5,177 matches
-
acelor călugări. Așa se face că în anul 1991 un colectiv de fruntași evlavioși ai comunei Cârțișoara ia inițiativa de a reînființa vechiul schit. Cu binecuvîntarea Înalt Prea Sfinției Sale Dr. Antonie Plămădeală, mitropolitul Transilvaniei la acea dată, cu aprobarea Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, mânăstirea s-a reactivat după 1991, ca mânăstire de maici. La data reînființării mânăstirii pe acest loc nu exista nimic. Doar unele săpături au dat la iveală niște resturi de vase ceramice care atestau astfel, arheologic
Mănăstirea Cârțișoara () [Corola-website/Science/312351_a_313680]
-
Nou de la Suceava și predicele în limba română, din care s-au păstrat 17. Predicile lui exprimă o idee curentă în vremea respectivă: groază de islamism și dragostea pentru tradiție. Aceași idee o va exprima și în cuvântarea să de la Sinodul conciliarist din 1414-1416 de la Konstantz, în landul Baden. Moldova și Muntenia figurează pentru prima data la o conferința internațională, fiind reprezentate de Grigore Tamblac, care între timp a fost ales Mitropolit al Kievului de Sinodul de la Novgorod. La Konstantz, Grigore
Grigore Țamblac () [Corola-website/Science/312397_a_313726]
-
și în cuvântarea să de la Sinodul conciliarist din 1414-1416 de la Konstantz, în landul Baden. Moldova și Muntenia figurează pentru prima data la o conferința internațională, fiind reprezentate de Grigore Tamblac, care între timp a fost ales Mitropolit al Kievului de Sinodul de la Novgorod. La Konstantz, Grigore Tamblac a sosit abia în ianuarie 1416, că trimis al Constantinopolui și a fost primit cu mare respect. Avea oare misiunea, venită și din partea împăratului, pentru a reraliza unirea celor două biserici, că formă de
Grigore Țamblac () [Corola-website/Science/312397_a_313726]
-
viața monahală vreme de peste 60 de ani, decedă la Mănăstirea sa din Marsilia, în anul 435 d.Hr. Este canonizat la Marsilia, în secolul al V-lea, fiind pomenit în ziua de 23 iulie. La data de 20 iunie 1992, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, hotărăște canonizarea Sfinților Cuvioși Ioan Casian și Gherman, fiind prăznuiți în ziua de 29 februarie (în anii bisecți), sau 28 februarie. S-au păstrat de la Ioan Casian trei mari lucrări: Ioan Casian a fost un mare propovăduitor
Ioan Casian () [Corola-website/Science/312393_a_313722]
-
tetrapodul, stranele cântareților, tronul arhieresc și stranele credincioșilor sunt executate din lemn de stejar masiv. Deasupra pridvorului a fost înălțata o turla oarbă în formă pătrată. Lucrările de sculptură au fost realizate de către renumitul meșter Vasile Gavriloaia din Humulești. Sfanțul Sinod al Biserici Ortodoxe Române, în ziua de 23 februarie 2000, a hotărât transformarea schitului de la Feredeu în mănăstire, stareț fiind părintele Ilarion Tăuceanu, cel care în urmă cu mai bine de 14 ani i s-a încredințat conducerea lucrărilor de
Mănăstirea Feredeu () [Corola-website/Science/312439_a_313768]
-
sfert pentru construirea bisericii ortodoxe din Iosefin, alt sfert pentru construirea bisericii ortodoxe din Cetate (actuala Catedrală Mitropolitană, iar jumătate Casei de Educație Națională. O altă donație, de 100 000 lei lăsată prin testament de av. Cornel Nicoară, membru în sinodul parohial, este primită pentru construirea bisericii în anul 1931. În 1931 Ioan Imbroane încredințează proiectarea bisericii lui Victor Vlad. Construirea bisericii începe în 8 septembrie 1931, slujba de sfințire cu ocazia punerii pietrei de temelie fiind făcută de episcopul Aradului
Biserica ortodoxă din Iosefin (Timișoara) () [Corola-website/Science/312900_a_314229]
-
bine de 40 de ani, decedând în 8 octombrie 1895. De numele său se leagă multe din realizările satului în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, el poate fi considerat: În calitate de paroh al satului a participat la lucrările Sinodului ținut la Blaj în zilele de 10-11 august 1866 când a îndeplinit și funcția de notar al acestuia, precum și la cel de la Blaj din zilele de 20-28 august 1869. Pentru meritele sale pe plan bisericesc a fost numit viceprotopop onorar
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
primare din satul natal, a studiat la Gimnaziul din Buzău (1887-1889), Seminarul din Buzău (1889-1891) și la Seminarul "Central" din București (1891-1895). Și-a continuat pregătirea la Facultatea de Teologie din București (1895-1899), pe care a absolvit-o cu lucrarea ""Sinodul III Ecumenic din Efes"". Încă din perioada cât era elev la seminar, a început să predea ca preparator de limba greacă la Seminarul "Central" (1894-1900), apoi, după absolvirea facultății, a fost pentru o scurtă perioadă secretar al Internatului teologic din
Irineu Mihălcescu () [Corola-website/Science/309498_a_310827]
-
arhimandrit. Ales în anul 1936 ca arhiereu-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, cu titulatura de "Târgovișteanul", a fost hirotonit întru arhiereu la 17 octombrie 1936 și desemnat să conducă secția culturală a Consiliului arhiepiscopal. În această calitate, a fost desemnat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca locțiitor de episcop al Râmnicului-Noul Severin, cu titulatura de "Craioveanul" (1 noiembrie 1938 - 1 noiembrie 1939) și apoi ca locțiitor de mitropolit al Olteniei (1-29 noiembrie 1939). A fost ales la 29 noiembrie 1939 ca
Irineu Mihălcescu () [Corola-website/Science/309498_a_310827]
-
de Exarh al Plaiurilor a decis reactivarea Misiunii Ortodoxe Române din Transnistria, la 25 noiembrie 2004. Actul de reactivare are următorul cuprins: ""Noi, PETRU, prin harul lui Dumnezeu Arhiepiscop al Chișinăului, Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor, Președinte al Sinodului Mitropoliei Basarabiei, în numele Sfintei și celei de o ființă și nedespărțitei Treimi: a Tatălui și a Fiului, și a Sfântului Duh, ținând cont de vechimea creștinismului ortodox la frații noștri români de dincolo de Nistru, care de la începuturile Mitropoliei Moldovei și
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
de unde a revenit la Blaj „"doctor în Filosofie și Blagoslovie"”. În anul 1745 fusese hirotonit preot. A făcut parte din ordinul călugăresc al bazilienilor. La 30 iunie 1764, în urma morții episcopului Petru Pavel Aron, survenită la 9 martie 1764, la sinodul electoral care a avut loc la Blaj, candidații la episcopat au primit, în ordine, următoarele voturi: Împărăteasa Maria Terezia l-a numit în scaunul episcopal de la Blaj pe Atanasie Rednic, deși acesta primise cel mai mic număr de voturi în
Grigore Maior () [Corola-website/Science/309675_a_311004]
-
electoral care a avut loc la Blaj, candidații la episcopat au primit, în ordine, următoarele voturi: Împărăteasa Maria Terezia l-a numit în scaunul episcopal de la Blaj pe Atanasie Rednic, deși acesta primise cel mai mic număr de voturi în sinodul electoral. Întrucât a cârtit împotriva numirii lui Atanasie Rednic ca episcop al românilor uniți cu Roma, Grigore Maior, nemulțumit că nu fusese el numit episcop având cele mai multe voturi, a fost întemnițat la Sibiu pentru trei luni și jumătate, iar apoi
Grigore Maior () [Corola-website/Science/309675_a_311004]
-
Măgina-Aiud". În 1771 "Grigore Maior" a fost eliberat de la mănăstirea ruteană Muncaciu de către împăratul Iosif al II-lea, după care a lucrat pentru puțin timp corector la tipografia slavă și română de la Viena. A fost ales episcop al Blajului, în sinodul electoral din 15 august 1772, după decesul rivalului său, Atanasie Rednic, cu 100 de voturi. La 23 aprilie 1773 a fost hirotonit episcop la Viena de către episcopul unit sârb din Croația, Vasile Bojiscovici, în prezența împărătesei Maria Terezia. Împărăteasa a
Grigore Maior () [Corola-website/Science/309675_a_311004]
-
activat o anumită perioadă apostolul Pavel, probabil și Ioan Evanghelistul. Conform tradiției creștine, în imediata apropiere a orașului ar fi fost îngropată Fecioara Maria (în capela Panaghia Kapoulou), iar în interiorul orașului, Luca Evanghelistul. La Efes au avut loc trei concilii (sinoade) bisericești: în 190 d.C. (conciliu convocat de Policrat pentru a fixa data sărbătoririi Paștelui), în 431 d.C. (sub împăratul Teodosiu al II-lea, la care s-a condamnat "nestorianismul" si s-a stabilit dogma întrupării lui Iisus Hristos) și în
Efes () [Corola-website/Science/310039_a_311368]
-
august 20, într-o zi de sîmbata spre pieirea loru"”. După o nouă distrugere, ca represalii pentru participarea localnicilor la răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, (1785), biserica este refăcută în 1792. Mănăstirea se redeschide la 1940, iar în 1955 sinodul hotărăște transformarea ei în mănăstire de maici. În 1959, este desființată de comuniști, dar maicile revin în 1962, sub „acoperirea” unei secții de covoare. Numele acestei mănăstiri este legat în mare măsură de cel al episcopului Emilian Birdaș de Alba-Iulia
Mănăstirea Râmeț () [Corola-website/Science/310073_a_311402]
-
Facultatea de Teologie din Cernăuți. A fost apoi preot slujitor la Catedrala patriarhala, după care preot slujitor la biserică ortodoxă română din Paris. În 1939, Visarion Puiu, ajuns mitropolit, l-a hirotonit episcop vicar la Cernăuți, iar din încredințarea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a lucrat la București ca director al Tipografiei Cărților Bisericești, astăzi Editură Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, fiind și stareț al Mănăstirii Antim. Până prin 1946 - 1947, Eugeniu Laiu a fost locțiitor de
Eugenie Laiu () [Corola-website/Science/310308_a_311637]
-
Crăciunești, Vulcan și Odorhei (în ultimele două localități - catedrale) și a condus societăți culturale. La Odorhei a fost profesor de religie la Liceul de Băieți „Ștefan O. Iosif”, iar la Vistea a condus un orfelinat. La 1 noiembrie 1946, Sfanțul Sinod al BOR îl însărcinează cu conducerea provizorie a Episcopiei Maramureșului. După tunderea în monahism la mănăstirea Cernica, pe 30 noiembrie 1947, de către episcopii Efrem Enachescu și Pavel {erpe, în 2 decembrie același an avea să primească cârja de arhiereu pentru
Sebastian Rusan () [Corola-website/Science/310304_a_311633]
-
de Sion din Iași (1936-1937). În anul 1937 obține titlul științific de doctor în teologie la Universitatea din Cernăuți, cu teza "„Arhieria Mântuitorului Iisus Hristos după rânduiala lui Melchisedec. Studiu exegetic și istoric“". La data de 17 iunie 1937, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a propus Ministerului de Război o listă de 3 candidați pentru demnitatea de episcop al Armatei, cu sediul la Albă Iulia. Cei trei candidați propuși erau arhimandritul Iuliu Scriban, profesor la Facultatea de Teologie din Chișinău
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
primul război mondial milioane de ortodocși polonezi au devenit din nou o minoritate statul polonez proaspăt reînființat. Deoarece regimul politic al Poloniei făcea presiuni pentru o separare administrativă a Bisericii Ortodoxe Poloneze de Biserica Ortodoxă Rusă, a fost convocat un sinod în Varșovia în anul 1922 care a proclamat autocefalia Bisericii Ortodoxe Poloneze. Cu toate că autocefalia a fost confirmată de către patriarhul ecumenic Constantin al VI-lea în anul 1924, patriarhatul moscovit a privit aceasta ca pe un amestec în treburile interne și
Biserica Ortodoxă Poloneză () [Corola-website/Science/310333_a_311662]
-
de răsărit a Poloniei iar parohiile de acolo au rămas în continuare sub jurisdicția patriarhatului moscovit. După preluare puterii de către comuniști în anul 1948 mitropolitul ortodox al Varșoviei a fost depus pentru atitudinea sa anticomunistă. În același an, la rugămintea sinodului de la Varșovia controlat de către comuniști, Patriarhia Moscovei declară autocefalia Bisericii Ortodoxe Poloneze acordată de către Patriarhul Constantinopolului în 1924 ca fiind nulă și fără valoare juridică și publică un statut al propriu privina autocefalia Bisericii Ortodoxe Poloneze. Cu toate aceste scaunul
Biserica Ortodoxă Poloneză () [Corola-website/Science/310333_a_311662]
-
asociațiile culturale au fost interzise, iar publicațiile lor au fost suspendate. O traducere nouă de Filipp Moracevski a unor părți ale Noului Testament a fost supusă examinării și aprobată de Academia Imperială de Științe, dar a fost respinsă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxse Ruse, deoarece a fost considerată suspectă din punct de vedere politic. Ca răspuns, ministrul de interne, contele Piotr Valuev, a emis pe 18 iulie 1863 un ordin către cenzorii de stat. Circulara Valuev a introdus o nouă
Ukazul de la Ems () [Corola-website/Science/309170_a_310499]
-
acestor școli, precum și, mai mulți ani, prefect al seminarului înființat de Petru Pavel Aron, iar apoi a fost numit vicar episcopal și mare econom. La 30 iunie 1764, în urma morții episcopului Petru Pavel Aron, survenită la 9 martie 1764, la sinodul electoral care a avut loc la Blaj, candidații la episcopat au primit, în ordine următoarele voturi: În anul 1764 împărăteasa Maria Terezia l-a numit pe Atanasie Rednic episcop de Alba Iulia și Făgăraș. Călugării din mănăstirile blăjene s-au
Atanasie Rednic () [Corola-website/Science/309206_a_310535]
-
erau obligați să poarte rasa călugărească și potcap. „Făcând împerecheri în cler împotriva episcopului său”, pe Grigore Maior, care era nemulțumit că nu a fost el preferat de împărăteasa Maria Terezia pentru funcția de episcop deși întrunise cele mai multe voturi la sinodul electoral, l-a trimis cu domiciliu obligatoriu pentru trei luni și jumătate la Sibiu, după care l-a trimis la pocăință la mănăstirea ruteană de la Muncaciu. Nici Gerontie Cotorea și "Silvestru Caliani", amici și în oarecare măsură complici ai lui
Atanasie Rednic () [Corola-website/Science/309206_a_310535]
-
facultățile Universității din București. Facultatea se află sub jurisdicția comună a Bisericii Ortodoxe Române și a Ministerului Educației și Cercetării. După Unirea Principatelor s-a simțit nevoia înființării unei facultăți de Teologie Ortodoxă. Repetatele încercări ale unor ierarhi și ale Sinodului General al Bisericii Ortodoxe Române au dus în cele din urmă la deschiderea oficială în cadrul Universității din București a acestei facultăți la 12 noiembrie 1881. Din 4 august 1948, Facultatea de Teologie din București se transformă în Institutul Teologic de
Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din București () [Corola-website/Science/309248_a_310577]
-
Asteios (sau Asterios). Sfântul Asteios a primit martiriul în timpul împăratului Traian, în jurul anului 100. Teritoriile albaneze se aflau deci la granița dintre Imperiul Roman de Apus și cel de Răsărit implicit la granița dintre biserica greacă și cea latină. Primul Sinod Ecumenic de la Niceea a hotărât, în anul 325, subordonarea canonică a Iliriei față de patriarhatul Romei. În anul 431 Eucarius participă, ca arhiepiscop al Durrës-ului, la Sinodul al III-lea Ecumenic, în Efes. Prin împărțirea administrativă a Imperiului Roman de la sfârșitul
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]