țărănesc Croat. A fost instituită în acest moment o regență formată dintr-un sîrb, un croat și un sloven. După cum era de așteptat, ea l-a numit premier pe Tito și l-a însărcinat cu formarea unui guvern. Pe lîngă funcția de prim-ministru, Tito și-a asumat-o și pe cea de ministru
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
din perioada interbelică, statul a fost împărțit în șase republici: Bosnia-Herțegovina, Croația, Macedonia, Muntenegru, Serbia și Slovenia. Au fost înființate în cadrul Serbiei două provincii autonome: Kosovo, cu o majoritate albaneză, și Vojvodina, cu o populație mixtă alcătuită din unguri, români, sîrbi, croați, slovaci și ucraineni. Erau recunoscute patru limbi importante: croata, macedoneana, sîrba și slovena; albaneza și maghiara aveau un statut de limbi acceptate în regiunile autonome. Cele trei organizații religioase majore, catolică, ortodoxă și musulmană, continuau să funcționeze, dar cu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
vor sprijini revendicările grecilor privind sudul Albaniei; în iulie 1946 Senatul Statelor Unite a emis o rezoluție care susținea cererile acestora. Situația din Kosovo era și ea aproape explozivă. După retragerea nemților, partizanii iugoslavi puseseră stăpînire pe regiunea aceasta, după care sîrbii declanșaseră o campanie de masacrare a albanezilor. Cu toate că Partidul Comunist Iugoslav se declarase la întrunirile de la Dresda din 1928 și de la Zagreb din 1940 în favoarea cedării acestei zone Albaniei, era destul de evident că, din momentul în care vor pune mîna
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
fost reocupată. Au fost luate măsuri de represiune împotriva populației albaneze și au izbucnit lupte crîncene. Zona a fost ulterior anexată la Serbia ca regiune autonomă, iar albaneza a fost recunoscută ca limbă oficială. Practic însă, a fost restabilită dominația sîrbilor. În Albania propriu-zisă, reprezentanții iugoslavi au preluat pur și simplu vechiul rol al italienilor. Era exercitată o puternică influență politică; au fost trimiși în țară experți și consilieri și au fost elaborate planuri de exploatare a resurselor economice locale. Harta
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ceea ce era considerat la vremea aceea drept caracterul național al regiunii. După împărțirea statului bulgar prin Tratatul de la Berlin, opinia publică bulgară a rămas convinsă că macedonenii erau în fond bulgari. Zona a devenit ulterior centrul unor conflicte violente. Interesele sîrbilor, grecilor și bulgarilor au dus la organizarea de societăți culturale și de bande teroriste. Unele grupuri sprijineau ideea unei Macedonii independente pe baza caracterului etnic distinct al populației ei. Trebuie să menționăm că guvernul bulgar nu era deloc indiferent față de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ale bulgarilor. În anii scurși între cele două războaie mondiale, Macedonia a rămas un centru al violențelor și controverselor. Belgradul a încercat să administreze ținuturile ei sub numele de "Serbia de Sud" și să-i trateze pe locuitorii ei drept sîrbi. Deși conflictele naționale nu au avut aici intensitatea celor dintre sîrbi și croați, ele au constituit realmente un element care avea să slăbească pe viitor statul iugoslav. Deja menționata IMRO (Organizația Revoluționară Macedoneană Internă) a Macedoniei, care era acum pro-bulgară
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a rămas un centru al violențelor și controverselor. Belgradul a încercat să administreze ținuturile ei sub numele de "Serbia de Sud" și să-i trateze pe locuitorii ei drept sîrbi. Deși conflictele naționale nu au avut aici intensitatea celor dintre sîrbi și croați, ele au constituit realmente un element care avea să slăbească pe viitor statul iugoslav. Deja menționata IMRO (Organizația Revoluționară Macedoneană Internă) a Macedoniei, care era acum pro-bulgară, coopera cu Ustaša croată, ambele primind sprijin din partea italienilor și a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
grecească. Chestiunea macedoneană, ca și alte controverse naționale, au fost discutate pe larg la întrunirile Partidului Comunist Iugoslav și ale Kominternului. Pentru partidul iugoslav, principalul punct al problemei era dacă statul lor reprezenta o uniune a celor trei "triburi", adică sîrbii, croații și slovenii, sau era într-adevăr bazat pe o naționalitate iugoslavă. La început, macedonenii nu erau considerați drept o entitate separată. O conferință din 1923 a partidului a acceptat poziția federală și a fost chiar de acord cu faptul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
chestiunilor economice. În loc să ajute dezvoltarea economică a Iugoslaviei, se părea că Uniunea Sovietică avea de gînd să ia măsuri împotriva riscului de a avea o potențială rivală. Așa cum comenta un tînăr comunist la vremea aceea: De-a lungul întregii istorii, sîrbii și croații au trudit pentru alții -, ei bine, am fost la fel de buni pe cît se spunea despre noi, așa că nu trebuia decît să fim tot așa și pe mai departe. Urma să săpăm ca să scoatem cărbune și minereuri, dar nu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cu naziștii și italienii, urma să avem în continuare drumuri înnoroiate, să pășim pe ele în apanke-le șsandaleț noastre țărănești și să ne dăm la o parte la trecerea pe lîngănoi a inginerilor ruși în automobilele lor, exact așa cum făceau sîrbii atunci cînd treceau turcii călare pe catîrii lor !23 Autoritățile iugoslave erau profund nemulțumite și de penetrarea sovieticilor în țara lor pe alte două căi: prin intermediul agenților secreți și prin cel al propagandei. Ele erau conștiente de faptul că reprezentanții
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]