5,379 matches
-
care a fost așezat satul, era în proprietatea mănăstirii Fâstâci din județul Vaslui. După aplicarea legii de „Secularizare a averilor mănăstirești”, această moșie a fost declarată moșie a statului și dată în arendă prin licitație celor interesați. Două grupuri de săteni fără pământ din satele Bahnari (22 km SE) și Muntenii de Sus (20 km E) au constituit „obști de arendare” beneficiind și de avantajul că și înaintașii lor lucraseră aici ca clăcași și au început să lucreze pământul. Decretul-Lege nr.
Ștefan cel Mare, Vaslui () [Corola-website/Science/301916_a_303245]
-
de Capucodrului, pricina atâtor înverșunate certuri, a fost împins spre apus, până în pârâuțul Codrenilor”, consemna Procopie Jitariu. Scăpați de teroare călugărească, dar și îngrijorați de posibila ei revenire, și la Capu Codrului, ca și la Berchișești, „în scurtă vreme numai, sătenii au împrejmuit satul și imașul, la un loc, cu gard înalt de nuiele ori cu șanțuri adânci; au separat și pădurea de imașurile corlățenilor și codrenilor și mai acătării... Din sat și imaș, sătenii au construit o adevărată cetate”. În
Capu Codrului, Suceava () [Corola-website/Science/301938_a_303267]
-
la Berchișești, „în scurtă vreme numai, sătenii au împrejmuit satul și imașul, la un loc, cu gard înalt de nuiele ori cu șanțuri adânci; au separat și pădurea de imașurile corlățenilor și codrenilor și mai acătării... Din sat și imaș, sătenii au construit o adevărată cetate”. În 1772, conform izvodului Mănăstirii Voroneț, satul București avea 70 familii, cu 1.232 stânjeni „loc de hrană”, adică teren arabil. În 1774, satul avea, conform Topographiei lui Werenka, doar 56 familii, dar numărul familiilor
Capu Codrului, Suceava () [Corola-website/Science/301938_a_303267]
-
femei) din care 71 israeliți (evrei). Satul are 462 contribuabili." 1903 - se înființează oficial primele cursuri de alfabetizare a locuitorilor satului. Procesul de alfabetizare a fost încheiat în 1948 1907 - Răscoală țărăneasca s-a manifestat și la Dolhestii Mari. Furia sătenilor s-a îndreptat mai ales asupra lui Leon Botosineanu, care administra Moară satului din coadă iazului de pe Somuz cât și asupra celor câțiva evrei speculanți din sat. De asemenea, țăranii răsculați au atacat trenul care transportă spre închisoarea Tâmpești (Fălticeni
Dolheștii Mari, Suceava () [Corola-website/Science/301947_a_303276]
-
pentru a fi cât mai aproape de el. Așa a luat ființă satul Câmpu Părului. La început, oamenii stăteau în bordeie săpate în pământ și acoperite cu paie. În perioada interbelică, satul a cunoscut o ușoară înflorire a civilizației, unii dintre săteni construindu-și case din paiantă (se înfigeau în pământ două rânduri de țăruși din lemn, între care se băga lut amestecat cu paie). Abia după cel de-al Doilea Război Mondial, satul Câmpu Părului se dezvoltă cu adevărat, aproape toți
Câmpu Părului, Olt () [Corola-website/Science/301958_a_303287]
-
întoarce în timp, am susține cu tărie că populația satului Coteana este în proporție de 50% de origine bulgară. Populația a fost odinioară bilingva dar se pare că locuitorii de origine slavă au fost primii care s-au așezat aici. Sătenii au mai multe variante. Unii spun că bulgarii au venit aici pentru a se adăposti de atacurile turcilor. O parte dintre ei au venit din zona Caracal-Corabia, însă cei mai mulți au fost originari din Bulgaria, de la Vrața (Vratsa), cum ar fi
Coteana, Olt () [Corola-website/Science/301967_a_303296]
-
în actuala: "„După ce baronul Cârstea prefăcu locurile pământului...și le-a împărțit pământ și pentru aceasta trebuiau oamenii să facă boierescul”". La sfârșitul secolului al XVIII-lea, a fost construită o biserică de lemn pe terenul familiei Tarnoviețchi din Dărmănești. Sătenii din Mărițeia Mare au fost arondați noii biserici. Mărițeia Mare se numește în prezent Măriței și reprezintă reședința comunei Dărmănești. În „Enciclopedia Română” tipărită la Sibiu în 1898 se arată că: "„Mărițeii sau Merițeii, comună rurală împreună cu cătunul Mărițeica, moșie
Măriței, Suceava () [Corola-website/Science/301971_a_303300]
-
fost nevoiți să-și formeze ceata de haiduci în frunte cu Radu Grădinărescu și fiul său Tudor, spre a-și apăra bunurile din gospodării de potere. Cele două războaie mondiale care au trecut peste România au înghițit și vieți de săteni de aici, unii dintre ei, recunoscuți ca și eroi (Alexandru Prunescu,decorat postmortem în 1916 cu medalia “ Bărbăție și Credința cu Spade, clasa a II a”de către Majestatea Sa Regele; Ion I. Iliescu Cavaler al Ordinului Militar “Mihai Viteazul, Ordinul
Balota, Vâlcea () [Corola-website/Science/301977_a_303306]
-
aflând de atacul turcilor, au venit în ajutorul consătenilor, înarmați cu ce au apucat, predominând "ciumagele" ciomegându-i pe turci, și astfel le-a rămas numele de "ciumegeni". Aceasta întâmplare a mai dat nume și unei păduri, unde s-au retras sătenii după confruntarea cu turcii, pădure care există și astăzi. După ce i-au învins pe turci, oamenii au strâns corpurile neînsuflețite ale turcilor și pe cei răniți și i-au dus să moară într-o zonă a pădurii bântuită de lupi
Comuna Iancu Jianu, Olt () [Corola-website/Science/301983_a_303312]
-
tip industrial, reprezentate prin ramură de exploatare șiprelucrarea brută a lemnului. Sunt dezvoltate și activitățile de obținere a produselor de artizanat din ceramică, de împletituri de nuiele, tricotaje și broderie, toate acestea desfășurându-se în special prin munca la domiciliul săteanului pentru cooperativele meșteșugărești din municipiul Rădăuți. Industria meșteșugăreasca este o ramură de tradiție pe aceste meleaguri, perpetuând bogate tradiții folclorice, cunoscută fiind ceramică neagră de Marginea atât în țara cât și peste hotare. Industria meșteșugăreasca mai dispune de unități dispersate
Comuna Marginea, Suceava () [Corola-website/Science/301968_a_303297]
-
Mănăstirilor Neamț și Secu, pe motiv că satele strică moralul vieții ascetice - a cerut Divanului domnesc strămutarea satului Râșca de pe vatra mănăstirii. Domnitorul Constantin Ipsilanti a dat poruncă de strămutare a satului, Mănăstirea Râșca fiind obligată să-i despăgubească pe săteni de cheltuiala de casă și de strămutare și să le dea alt teren de pământ pe moșia mănăstirii, unde să-și construiască case. O parte dintre săteni s-au mutat peste râul Râșca, la mai mult de 1 km de
Slătioara (Râșca), Suceava () [Corola-website/Science/301997_a_303326]
-
poruncă de strămutare a satului, Mănăstirea Râșca fiind obligată să-i despăgubească pe săteni de cheltuiala de casă și de strămutare și să le dea alt teren de pământ pe moșia mănăstirii, unde să-și construiască case. O parte dintre săteni s-au mutat peste râul Râșca, la mai mult de 1 km de mănăstire, iar egumenul Chiril le-a construit acolo Biserica "Sf. Voievozi". O altă parte din săteni au ajuns până în localitatea Slătioara de astăzi, unde starețul Chiril le-
Slătioara (Râșca), Suceava () [Corola-website/Science/301997_a_303326]
-
pe moșia mănăstirii, unde să-și construiască case. O parte dintre săteni s-au mutat peste râul Râșca, la mai mult de 1 km de mănăstire, iar egumenul Chiril le-a construit acolo Biserica "Sf. Voievozi". O altă parte din săteni au ajuns până în localitatea Slătioara de astăzi, unde starețul Chiril le-a construit o biserică de lemn, în același an cu cea din Râșca și purtând hramul "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil". Odată cu sătenii din Râșca strămutați la Slătioara, s-
Slătioara (Râșca), Suceava () [Corola-website/Science/301997_a_303326]
-
Sf. Voievozi". O altă parte din săteni au ajuns până în localitatea Slătioara de astăzi, unde starețul Chiril le-a construit o biserică de lemn, în același an cu cea din Râșca și purtând hramul "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil". Odată cu sătenii din Râșca strămutați la Slătioara, s-au stabilit acolo și ardeleni refugiați din calea persecuțiilor religioase din Ardeal care au întemeiat satul Buda, pe care au denumit-o după capitala Regatului Ungariei, orașul Buda (astăzi Budapesta) .
Slătioara (Râșca), Suceava () [Corola-website/Science/301997_a_303326]
-
situat atât pe stânga cât și pe dreapta râului Cerna și este format din cătune bine delimitate. Probabil acestea s-au unit abia la sfârșitul secolului 19 pentru că așezarea satului a fost probabil la început pe dealuri pentru a că sătenii să fie protejați de atacurile pasei de Vidin frecvente în veacurile trecute. Din spusele bătrânilor așezarea satului pe lunca râului Cerna s-ar fi făcut în vremea lui Cuza. Pe dealurile din jurul satului cresc livezi de pomi fructiferi iar pe
Cireșu, Vâlcea () [Corola-website/Science/302002_a_303331]
-
mai târziu de Căile Ferate Române, majoritatea terasamentelor acestora folosind piatră din zonă. După 1989 carieră a fost privatizata, dar nu s-a dovedit a fi la nivelul altor mine din zonă, așa că a încetat să fie principala sursă de venit a sătenilor. Proiectele viitoare de construire de autostrăzi în România este posibil să aducă minei perspective mai pozitive. Pădurăritul este de asemenea activ în zonă, desi Valea Dragan, din apropiere, este mult mai activă în domeniu. Agricultură este de asemenea practicată, desi
Bologa, Cluj () [Corola-website/Science/300321_a_301650]
-
activ în zonă, desi Valea Dragan, din apropiere, este mult mai activă în domeniu. Agricultură este de asemenea practicată, desi calitatea și cantitatea pământului din această zonă deluros-muntoasă nu permite decât atât cât să satisfacă necesitățile individuale ale locuitorilor. Majoritatea sătenilor din ziua de azi (cam 700) sunt români, probabil descendenți ai populației originale române și a băștinașilor daci. Limba vorbită (Ardeleneasca) este o variațiune a limbii române, care include elemente latine că "ai" (lat. alium = usturoi) sau "fărină" (lat. farina
Bologa, Cluj () [Corola-website/Science/300321_a_301650]
-
și gaz metan. De asemenea există un drum pietruit recent care face legătura cu Suatu printr-o zonă împădurita, deosebit de frumoasă, și care face legătura cu lacul artificial de 70 ha din Suatu, utilizat și la pescuit sportiv. După 1990, sătenii au rămas specializați doar pe creșterea animalelor de lapte și carne, în special bovine și ovine. Sunt cultivate cu prioritate porumbul și grâul, dar și plante de nutreț pentru furajarea animalelor. Plantele tehnice cu mare randament la hectar {sfecla de
Berchieșu, Cluj () [Corola-website/Science/300319_a_301648]
-
sării din Cojocna spre Dej și partea de nord a țării, respectiv spre Târgu Mureș. Satul Dâmburile are o economie preponderent agrară. Alături de culturile vegetale tradiționale cum ar fi: porumb, grâu, orz, ovăz, secară, cartofi, sfeclă de zahar, tutun etc. Sătenii au ca principală ocupație creșterea animalelor pentru carne și lapte, în special ovine și bovine. Populația satului are mai puțin de 100 locuitori. Înainte de 1989 aici exista o școală generală pentru primele 4 clase primare, ulterior aceasta fiind desființată datorită
Dâmburile, Cluj () [Corola-website/Science/300326_a_301655]
-
1989 aici exista o școală generală pentru primele 4 clase primare, ulterior aceasta fiind desființată datorită numărului redus de elevi. O soluție pentru reînvigorarea satului o poate reprezenta asocierea proprietarilor de terenuri, inclusiv a terenurilor administrate de Primărie și specializarea sătenilor pe creșterea animalelor de lapte și carne folosind metode moderne de creștere și îngrijire (vaci de lapte, ovine, tineret ovin și bovin la îngrășat etc), cultivarea cu preponderență a plantelor de nutreț pentru furajarea corespunzătoare a animalelor și, în special
Dâmburile, Cluj () [Corola-website/Science/300326_a_301655]
-
furnizate de Direcția Județeană de Statistică Cluj, în urma recensământului general agricol 2002-2003, în satul Dâmburile existau următoarele categorii de animale : Numărul mare de animale raportat la populația satului {84 locuitori} indică un potențial economic deosebit, generat de hărnicia și priceperea sătenilor cu puternice tradiții în creșterea și îngrijirea animalelor de lapte și carne .
Dâmburile, Cluj () [Corola-website/Science/300326_a_301655]
-
fost cumpărată pentru parohie. Cele trei camere pe care le are actuala clădire au fost reparate de mai multe ori și modernizate de-a lungul timpului. Școala confesională În anul 1851 exista o casă școlară din materiale solide, construită împreună cu sătenii din Șigău, înlocuită de o clădire din zid în 1898.
Jichișu de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300335_a_301664]
-
jur (Tureni, Ceanu Mic, Rediu, Mărtinești, Comșești, Vâlcele, Petreștii de Jos, Deleni, Livada, Plaiuri, Agriș, Crăești, Săliște) se aprovizionau sistematic cu saramură de aici, utilizată în alimentație si pentru conservarea cărnii de porc. Fiind domeniu obștesc, accesul era gratuit pentru sătenii din Micești. Pentru cei ce veneau din alte sate era percepută o taxă, practică ce s-a menținut până în preajma celui de al doilea război mondial. Fântâna de saramură este utilizată și în prezent. De-a lungul timpului populația localității
Micești, Cluj () [Corola-website/Science/300340_a_301669]
-
au fost semnalate la Bedeciu, putându-și avea originea în aceeași perioadă medievală. Mănăstireni și Mănășturu Românesc au avut întotdeauna o viață economică asemănătoare cu acea a altor așezări din aria geografică din care fac parte. Ocupațiile de bază ale sătenilor au fost și au rămas până în prezent agricultura și creșterea animalelor. O particularitate este reprezentată de practicarea comerțului: La fel ca în oricare alt sat a predominat și în cele două localitați, Mănăstireni și Mănășturu Românesc, până în primele decenii ale
Comuna Mănăstireni, Cluj () [Corola-website/Science/300338_a_301667]
-
nobilului proprietar al domeniului pe care trăiau. Creșterea animalelor a fost dintotdeauna o ocupație de bază a locuitorilor din Mănăstireni. După cum iși amintesc localnicii mai în vârstă, gospodăriile familiale nu aveau, în general mai mult de doua vaci cu lapte. Sătenii creșteau vite pentru tracțiune, cai, oi uneori capre, tineret bovin petru vânzare în târg și pentru tăriere, precum și porci, păsări, albine ș.a. În perioada comunistă era interzisă tăierea vițeilor. Furajele pentru animale erau adunate cu grijă, chiar și din locurile
Comuna Mănăstireni, Cluj () [Corola-website/Science/300338_a_301667]