23,741 matches
-
deplin al tuturor energiilor disponibilităților umane: In viața noastră a pătruns ceva nou// îi zărim prin mulțime sclipirea/și trebuie să-l căutăm ne-ncetat. Starea aceasta de euforie este momentul edenic al poeziei lui Lundkvistă: Există un fel de bucurie sălbatică/ în tot ce e viu/ Există/ ceva îmbătător și aparținând tuturora. Există un fel de bucurie sălbatică...). In schimb la Miltos Sahtouris, edenul este perceput când urc în cerul poeziei/îmbrăcat în bunavestire a așteptării pruncului/străbătând o cale în
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
sclipirea/și trebuie să-l căutăm ne-ncetat. Starea aceasta de euforie este momentul edenic al poeziei lui Lundkvistă: Există un fel de bucurie sălbatică/ în tot ce e viu/ Există/ ceva îmbătător și aparținând tuturora. Există un fel de bucurie sălbatică...). In schimb la Miltos Sahtouris, edenul este perceput când urc în cerul poeziei/îmbrăcat în bunavestire a așteptării pruncului/străbătând o cale în imensitate... Vor veni zilele ce ne-au sorbit/ în cupele de alabastru ale amiezii, /din nou iluminând
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
Acasa > Impact > Relatare > COLIBA DIN MUNȚI Autor: Urfet Șachir Publicat în: Ediția nr. 1686 din 13 august 2015 Toate Articolele Autorului COLIBA DIN MUNȚI de Urfet Șachir I Trofeul În Munții Sălbatici era o colibă construită din trunchiuri de copaci și nuiele. Coliba avea o singură încăpere cu o ușă îngustă că abia puteai să intri pe ea și-o ferestruică prin care abia pătrundea lumina zilei în încăpere; astfel că, în
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373256_a_374585]
-
mai multe metode de a prinde iepurii sau urșii în capcană. Coliba era situată într-un afund de pădure, astfel că unchiul Stump putea să vâneze și în apropiere de casă. Aici, în munți și în păduri, trăiau multe animale sălbatice, de aceea, munții erau numiți de călători Munții Sălbatici. În zilele de iarnă, aproape că nici nu puteai să străbați pădurea din cauza înfometatelor animale, lupii erau pretutindeni. Unchiul Stump se obișnuise cu sălbăticiunile. Când se afla în pragul vreunei primejdii
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373256_a_374585]
-
în capcană. Coliba era situată într-un afund de pădure, astfel că unchiul Stump putea să vâneze și în apropiere de casă. Aici, în munți și în păduri, trăiau multe animale sălbatice, de aceea, munții erau numiți de călători Munții Sălbatici. În zilele de iarnă, aproape că nici nu puteai să străbați pădurea din cauza înfometatelor animale, lupii erau pretutindeni. Unchiul Stump se obișnuise cu sălbăticiunile. Când se afla în pragul vreunei primejdii, tovarășul său de viață, Bobby, îl apăra de fioroasele
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373256_a_374585]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > OBLOANELE SUNT TRASE Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1910 din 24 martie 2016 Toate Articolele Autorului Goneam pe cai sălbatici, cu frâiele în mâini, ne fulgerau prin sânge nori negri de furtună și în altar de patimi îngenuncheam păgâni ca să îți pun pe frunte a dragostie cunună, când au cântat haiducii la crâșma dintre sâni, din harfele iubirii rupând ultima
OBLOANELE SUNT TRASE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373299_a_374628]
-
o descurajare adâncă sau mai rău chiar în depresie. Privind acei emigranți din acea clasă aveam impresia că ne asemănam cu acei căutători de aur din povestirile lui Jack London care atunci când auzeau că într-un anume loc din vestul sălbatic s-a găsit aur năvăleau pur și simplu în acea regiune riscându-și viața doar ca să își poată atinge scopul. Mă întrebam atunci privind toți acei emigranți: ,, Oare dacă Germania va ajunge din punct de vedere economic ca Spania sau
ALFABETUL EMIGRANȚILOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372090_a_373419]
-
cu dovezi imbatabile că două picioare sunt mai sigure decât patru roți. • Viitorul este plin cu butoni. În școlile de mâine nu se va învăța nimic altceva decât butoniada. • Frumusețea de azi depinde de bisturiu. • Ne plac animalele cît mai sălbatice. Nu O fi chestiune de gust sau de înrudire genetică. • Florile au graiul lor... înflorit. • Pe măsură ce avansăm, sentimentele au unde tot mai scurte. • Dacă oamenii ar fi slobozi la gură, ar fi în lume mare tevatură. • Aproape orb, rătăcesc printre
GÂNDURI REBELE (9) – AFORISME (2) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372110_a_373439]
-
și bogată, care aveau rolul de a crea diferența de nivel de la unul la altul și care comunicau între ele prin canale înguste de mai puțin de un metru, prin care apa trecea în aval. Admirasem, mai întâi, două rațe sălbatice, după convingerea noastră, care se jucau într-un bazin ce nu făcea parte din lanțul celor populate cu păstrăvi, în apropierea clădirilor anexă, toate construite din lemn. Erau prizoniere acolo și nu puteau evada pentru că acel bazin îngust era acoperit
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
ceea ce a mai rămas din industria românească s-a transformat într-un apendice al celei europene. Sintagma potrivit căreia „Statul este cel mai prost manager” a fost inoculată în conștiința opiniei publice spre a justifica „ingineriile financiare” ale unui capitalism sălbatic ce începuse a polariza populația în două categorii sociale: bogați și săraci. Ea nu reflectă o realitate generală, ci face trimitere doar la statul român. Elocvente sunt exemplele statelor Grec, Austriac și Francez, beneficiare a unor mari „privatizări de succes
TRISTĂ CONSTATARE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372218_a_373547]
-
drăgăstoase. Atunci el începea să tropăie voios pe izlaz, prindea viteză la fugă, și ieșeau în galop prin poarta larg deschisă. Treceau așa, ca adierea dulce a vântului, străbăteau întinderile, treceau podul de peste râu, apoi se afundau pe potecile cele sălbatice ale pădurii din întinsa moșie a baronului! Atunci, Roxette și poneiul ei păreau o singură ființă, care zbura ca o zână din povești pe deasupra fermecătoarelor poteci răcoroase! Roxette, simțindu-se ca în paradis pe pajiștile naturii, nu s-ar mai
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > FUGARĂ Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1652 din 10 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Adierea stelelor îmi penetrează rațiunea, o inundă, o aruncă în valuri sălbatice, atinge, fără întrebări, fără răspunsuri, simțuri violete, încleștate pe limba timpului din mine. Mă înalț pe vârfuri de nori și îmi închipui că am prins piciorul Cuvântului, dar nimic nu se întâmplă la granița dintre ieri și azi, doar Lumina
FUGARĂ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372306_a_373635]
-
Doar mă certa pe mine că sperii peștii, când intram în apă să trec înot canalul. Încercam să arunc cât mai aproape de malul celălalt, mal necălcat de picior de om, cel puțin în zona noastra de tabără, cu o vegetație sălbatică, plin de liane încolăcite în jurul copacilor, sau întinse prin crengile sălciilor plângătoare și măceșilor cu țepi, gata să-ți lase amintiri neplăcute pe corp. Aruncam astfel, crezând că peștele stă ascuns printre rădăcinile pomilor crescuți direct din apă. Din când
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
tot cu lanseta cu plumbi grei și culisabili, sau cu momitoare pline cu mămăligă era indicat să pescuim aici, lucru pe care l-am și făcut. La un moment dat, Gică a prins un ciortan[ Ciortan = nume popular dat crapului sălbatic de 1-2 kg. (Dicționar de cuvinte din zona Deltei Dunării )] de peste un kilogram și mi-l tot ridica în sus să-l văd, mândru de captura lui. Dar nici eu nu eram mai prejos, căci moacele prinse seara trecută erau
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
Nailonul meu era bun, de 0,35 mm grosime, deci nu aveam griji în această privință.. În fine, i-am văzut gura enormă ieșind la suprafață... Nu era somn, cum aveam tendința să cred, după cum se lupta. Era un crap sălbatic, lung de peste șaizeci de centimetri. Bătea cu dorsala luciul apei și se revolta că vreau să-l scot afară. Cum Gică era la vreo trei metri distanță de mine, am plecat spre el, cu peștele târâș, să-l duc la
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
aidoma lui. E în firea omului să se dăruiască, să devină o jertfă pe altarul vieții. Asupra lui ar lăsa să se abată toate furtunile doar ca să protejeze acea picătură de ceară ce i-a atins sufletul ca un sărut sălbatic. Doar din când în când omul mai aude printre valurile înspumate un glas ca un ecou al paradisului pierdut „Adame unde ești?“ (Facere 3, 9) Aude glasul divin și tace. Nici el nu știe unde se află. E așa de
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
neînsuflețit al ginerelui său. Se ridică îndurerat deasupra munților ca să-și caute fiica și nepotul. Către dimineață, când deja primii zori se arătau la orizont, îi descoperi corpul răpus într-o poieniță. Urlă de durere, de răsunară văile și fiarele sălbatice se ascunseră înfiorate în desișuri. Pe aripile sale purtă la palat trupul înțepenit al fiicei sale și-l așeză lângă cel al prințului Paloș. Se lumina de ziuă și simțindu-se slăbit, se așeză cuprins de amărăciune și neputință într-
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
se copseseră suficient, ea plecase, iar Florin nu o putuse privi plecând. Nu se potrivea ceva! Ea era la Cluj, el rămăsese acasă. O apăsare cruntă pe piept îi tăie aerul și îi întunecă privirea. Peste durerea sufletului, se aruncă, sălbatică, durerea trupului. Lacrimile îi porniră șuvoaie, singure. Nopțile la stână, cerul e limpede, plin cu stele strălucitoare, care par să fie gata să-ți sară în poală. Stelele nu se sting niciodată! De-ar scăpa de durere! Unde au dispărut
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
în România prin sucursale și grupuri școlare. Din 1997 este partener al BirdLife Internațional ? o rețea mondială ce cuprinde 105 organizații naționale pentru conservarea păsărilor și a naturii. Activitatea de cercetare cuprinde: colectarea, analiza, evaluarea și publicarea informațiilor despre păsările sălbatice din România; monitorizarea anumitor specii; conservarea Ariilor de Importanță Avifaunistica (AIA) din România - parte a unui program mondial desfășurat de BirdLife Internațional; studiul și protecția speciilor de păsări amenințate sau pe cale de dispariție pe plan național și mondial; realizarea planurilor
CUIBUL BERZELOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379666_a_380995]
-
urbană; La țară-s inundații; recolta-i inumană. Țâncii de azi așteaptă, pe e-mail, Răspunsuri să primească de la prostituate, De care n-au știut bătrânii niciodată; Că alte timpuri fiind îi aplecau de spate. În zori, pe câmpuri, aleargă cai sălbatici Prin ierburi rourate în scăpătat de lună, Stăpânii nu-i strunesc cum le-ar fi după voie; Sunt legi pentru jivine, nu pentru lumea bună. Bătrânii stau pe bănci în cârjă rezimați Cu ochii albi pierduți într-un adânc de
PRIMĂVARĂ CIUDATĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379734_a_381063]
-
Cantec > PREA TÂRZIU Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului M-am afundat în codru pe frunze să mă scriu dar nu fusese modru căci totul e pustiu. - Ai rătăcit cărarea sălbatic bidiviu ? - Da!, mi-a șoptit pădurea ”venit-ai prea târziu !” Acum mă caut prin timpuri ca orbul în pustiu pierdut prin anotimpuri dorind să mă rescriu. Simt că m-ascund sub versuri ca giulgiul în sicriu și-aud din universuri
PREA TÂRZIU de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379811_a_381140]
-
de spume și rebel. Din nou a lovit în stâncă,și din ea țâșni izvor, Undele învolburate să fie pentru popor. El,aceste două lucruri le-a dat celor muritori, Dar Athena înțeleaptă, n-a răspuns la provocări. Calul sforăind sălbatic,ea cu mâna l-a atins, Și parcă cuprins de vrajă, el de ea se lasă prins. Apoi lancea sa îndreaptă spre pământul primitor, Din care apare-ndată un copăcel roditor. E măslinul ce hrănește cu fructele lui pe om
POSEIDON ȘI ATHENA de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371689_a_373018]
-
de sticlă”), epitete („am rămas”), comparații, genitivul folosit în cascadă, aliterația („șchiopătare”), oximoronul extras dintr-o paletă de stări. Repetiția unor cuvinte cheie în lirică este realizată pentru a întări idei, stări care sunt de fapt frământările momentului său artistic. („sălbatică stare, sălbatic răsfață”; „galopul și tropotul tău”). Abundența verbelor subliniază continuitatea în cunoaștere, în statica și dinamica ideilor. Ele reprezintă contururi dar și proiectarea acestora în spațiu, timp și evoluție. Limbajul poetic este expresiv, uneori ambiguu, alteori sugestiv. El presupune
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371680_a_373009]
-
epitete („am rămas”), comparații, genitivul folosit în cascadă, aliterația („șchiopătare”), oximoronul extras dintr-o paletă de stări. Repetiția unor cuvinte cheie în lirică este realizată pentru a întări idei, stări care sunt de fapt frământările momentului său artistic. („sălbatică stare, sălbatic răsfață”; „galopul și tropotul tău”). Abundența verbelor subliniază continuitatea în cunoaștere, în statica și dinamica ideilor. Ele reprezintă contururi dar și proiectarea acestora în spațiu, timp și evoluție. Limbajul poetic este expresiv, uneori ambiguu, alteori sugestiv. El presupune existența unui
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371680_a_373009]
-
și cuvânt oglinzi coapte sub limbile Gheenei rotesc cărările îndoielii și speranței e atâta ceață încerc să mă adun din mine victimă și călău beată de iluzia înțelegerii cu închisorile sfărâmate beau sânge de lună din noaptea răsturnată-n corbi sălbatică înflorire vis și țărână volbură și flori mi-e atâta sete de tine Referință Bibliografică: Doar corbii veghează / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2307, Anul VII, 25 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Agafia Drăgan : Toate
DOAR CORBII VEGHEAZĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371743_a_373072]