4,832 matches
-
euharistice, săvârșirea botezurilor, cununiilor, înmormântărilor și a tuturor celorlalte obiceiuri și ritualuri specifice Bisericii Răsăritene Neunite." După decretul de recunoaștere a Frăției Sf. Gheorghe ca persoană juridică aptă de a susține funcționarea unui preot grec ortodox, separat de cel al sârbilor ortodocși, au apărut neînțelegeri de natură socială în sânul Frăției Sf. Gheorghe, mai cu seamă între membrii cu cetățenie otomană și cei cu cetățenie austriacă. Acest fapt a dus la separarea acestora din urmă într-o frăție separată, anume Frăția
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
au fost scoase de sub jurisdicția mitropolitană de la Carloviț și puse sub jurisdicția Mitropoliei Bucovinei. În anul 1893, printr-o dispoziție a guvernatorului Austriei Inferioare, a fost reglemetată arondarea celor trei biserici ortodoxe ("Sf. Treime", "Sf. Gheorghe" și "Sf. Sava", a sârbilor) în sensul includerii românilor ortodocși la Biserica Sf. Treime, însă nu și la comitetul parohial, reglementare care a nemulțumit toate părțile, greci și români deopotrivă. În aceste condiții, românii ortodocși din Viena au înființat o asociație având ca obiect "construirea
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
(sârbă: "Свети Стефан Урош V"; 1336 - 2/4 decembrie 1371), cunoscut de asemenea că Ștefan Uros cel Slab ("Nejaki"), a fost al doilea tar al Taratului Sârb (1346-1355), fiind co-regent al tatălui său Ștefan Uros al IV-lea Dusan "Silni" („cel Puternic”) și tar (1355-1371). Ștefan Uros al V-lea a fost singurul fiu al lui Ștefan Uros al IV-lea Dusan cu Elenă a Bulgariei, sora
Ștefan Uroș al V-lea al Serbiei () [Corola-website/Science/329614_a_330943]
-
al V-lea nu mai era minor, a rămas în mare măsură dependent de mama sa sau diferiți membri ai curții. Incompetent pentru a susține marele imperiu creat de tatăl său, Uros nu a putut respinge atacurile dușmanilor străini. Taratul Sârb a lui Dusan s-a fragmentat într-un conglomerat de principate, dintre care unele nu au recunoscut nici nominal domnia sa. Prima provocare majoră pentru Ștefan Uros a fost reprezentată de către unchiul său, Simeon Uros Paleologul, care a încercat să ocupe
Ștefan Uroș al V-lea al Serbiei () [Corola-website/Science/329614_a_330943]
-
Ștefan Uros a fost reprezentată de către unchiul său, Simeon Uros Paleologul, care a încercat să ocupe tronul în 1356. Învins, Simeon Uros s-a retras în Tesalia și Epir, unde a continuat să păstreze titlul de "împărat al românilor și sârbilor". Poziția lui Ștefan Uros nu a fost ajutată nici de mama sa Elenă, care a început să conducă autonom la Serres, în alianță cu Jovan Uglješa. O poziție asemănătoare de autonomie a fost asumată de către familiile Dejanovic, Balșić, Nikola Altomanović
Ștefan Uroș al V-lea al Serbiei () [Corola-website/Science/329614_a_330943]
-
și ultimul guvernator al cetății Salonic cu titlul de despot ("despotēs"), între 1408 și 1423. Andronic Paleologul a fost un fiu al împăratului bizantin Manuel al II-lea Paleologul și a soției acestuia Elena Dragaș. Bunicul matern a fost prințul sârb Constantin Dragaš. Printre frații săi se numărau împărații Ioan al VIII-lea Paleologul și Constantin al XI-lea Paleologul, precum și Teodor al II-lea Paleologul, Dimitrie Paleologul și Thomas Paleologul, care au domnit ca despoți în Morea. În copilărie, Andronic
Andronic Paleologul, despot de Salonic () [Corola-website/Science/329650_a_330979]
-
Asesoft Ploiești din 25 noiembrie 2007 până în data morții sale. Este considerat cel mai bun antrenor din istoria baschetului românesc. Arnautović s-a nascut pe data de 2 decembrie 1971 la Banja Luka, Iugoslavia. A participat la războiul dintre etnicii sârbi și musulmani din Bosnia la doar 22 de ani, între 1993 și 1995, unde a condus un pluton de 22 de persoane. La sfârșitul războiului și-a descoperit dragostea pentru baschet. Și-a început cariera la echipa orașului natal, unde
Vladimir Arnautović () [Corola-website/Science/329879_a_331208]
-
fiul lui Béla, care i-a succedat acestuia din umră în 1141, a fost promotorul unei politici externe foarte active. El i-a sprijinit de exemplu familia Welf împotriva familiei Hohenstaufen în luptele interne din Regatul Germaniei și pe principelui sârb Uroș al II-lea Primislav împotriva împăratului bizantin Manuel I Comnen. Géza al II-lea a sprijinit colonizarea zonelor de frontieră ale regatului său. În timpul domniei sale au sosit „oaspeți” flamanzi, germani, italieni, valoni, care s-au așezat în regiunea Szepesség
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
-l ca un important centru de producție și comercializare a vinului, în jurul anului 1150. Filippi a fost ocupat de "latini" în timpul celei de a IV-a cruciade, dar a fost apoi abandonat de către aceștia. Orașul a fost apoi ocupat de sârbi, dar a rămas o fortificație importantă pe traseul anticei "Via Egnatia". În 1354, viitorul împărat bizantin Matei Cantacuzino (pe atunci doar pretendent la tronul imperial) a fost capturat aici de către sârbi. După dezastrul suferit de sârbi în Bătălia de la Kosovo
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
abandonat de către aceștia. Orașul a fost apoi ocupat de sârbi, dar a rămas o fortificație importantă pe traseul anticei "Via Egnatia". În 1354, viitorul împărat bizantin Matei Cantacuzino (pe atunci doar pretendent la tronul imperial) a fost capturat aici de către sârbi. După dezastrul suferit de sârbi în Bătălia de la Kosovo Polje (1389), întreaga Macedonie a fost cucerită treptat de către Imperiul Otoman, zona fostului oraș Filippi fiind înglobată în Vilaietul Edirne din Rumelia. Data abandonării definitive a orașului nu este cunoscută cu
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
fost apoi ocupat de sârbi, dar a rămas o fortificație importantă pe traseul anticei "Via Egnatia". În 1354, viitorul împărat bizantin Matei Cantacuzino (pe atunci doar pretendent la tronul imperial) a fost capturat aici de către sârbi. După dezastrul suferit de sârbi în Bătălia de la Kosovo Polje (1389), întreaga Macedonie a fost cucerită treptat de către Imperiul Otoman, zona fostului oraș Filippi fiind înglobată în Vilaietul Edirne din Rumelia. Data abandonării definitive a orașului nu este cunoscută cu exactitate; călătorul francez Pierre Belon
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
în prezent Oficiul Național pentru Cultul Eroilor. Înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, în Cimitirul de onoare Pro Patria se aflau îngropați 1304 germani, 300 de austro-ungari, 162 de bulgari, 18 ruși, 8 unguri, șase români, un italian, un sârb si 38 de militari necunoscuți. Ulterior au fost înhumate și victime ale celui de-al Doilea Război Mondial. În prezent, în cimitir odihnesc 3855 militari germani, și anume 2.292 din primul și 1.563 din al doilea război mondial
Cimitirul de onoare Pro Patria din București () [Corola-website/Science/327544_a_328873]
-
inspector al tuturor școlilor confesionale ortodoxe și l-a îndrumat să analizeze situația existentă. Acesta, în urma vizitelor sale în teritoriu efectuate în 1810 - 1811, a propus înființarea a trei școli normale (preparandii) pentru formarea viitorilor învățători: la Sân Andrei pentru sârbi, la Buda pentru greci și la Arad pentru români. Împăratul a fost convins de nevoia înființării lor după exemplul francezilor, iar la 17 septembrie 1812 a aprobat proiectele elaborate de Nestorovici. Deschiderea cursurilor preparandiale a fost stabilită prin ordin la
Preparandia Română () [Corola-website/Science/327548_a_328877]
-
a fost mărită la doi ani, până în anul 1876, când durata studiilor a fost mărită la trei ani. În 1815, seniorul Țichindeal este destituit din funcția de director pentru că împreună cu Moise Nicoară au susținut numirea unui episcop român în locul unuia sârb la Arad. De asemenea, relația apropiată a lui Țichindeal cu episcopul greco-catolic Samuil Micu i-a facilitat ierarhiei sârbe să creeze nedumeriri în rândul românilor ortodocși. A fost acuzat că la un examen „lunar din doctrina religiunii”, pe vremea când
Preparandia Română () [Corola-website/Science/327548_a_328877]
-
cu fiica lui, Anghelina (Angie Lena). La etajul barului funcționa o casă de toleranță discretă, cu încuviințarea unui polițist pe care Anna îl mituia periodic. Polițistul este transferat în altă parte, iar în locul lui vine Martin Zarcovitch (George Petcu), un sârb originar din Chichinda. Noul polițist o anunță că s-a adoptat în America o lege privind prohibiția, iar localul ar trebui închis în câteva luni. El se declară dispus să o ajute pentru câteva mii de dolari în plus. Între
Femeia în roșu (film din 1997) () [Corola-website/Science/327593_a_328922]
-
Există mărturii conform cărora aproximativ 800 de soldați recrutați din Niger, Mali, Algeria, Ghana sau Burkina Faso și un număr mic de est-europeni au luat parte la lupte de partea lui Gaddafi. Cele mai multe surse consideră că est-europenii sunt în general veterani sârbi ai războaielor din Iugoslavia - lunetiști, piloți și specialiști în întreținerea tehnicii de zbor. Alți observatori au considerat că este vorba de mercenari din Plonia sau Belarus . Deși guvernul sârb a negat că vreunul dintre cetățenii săi ar fi fost cumva
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
și celor creștini. Almogavarii au luptat la început pentru Catalonia și Aragon, dar Compania Catalană a Orientului fondată de Roger de Flor a intrat în serciviul Imperiului Bizantin. Mercenarii catalani și germani au jucat un rol important în obținerea de către sârbi a victoriei în Bătălia de la Velbužd din 1330. În timpul Evului Mediu a luat amploare fomarea așa-numitelor „companii libere” (sau „lăncieri liberi”) formate din mercenari. Unele dintre statele medievale nu aveau suficienți bani pentru întreținerea unor forțe regulate permanente și
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
sudul țării au fost depopulate în întregime. Moșiile marilor proprietari funciari duceau o mare lipsă de forță de muncă, iar Habsburgii au încercat să rezolve această problemă colonizând în regiune țărani din întreaga Europă. Au fost colonizați în special slovaci, sârbi, croați și germani. De asemenea, numeroși evrei au emigrat din Austria și regiunile Poloniei ocupate până la începutul secolului al XX-lea. Ca urmare, populația Ungariei s-a triplat de peste trei ori, ajungând la aproximativ 8 milioane în perioada 1720 și
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
datorat-o magnaților, care erau în majoritate de altă etnie decât cea maghiară. Chiar și magnații maghiari deveniseră în ochii micilor aristocrați doar niște curteni deznaționalizați, francofoni sau germanofoni. Renașterea națională maghiară a fost acompaniată de renașterea națională ale slovacilor, sârbilor, croaților și românilor, minorități din Regatul Ungariei care se simțeau amenințate atât de hegemonia culturală germană, cât și de cea maghiară. Renașterea națională a tuturor etniilor imperiului au dus la apariția mișcărilor naționaliste care aveau să contribuie la colapsul monarhiei
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
militat pentru reforme și, după moartea lui Francisc și venirea pe tron a lui Ferdinand I al Austriei (1835 - 1848), a reușit să impună în 1843 o lege care făcea maghiara limba oficială a Regatului Ungariei în ciuda opoziției croaților, slovacilor, sârbilor și românilor. După înfrângerea Revoluției de la 1848, împăratul a anulat constituția maghiară și și-a asumat conducere absolutitstă a țării. Franz Joseph a împărțit țara în patru teritorii distincte: Ungaria, Transilvania, Croația-Slavonia și Voivodina. În funcțiile de administratori au fost
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
precum și Limba și Literatura Rusă la Universitatea din Zagreb. In 1991, când razboiul a izbucnit pe teritoriul fostei Iugoslavii, Ugrešić a adoptat o poziție anti-naționalistă și s-a declarat, în consecință, și împotriva războiului. Criticând aspru naționalismul (atat pe cel sârb, cat și pe cel croat) și războiul sângeros intre foștii conaționali, Ugrešić a fost ostracizată și supusă unei adevărate campanii de persecuție de către presa autohtonă. Părăsește teritoriul Croației in 1993, pentru a se stabili în Olanda și apoi pe teritoriul
Dubravka Ugrešić () [Corola-website/Science/327407_a_328736]
-
Viljevo este o comună în cantonul Osijek-Baranja, Croația, având o populație de de locuitori (2011). Conform recensământului din 2011, comuna Viljevo avea de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau croați, existând și minorități de sârbi (%) și romi (%). Apartenența etnică nu este cunoscută în cazul a % din locuitori. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor (%) erau catolici, cu o minoritate de ortodocși (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența confesională.
Comuna Viljevo, Osijek-Baranja () [Corola-website/Science/330527_a_331856]
-
Bol este o comună în cantonul Split-Dalmația, Croația, având o populație de de locuitori (2011). Conform recensământului din 2011, comuna Bol avea de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau croați, existând și minorități de sârbi (%) și albanezi (%). Apartenența etnică nu este cunoscută în cazul a % din locuitori. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor (%) erau catolici, existând și minorități de persoane fără religie și atei (%), musulmani (%) și ortodocși (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența
Comuna Bol, Split-Dalmația () [Corola-website/Science/330540_a_331869]
-
Kistanje () este o comună în cantonul Šibenik-Knin, Croația, având o populație de de locuitori (2011). Conform recensământului din 2011, comuna Kistanje avea de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau sârbi, cu o minoritate de croați (%). Apartenența etnică nu este cunoscută în cazul a % din locuitori. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor (%) erau ortodocși, cu o minoritate de catolici (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența confesională.
Comuna Kistanje, Šibenik-Knin () [Corola-website/Science/330535_a_331864]
-
Udbina () este o comună în cantonul Lika-Senj, Croația, având o populație de de locuitori (2011). Conform recensământului din 2011, comuna Udbina avea de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau sârbi, cu o minoritate de croați (%). Apartenența etnică nu este cunoscută în cazul a % din locuitori. Nu există o etnie majoritară, locuitorii fiind ortodocși (%), catolici (%), persoane fără religie și atei (%) și musulmani (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența confesională.
Comuna Udbina, Lika-Senj () [Corola-website/Science/330521_a_331850]