7,756 matches
-
s-o prindă vreodată: otrăvuri pe care nu le poți observa, mâncăruri, băuturi, obiecte unse cu venin, chiar și parfumuri. Într-o zi, în palatul din Epidafne, Germanicus se uită la fiul său mai mic și se gândi că era singurul cu care putea vorbi. Îi spuse un lucru pe care acesta nu avea să-l uite până în ultima clipă: — Într-o situație ca asta, riscul nu-l reprezintă cei care așteaptă pe marginea drumului, care te privesc de la depărtare. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a Senatului izbucnea, într-un mod neașteptat, cel care fusese proconsul în Africa și-i pusese pe fugă pe rebeli. Cu ajutorul autorității date de victoriile sale și al surprizei, proconsulul a demascat inconsistența rușinoasă a acuzațiilor împotriva fiului lui Gracchus. „Singurul din tot orașul acesta care și-a păstrat curajul“, scrise Drusus. În Roma se răspândi voința de răzvrătire - o dată chiar, senatorii se temură mai mult de popor decât de împărat. Acuzatul a fost achitat. Tiberius, mânios și tăcut, îl învinuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
posibil, în timp ce aveau să-l ducă în fața tribunalului senatorial. Pe drum însă, desfășurarea de forțe era de netrecut. Neputincios, Gajus văzu doar mișcarea pretorienilor și două ziduri de oameni speriați și muți; preț de o clipă îl zări pe acuzat, singurul care avea capul descoperit, fără însemnele gradului, dar care se distingea prin statură și mergea cu fruntea sus, mândru. Cortegiul înainta încet; privirea tribunului Silius trecu pe deasupra capetelor mulțimii și se opri asupra lui. Băiatul își dori din tot sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era vorba de credința față de memoria fratelui vitreg al lui Tiberius, fiul pe care Augustus nu-l putuse recunoaște și care murise tânăr - încă un nod în acea rețea de înrudiri. În jurul locuinței Antoniei, spionii lui Tiberius stăteau la pândă. Singurul care-și dăduse seama era Herodes din Judaea; de aceea ducea o viață desfrânată, spunea lucruri prostești ca să înlăture neîncrederea celorlalți, se îmbăta, pierdea la joc sume enorme, pe care Antonia, maternă, le achita. — Îți cumpără încet-încet viitorul regat, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
inatacabile; și se părea că astfel îl salvase în mai multe rânduri. Însă, dintr-o impalpabilă, dar crudă răzbunare femeiască, îl făcuse să fie mai izolat și mai înspăimântat decât victimele sale. — Uită-te, îi spuse lui Gajus. Tu ești singurul care trebuie să știe. Faptul că știi îți va aduce alinare. Grafia era uniformă, clară, însă privirea lui Gajus se izbi de ea ca de un zid: era cifrată, de neînțeles. Julius Caesar inventase un sistem de cifrare pentru mesajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
plante din ținuturi îndepărtate. Îl însoțea la termele rezervate funcționarilor imperiali la orele când, dat fiind mecanismul riguros al instituțiilor, nu era nimeni. Însă, la mai puțin de o lună de când Gajus începuse să-i zâmbească spontan tovarășului său nevinovat, singurul pe care îl avea, pe când stătea sub portic, citind, doi funcționari care treceau pe acolo l-au anunțat brutal, fără ca măcar să-și încetinească mersul: „Fratele tău Drusus a murit în închisoare“. Nu așteptară răspuns. Iar el, cu creierul golit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
căzură cu toții de acord. Un singur senator, Lucius Arruntius, ce provenea dintr-o veche și încăpățănată familie cremoneză, se ridică și, în liniștea adâncă a aulei, declară: — Candidatul vostru nu are vârsta potrivită pentru o asemenea putere. Știu că sunt singurul care are curajul s-o spună, sublinie, privind în jur. De obicei intervențiile sale erau în contratimp, calculate și temute. Glasul lui era un amestec de sunete tăioase, întotdeauna profund, adesea ironic. Acum însă, prietenii și dușmanii îl ascultau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
coasta corăbiei, și ei se îndreptară spre țărmul dinspre răsărit, unde găsiră apele liniștite din fața elegantului port privat pe care Agrippa, priceput în ale mării, îl construise pentru soția sa, Julia. Tânărul Împărat debarca aici pentru prima oară, și era singurul din familia aceea distrusă care nu-l văzuse niciodată. I se păru însă că-l știe, atât de limpede fusese povestirea mamei sale. Poruncise să nu se trimită semnale pe timpul călătoriei, dar cei de pe insulă văzuseră grandioasa triremis cu pânze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Așa avea să scrie și Plutarchus, o sută de ani mai târziu. „De fapt, gândi Împăratul, noi nu știm de unde ne-a venit moartea, nici de unde vine viața. Nimeni nu poate să spună că știm sau să pretindă că e singurul care știe.“ Îl întrebă brusc pe Imhotep: — Crezi că ceea ce noi numim religie ne va ajuta într-o zi să vedem ceea ce astăzi nu cunoaștem? Imhotep îl privi surprins: — Ankh-ul nostru trebuie să întreprindă călătoria, spuse el, nesigur. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
i se destinse. Callistus rămăsese puțin mai în spate. Împăratul se întoarse spre el; grecul văzu că ochii lui limpezi străluceau. Atât putea să-și îngăduie un Împărat dacă simțea nevoia să plângă, se gândi el. Își spuse că era singurul care-l vedea. Își spuse că sosise momentul să dejoace intrigile senatorului Asiaticus și șopti, parcă în glumă, că, potrivit opiniei generale, cea mai frumoasă fată din imperiu se numea Paulina. Bunica ei fusese o frumusețe celebră, cu o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
torțelor, fără să schimbe caii și fără să-și tragă răsuflarea, pe când noaptea se așternea peste câmpie, se închise în îndrăgita vilă de pe malul lacului Nemorensis. Oratorii În timp ce optimates discutau cuprinși de panică, Valerius Asiaticus tăcea. În acele clipe, fu singurul care găsi puterea de a trece în revistă acea zi îngrozitoare. Se înfioră închipuindu-și ce s-ar fi întâmplat dacă asemenea documente ar fi căzut în mâna lui Augustus sau a lui Tiberius; își spuse: „N-aș fi văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
denunțători, pentru că l-a inclus printre acuzați și pe tatăl său, un celebru senator, pe care îl ura în taină din cauză că împiedicase anumite căsătorii și nu împărțise unele moșteniri. — Ăsta nu-i un complot, e o alianță, spuse Domitius Corbulo, singurul căruia Împăratul i se destăinuia. Împăratul răspunse: — Eu cred că mulți dintre ei au vorbit prea mult după ce au băut. Curând își dădură seama că tânărul Cerialis, dovedind de un rafinament sinistru, îi menționase pentru ca nevinovăția lor evidentă să stârnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dimineață mergea să se adape în Curie și, din când în când, mușca mortal. Și istețul Callistus căzuse în greșeala aceea. „A fost însă într-adevăr vorba de o greșeală, în cazul lui?“ Din acel moment, Callistus devenise intermediarul atotputernic - singurul în întregul imperiu - între vinovații înspăimântați și Împăratul furios. „Cum au condus cei dinaintea mea, Julius Caesar, Augustus, Marcus Antonius, Tiberius și Cleopatra, singura femeie, o leoaică printre tigrii aceia?“ Augustus reușise să potolească hidra cu șase sute de capete timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ton profesoral și la sfârșit a Încheiat abrupt: „Ce rezultă de aici? Că poetul creează În limbă sau nu?“. Atunci profesorul pitic și negricios, cu mustăcioara lui de carbonar, și-a strâns fițuicile de pe masă (tocmai suna) și a ieșit; singurul răspuns la Întrebarea retorică a studentei fiind un râs lătrător: hă-hă-hă, hă-hă-hă. Noi ne-am mirat de această reacție, Însă a doua zi, la curs, continuând să vorbească despre sinonimie și omonimie, C. a reluat mot à mot exemplele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și, ceea ce era mai curios, lăsam impresia că nu am aptitudinile celorlalți, ba chiar că sunt tont. Odată, când am participat la olimpiada de literatură de la Pitești Împreună cu două colege, fiice ale unor iluștri profesori din liceul nostru, am fost singurul care a luat un premiu, ceea ce l-a mirat pe profesorul Însoțitor, care a avut grijă să-și exprime această mirare jignindu-mă: „De data aceasta, n-am ieșit prea bine“, a spus el uitându-se spre noi; apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
posibilă, pot spune chiar că o depășește pe aceea pentru Petre. Timpul va hotărî. Deocamdată, cert este că trec printr-o perioadă foarte critică cu Învățătura. Nu mai pot Învăța decât noaptea, dacă Învăț. Notele Însă sunt excepționale. Am luat singurul 10 din clasă la extemporal la geologie. Dar dacă nu mă țin serios de lucru, aceasta nu va mai dura. Deci nu te lăsa! Mă obsedează gheața. Mă obsedează părăsirea lui Petre, plecarea lui de lângă mine, mă obsedează acel sărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care ar putea să știe mai multe despre el? - Art Loesser era primul lui asistent. Eu eram al doilea. Noi eram băieții lui. Eram numiți „băieții lui Erick”. Toată lumea ne știa. - Avem numărul lui Loesser și îl vom suna. Altcineva? - Singurul la care mă pot gândi ar fi directorul circului Hasbro. Îl chema Edward Kadesky. Mi se pare că acum e producător la Chicago. Sellitto notă numele. Apoi întrebă: - Weir a mai sunat de atunci? - Nu. Dar nici nu era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
public, iar acum este criminal în serie. Dar ce anume îl evidențiază? Sachs se gândi pentru un moment și apoi spuse: - Să-l sunăm pe Terry. Terry Dobyns era psiholog la NYPD. Mai erau și alții în departament, dar era singurul care putea schița profilul unei victime pe baza comportamentului, o tehnică pe care o învățase și ulterior o dezvoltase la sediul FBI din Quantico, Virginia. Mulțumită presei și mitologiei populare, multă lume aude despre această activitate și are o părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
alăturase echipei de vânătoare, dând tot felul de telefoane pentru a afla unde să găsea Weir. Da, asta ar putea fi o surpriză de proporții, gândi Bell, dacă cel acuzat de tentativă de omor la adresa lui Grady se dovedea a fi singurul în stare să afle unde se găsea adevăratul suspect. Privea în continuare în interiorul mașinilor pe lângă care trecea, al camioanelor, privea cu luare-aminte aleile, cu armele pregătite la centură. Bell se hotărâse că ipoteza cea mai logică era ca Grady să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mai înainte; la fel de masivă cum mi-o aminteam. Am fost puțin dezamăgit să văd că avea o coadă mică la casa ei; nu la fel de lungă ca la celelalte, dar totuși un număr semnificativ de persoane. Eu chiar sperasem să fiu singurul ei client: un explorator singuratic, încumetându-se prin întinderile pustii ale culoarului din dreptul ei, descoperind sămânța de sensibilitate și înțelepciune îngropată în gramele de grăsime în exces. Kilogramele de grăsime, mă rog. Mi-am făcut rapid cumpărăturile și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
tratat ca un fiu-surogat. Devenea fratele meu surogat, bănuiesc, dar, Doamne, în mod clar nu mă trata cum ar fi făcut un frate care se respectă. Nu de mâncare îi era lui foame pe vremea aia - și nici nu era singurul înfometat. Aveam un sistem foarte simplu. Dormitorul lui era la ultimul etaj, unde ar fi fost camerele servitorilor când fusese construită casa, bănuiesc, iar camera mea era la etajul de dedesubt, chiar deasupra celei unde dormeau părinții mei. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
devenind dorința neașteptată și irațională pe care o simțeam acum pentru fata asta, am știut că la baza ei stătea ceva mai mult decât o simplă nevoie fizică. Indiferent câți alții fuseseră în viața ei, am știut instinctiv că fusesem singurul care avusese nevoie de ea în felul acela: total și fără de critică. Trebuie să trec cu atenție peste acest mesager și să ignor impulsul de a-i smulge din mână neprețuita felicitare și de a-i cere adresa lui Stacey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și într-o clipă am știut ce face și am înțeles că nu era nicidecum vorba de excremente de șoarece. Ținea un cuțitaș cu o mână, iar cealaltă se odihnea pe masa de toaletă. Deasupra unui cartonaș. Dar nu era singurul. Erau cu duzinile - ba nu, cu sutele. Într-o grămadă dezordonată într-o parte a ei. Și cu o groază de nume: pe unul scria Peștera Comorii, Vrăjitorii Șanselor pe alta. Norocosul; De Trei Ori Norocos; Plouă cu Găleata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
același lucru și acasă. Până acum câteva săptămâni, eram singura persoană care putea obține astfel de miracole: unde fuseseră toți oamenii ăștia amuzanți și fermecători când avusese într-adevăr nevoie de ei? Stacey e oarbă pentru singurul ei prieten adevărat: singurul care o iubește pentru cum este ea, indiferent de formă. Transformarea ei e remarcabilă: habar n-aveam că o persoană poate slăbi atât de mult, atât de repede. Deja vorbește despre o altă operație, de îndepărtare a pielii care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
a învățat cum se zice la felație? Nu, pe asta o știu de la Max Rosenstein. Emmy a sorbit din cocteilul de fructe. Cum de vorbești engleza atât de bine? Și te rog scutește-mă de chestia aia că “americanii sunt singurii care nu învață limbi străine”. — Dar e adevărat, a protestat Rafi. — Bineînțeles că e adevărat; doar că m-am săturat să tot aud. Deci? Cum ai învățat să vorbești așa? El a ridicat din umeri și a părut puțin rușinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]