6,982 matches
-
Vezi tu, Tom era falit. Chiar dacă se uita direct la el, continua să vorbească despre el la persoana a treia. Își investise toți banii Într-o companie obscură de construcții. Aceasta a dat faliment și l-a lăsat pe el sărac lipit. Toată lumea Îl prevenise că se va Întâmpla asta, dar el nu a ascultat de nimeni și a făcut investiția. Banii sunt ca un drog pentru Tom. Cu cât are mai mulți, cu-atât vrea să facă mai mulți. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
fuma marijuana în compania unei femei cu picioare subțiri ca brațele. Da, o viață nouă. Un spital sărac, copii negri, desculți, cu ochii lucioși ca niște gândaci. Să merg unde era nevoie de mine, să operez în corturi, să îngrijesc săracii. — Ai vrea să pleci? — Da. — Și unde ți-ar plăcea să mergi? Unde vrei tu. Mama ta pleacă pe două zile în interes de serviciu, un răgaz pentru mine. Își aranjează ultimele lucruri în geamantanul din piele de căprioară pestriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
patronimelor sale, abia are unde să-și pună capul și singurul lui venit e leafa de la Fisc, ca să nu mai vorbim că e la pământ și cu sănătatea. — Cum a fost și viața pe care a dus-o. — Ei bine, săracul de el suferă de o afecțiune cardiacă incurabilă. Zilele îi sunt numărate. Tocmai a trecut printr-o criză foarte gravă care l-a făcut să vadă moartea cu ochii și l-a dus la căsătorie, dar la următoarea... crapă. Fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pomană, pentru numele Domnului, domnișorule, am șapte copii!...“ „N-aveai decât să nu-i fi făcut!“ - îi răspunse prost dispus Augusto -. „Aș vrea să vă fi văzut pe dumneavoastră în locul meu - replică cerșetorul, adăugând -: Și ce vreți să facem noi, săracii, dacă nu mai facem copii... în locul bogaților?“ „Ai dreptate - replică Augusto -, și, ca filozof ce ești, fie, ține-aici!“, și-i dădu o pesetă, pe care omul acela de ispravă se duse mintenaș să o cheltuiască în cea mai apropiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Nu te aprinde. Și eu cred că cel mai bine e să-l îndepărtăm de noi, căutându-i o slujbă oarecare din care să poată trăi, și cât mai departe cu putință. La mine mai e și nițică milă, pentru că săracul de el e așa cum e, și... — Ai poate dreptate, Eugenia. Și uite, cred că am să pot aranja totul. Chiar mâine am să vorbesc cu un prieten și pesemne o să-i căutăm ceva de muncă. Și, într-adevăr, izbuti să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
îl supără. Clar! Căci el nu e altceva decât un obiect, un obiect pe deplin apt de a fi clasificat, ordonat și organizat împreună cu altele. Sesamul actual al acelor oameni e cuvântul magic: organizarea! — Și ce le rămâne de făcut săracilor? - l-am întrebat. — Ce? Să se sinucidă! — Să se sinucidă! - am exclamat eu, amintindu-mi că pe Antonio Pérez nu-l lăsasem să se sinucidă, obligându-l în schimb să moară prin voința mea de autor. — Da, să se sinucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
schimbase numele, deși chiar și asta era destul de rău. Când în anexa secretă îi zicea pe la spate lui Pfeffer Dussel, care în germană înseamnă „idiot“, era doar o glumă nevinovată între doi tineri care se luptau cu restricțiile, dar acum săracul Pfeffer era Dussel pentru posteritate. Chiar și mamei și tatei le știrbise imaginea și îi tratase cu grosolănie. Aceștia, redenumiți van Daan, nu erau părinții mei, voiam să îi strig, dar nu puteam pentru că aroma țigărilor tatei îmi invada gâtlejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de la un pictor care locuia în aceeași pensiune cu el, reprezenta un șir stâncos întinzându-se deasupra unei suprafețe înghețate până sus, la un munte învăluit în zăpezi și neguri. Tata le explica musafirilor noștri că pictorul era atât de sărac, încât i-a cumpărat tabloul mai mult de milă. Totuși, iubea pictura aceea și noi bănuiam că stânca și ghețarul, zăpada veșnică îi aminteau de vremea când și în ochii lui urca ceața, de vremea studenției sale, când încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
tata-mare, cu capul aplecat asupra dosarelor, privea printre coloanele de cifre un cu totul altfel de chip. Al său. Crezuse că fiii lui i-ar fi semănat întru totul, ar fi fost întocmai ca el, care cunoștea bine azilul de săraci, legiunea, uzinele de fier și oțel, credea că aveau să ridice firma cu capitalul, cu relațiile, cu știința lui, și s-o transforme într-o întreprindere industrială care va figura printre primele din țară. Dar ei n-au fost în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
jur. Iubeam apartamentul ăsta. L-am iubit când era al meu și l-am iubit și mai mult când a devenit al nostru. L-am cumpărat gol-goluț pe vremea când zona Battersea era considerată un fel de Chelsea 1 pentru săraci. Chiar și-n starea de ruină în care l-am cumpărat a fost scump și nu mi l-aș fi permis fără banii lăsați de tatăl meu. Mi-a luat aproape zece ani să-l transform într-o casă adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
hainele pe care ți le-am luat eu de-a lungul timpului? — Le-am donat celor săraci, am răspuns eu prinsă asupra faptului. Îmi pare rău. Lisa era prea obosită ca să-mi țină o predică despre nebunia de a dona săracilor mătase și cașmir când magazinul Milletts s-ar putea închide oricând, lăsându-te astfel fără ultimul furnizor de articole de modă. — Va trebui să mă mulțumesc cu asta, spuse ea, alegând o bluză crem de bumbac care părea din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
seara. Vinerea, bătrânul Gleyre venea În persoană să facă observații critice, dar de Învățat, Învățai din practică sau constatai că nu ai talent. Erau și rivalități, desigur, și glume proaste, și destulă destrăbălare, dar și o camaraderie formidabilă. Eram toți săraci lipiți, dar vinul era ieftin și, cu un franc, puteai mânca o masă bunicică. Unii dintre prietenii pe care i-am cunoscut acolo și-au făcut mai târziu un nume: Tom Armstrong, Jimmy Whistler... Câțiva am pus mână de la mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
acesta de vedere - și În America se vânduseră o sută de mii de exemplare, de la publicarea cărții, În toamna trecută. O sută de mii!! În Anglia, vânzările merseseră mai lent la Început, dar romanul era acum la al șaptelea tiraj. Săracul Du Maurier, avea de ce să Îi pară rău că Își vânduse drepturile de autor pe numai două mii de lire, dar cei de la Harper’s făcuseră gestul cuvenit și promiseseră să Îi plătească un procent din vânzările Înregistrate la Începutul anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și s-a aruncat În genunchi lângă Louis. Era un bătrân fără putere, pe care plânsul Îl Împiedica să vorbească. «Sunt un biet negru neștiutor. Alții sunt bogați și Îi pot aduce lui Tusitala dar bogat la despărțire. Eu sunt sărac și nu-i pot dărui lui Tusitala nimic În această ultimă zi În care Își primește prietenii. Dar nu mă tem să vin și să mai privesc o dată chipul prietenului meu. Am fost Întemnițați și el ne-a purtat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la ghete. Semăna cu un spiriduș, cu nasul cârn, obraji bucălați, o buză de sus pronunțată și păr des și ondulat, dar trăsătura cea mai izbitoare era statura extrem de mică. — E tare scund, doamnă Noakes. — Scund, dar puternic, domnule. Răposatul, săracu’, soțul meu era la fel. — Chiar are paisprezece ani? — Aproape, spuse dna Noakes evaziv. — Și nu mai merge la școală? Mama ridică din umeri. — Nu se mai poate. Mai am Încă cinci, mai mici, de hrănit. — Știi să scrii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bărbați care-și caută un sprijin în viață sau fericirea și care, după sfârșitul Primului Război Mondial, se plictisesc prin cafenele, despre revoluția proletară și contrarevoluție și, în treacăt, despre anarhiști care pun bombe. În principal, însă, e vorba despre un dezrădăcinat sărac, dar ambițios, care părăsește orașul de pe malurile Dunării, cutreieră lumea și se întoarce acasă cu o femeie bogată, pentru ca acolo, în Budapesta, să se lase pradă unui amor înșelător, difuz. Romanul acesta își mai păstrează prospețimea la lectură și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
oare nu te-ai fi putut culca cu ea, cea pe care o chema Inge, în următoarea claie de fân și - imediat cuprins iarăși de foame - într-o alta? Da, în fond de ce trebuia să mă întorc în Saarlandul cel sărac în calorii? Hunsrück, regiunea aceea, ar fi putut, pe cât de uitat de Dumnezeu de catolică se delurea ea, să devină un material de film pentru tine, potrivit pentru un serial. Tovarășul tău Kongo ar fi plecat și fără tine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
martor. Ai fi putut, cu un braț prelungit după voie, să arunci undița. Cu câțiva tovarăși, te-ai fi transformat, dacă nu în delincvent, atunci, conform unui plan bine gândit, într-un binefăcător, într-un Robin Hood fericindu-i pe săraci, atât de aproape era ispita celor mai noi articole de cult. Până atunci, salariul meu pe șantiere era de nouăzeci și cinci de Reichspffennigi pe oră. Cu ore suplimentare, se aduna un salariu săptămânal de 50 de Reichsmark. Astea aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nașul“ Lucky Luciano, le-a fost de ajutor trupelor americane de desant la ocuparea insulei în anul de război ‘43. Era limpede că membrii locali ai „onorabilei societăți“ având ramificații pe toată insula mă luaseră drept un pelerin pe cât de sărac, pe atât de pios: un pellegrino gata să se confeseze în drum spre sfânta Rosalia, care, după câte se știe, își avea sediul la Palermo. Prin urmare m-au ajutat. Iar de la Caltanisseta, un șofer de camion m-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sub măslini și prin vii, uneori chiar și pe bănci, prin parcări. Oriunde aveam acces la o mensa popolare, mâncam mâncăruri ieftine din spaghete, supe grase de pâine și trippa napolitane, precum și, pentru prima oară, o mâncare de măruntaie pentru săraci, gătită din cel de-al patrulea stomac al vacii care, bine răzuit și spălat temeinic, seamănă cu o bucată de frotir. Această mâncare am servit-o mai târziu tot mereu, cu roșii, usturoi și fasole, ca antreu pentru oaspeții pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai mică încălcare, totul era păcat... Ei îi place să fluiere și să sară câte trei trepte deodată... Da, până și asta era interzis... Și trebuia să mănânce totul, felii groase de pâine cu untură... Nu, să-i ajute pe săraci sau pe bolnavi, nici pomeneală, tot mereu numai pocăință, reculegere și de-astea... Voia să iasă de aici și să plece, cât mai repde cu putință... Da, astăzi chiar... Dar apoi, după o scurtă ezitare și cu lacrimile rostogolindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
am cumpărat la München după o primă lectură la radio și l-am adus la Paris, pe care am ascultat Încoronarea primăverii a lui Stravinsky și Casatelul lui Barbă-albastră a lui Bartók, iar și iar. De acum nu mai eram săraci și puteam să cumpărăm ficat de vițel și discuri. La Paris, Anna și cu mine dansam deschis și strâns. La Paris eram fericiți și nu bănuiam cât timp aveam să mai fim. La Paris a ajuns la putere Charles de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
finale Îl anunță de-acum pe vigurosul prozator din S-o spunem pe-un mai drept cuvânt! (1932) și din Printre cărți și hârtii (1934). În epoca intervenției lui Labruna, a fost numit Întâi inspector școlar și apoi Apărător al săracilor. Departe de tihna căminului, contactul cu cruda realitate Îi conferă experiența care constituie poate cea mai Înaltă Învățătură a operei sale. Dintre cărțile sale amintim Congresul Euharistic, organ al propagandei argentiniene; Viața și moartea lui don Băiat Mare; De-acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
străjuia somnul de veci. O spun sus și tare. Hotărârea a fost premeditată. Așa o coroborează și o confirmă deplorabilul răvășel pe care ni l-a lăsat: amărât ca al celui care ignoră nespus de bogatele resurse existente În romances; sărac ca al cârpaciului lipsit de un stock propriu de adjective; searbăd ca al celui care nu jonglează cu cuvintele. El dovedește ceea ce nu rareori am insinuat de la Înălțimea catedrei: absolvenții așa-ziselor noastre licee ignoră tainele dicționarului. Iată, Îi voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
misterul. Dacă nu l-aș ști pe don Anglada, aș bănui că Începuse să vadă limpede. Dovadă că, vorbind de moartea Pumitei, a dat Înapoi timpul până la momentul când bătrânul Sangiácomo a debarcat la Rosario. Dumnezeu vorbește prin gura celor săraci cu duhul: atunci și acolo a Început cu adevărat această istorie. Sticleții, care sunt foarte romanțioși, n-au dat de nimic, pentru că erau cu gândul la Pumita, la mahalaua Castellammare și la anul 1941. Dar eu, de-atâta stat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]