8,304 matches
-
pus la punct în toată treaba asta cu Vanessa... Nu mă pot uita la el. Contemplu firele de iarbă de sub ochii mei, ca și cum aș fi vreun poet spiritualist convins că Dumnezeu e în fiecare fir de iarbă; încep să le smulg convulsiv. Finn e mai curajos decât mine; continuă să-mi vorbească, în ciuda comportamentului meu de obsedată. — Dar trebuie să recunosc că te-am rugat să mergi cu mine, fiindcă... ă... ei bine, nu era numai fiindcă bănuiam că vei fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
azi și apoi mă aștepți acasă la mine mâine dimineață, eu Încerc să te sun din nou, dacă pot. Doamne, parola...” Auzii niște zgomote, vocea lui Belbo se apropia și se depărta cu intensitate variabilă, de parcă cineva Încerca să-i smulgă telefonul. „Belbo! Ce se-ntâmplă?” „M-au găsit, parola...” Un pocnet sec, ca de armă. Trebuie să fi fost receptorul care căzuse și se izbise de perete sau de tăbliile acelea care se găsesc sub telefon. Un amalgam de voci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și la miezul nopții, el era acasă și tu nu, el Îmi răspundea că tu nu ești acasă, ba chiar, dacă tot telefonezi, nu știi cumva unde e? Singurele momente de gelozie. Dar chiar și În felul acela i-o smulgeam pe Cecilia saxofonistului. Să iubești sau să crezi că iubești, precum eternul sacerdot al unei străvechi răzbunări. Lucrurile se complicaseră cu Sandra: de data aceea Își dăduse seama că povestea mă prinsese prea mult, viața În doi devenise cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la televizor. Da’ ce să faci altceva? Din casă nu pot ieși, că sparg ăștia strada să bage tramvai. Nici geamurile nu le mai pot deschide de frica prafului. Într-adevăr, casa se zguduie, scrâșnește - un buldozer încearcă s-o smulgă din rădăcini. Mă întreabă ce mai e prin capitală. Răspuns invariabil: ce să fie? aglomerație, mitocănie și afaceriști burtoși. Tanti Mizi intră cu o tavă de argint pe care sunt cafele și dulcețuri; pare că se va prăbuși din clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Mai este vreo ieșire? Mai este vreo ieșire? O, Doamne, e ca în jocul de-a pechinezul! îngăimai fără să vreau. și iar îmi răspunse ca un ecou. Unul din trebuie să moară - să rămână un singur sâmbure. Îmi răspunse smulgându-se din rădăcinile cu care-i invadasem interiorul. Pentru ultima oară. Tu nu vei muri. De unde știi? Ce poți tu să mai știi? Știu, pentru că am desenat! Ți-am desenat privirea, însă ochii tăi, ce straniu, îmi ieșeau din ce în ce mai negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îți face greață. Talpa-Iadului stă la pândă, e cu pleoapa pe tine, sigur bagă la cap ce spui tu. De-aia m-am făcut profesor, ca să nu fiu nevoit să le învăț engleza pe drăcoaice după cutremur. Din reverie mă smulge o voce baritonală, cu un puternic accent franțuzesc: citiți teoriile lui Sterne despre botezul copiilor înainte de naștere? Vocea iese dintr-un cap pătrat, tuns scurt, destul de hidos pentru a mă irita. Craniul cubic, care anunță o memorie prodigioasă, se continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
schimb, dacă tabăra e în formă, gașca abia se târâie, abia răspunde la întrebări. Degetele ei lungi cu unghii ascuțite, roșii, urmăresc conturul lui Siegfried, apoi îl înșfacă strâns. Membrul se zbate, dă să scape, dar nu reușește decât să smulgă nasturii de la pantaloni și să explodeze în lumină. Cândva, Sabina obișnuia să umble extrem de manierat cu el, mai că nu-l atingea. Până la urmă am fost nevoit să-i spun că nu avea rost să continue așa. Nu mai puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sacru identificat de greci când cu Pan, când cu Dionisos însuși”. Pleoapele cad peste șirul de litere. De după molid apare un țap enorm, negru. De pe spinarea lui, goală, ținându-l de coarnele încolăcite, mă fixează Adelina. Din somn m-a smuls Sabina: îmi penetra nările și urechea stângă cu un fir de sunătoare. Sus, strigoiule! Mai avem o oră până la baraj! Ne reluăm marșul, coborâm și urcăm, sărim pârleaz după pârleaz. Ca să uit de foame, încep să cânt: „pi o mari-nspumatî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
chiar și cea mai fatală femeie e amenințată să fie la fel de puțin atractivă ca un bărbat. Probabil că Leo, imaginându-se în situații din cele mai neverosimile, ori descriindu-și apropiații de o manieră cel puțin neispititoare, încerca să se smulgă din plictiseala unei vieți ce amenința să devină banală - viața unui consumator oarecare, a cărui distracție maximă este să stea, în fiecare duminică, cinci ore la coadă la hypermarketul Auchan, însoțit, bineînțeles, de familie și de prietenii cei mai buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un telefon la patru dimineața. Dacă o iubea, să-i aducă un pin pitic, argintiu, așa cum văzuseră ei la Techirghiol. Îndrăgostitul sărise buimac în Dacia lui taică-său și peste trei ore era la ea la ușă cu copăcelul dorit, smuls din rădăcini. Părinții ei se cruciseră. Când se supăra pe viață, dispărea la mănăstiri. Cel mai des se refugia la Frăsinei. Acolo făcea exorcizări părintele Gherontie. Când cobora de la mănăstirea din munte - unde părții muierești i se interzisese cu blestem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
i-a dăruit trei copii. Cel mai mic abia a făcut doi ani, deși Ladea e trecut de șaizeci. Un om nemaipomenit de vital care, chiar dacă a făcut ani grei de pușcărie pe vremea comuniștilor, se bucură de viață și smulge bolnavii din ghearele cancerului. Un luptător împotriva toxicei medicini alopate, mai adaugă ea. S-a înserat și Casa Poporului e luminată feeric de milioane de becuri. Parcul Izvor rămâne în întuneric, umilit la picioarele celei mai nesăbuite capodopere comuniste. Sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fidelitatea ei, la bunicii mei care pendulează între două lumi, la tanti Cucu, mama chiftelelor, căreia îi spurcasem iremediabil casa... Vreau să fiu mereu tânără, să fac lucruri senzaționale, să fiu zemoasă ca o piersică, rubinie ca o zmeură, mă smulge din derularea istoriei personale vocea melodioasă a Adelinei. Într-adevăr, punctele ei forte sunt ochii, zulufii și glasul. Te fac să uiți de coșuri, de corpul deșirat și de preferința exaltată pentru un limbaj încărcat de epitete pestrițe. Mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
gară cu valiza doldora de bani? Viața mea era încheiată. Pe de altă parte, nu o puteam împinge către un avort. Convingerile mele religioase de ortodox amator mă împiedicau să-i spun simplu: dă-l afară! Din dilemă m-a smuls chiar ea: Azi e luni. Peste trei zile, vineri, m-am programat la o clinică, pentru chiuretaj. Eu aș zice să-l ții, îngânai cu jumătate de gură. Sigur, îl hrănești și îl legeni tu noaptea în brațe, ca să adoarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a rămas goală, numai piele și os, totul ambalat într-o piele extrem de fină. Apoi, fără niciun fel de pudoare, m-a desfăcut la curea și m-a descheiat la cămașă. La ultimii nasturi și-a pierdut răbdarea - i-a smuls cu un gest nervos. M-a îmbrâncit pe pat. A sărit deasupra mea ca un tigru. Niciodată nu o văzusem atât de pasională. Cu coada ochiului am zărit, pe noptiera de lângă pat, o pungă cu pastile verzi. Din nou mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
jur, care îi priveam cu admirație și sadism, ne simțeam umiliți. Mai puțin Sabina: ea nu reuși să se concentreze mult asupra lor. Nerăbdătoare, o luă înainte și se pierdu pe sub copacii din parcul care înconjura Cazinoul. Ca s-o smulg din gânduri, am întrebat-o dacă nu i se păruse și ei că ursulețul avea exact privirea aceea a Zuzei, dementă și caraghioasă totodată. A întors spre mine un chip șmecher: care Zuza? Era clar, se prefăcea, altminteri nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să dau peste un ocean de lume. Nu puteai arunca un ac. Sicriul Seniorului era depus în fața Muzeului Național de Artă, chiar în mijlocul valurilor umane. De la o fereastră a fostului palat regal, fantoma lui Carol al II-lea scruta mulțimea smulgându-și mustața cu un aer aferat. Cu perseverență și șerpuire insistentă, am reușit să ajung mai aproape de catafalc. De fapt cel mai de folos mi-au fost diverși indivizi în salopete muncitorești, dotați cu serviete jerpelite și șepci proletare tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
stații la 2 prăjini de albul molatec al zidului fără intrare fără expresie - doar vuietul de dincolo, iar noi ne târâm de-a bușilea două zile și noaptea devorând azima turcească până la bărbatul acela vioi în pijamale crem-vertical care-și smulge clondirul din buzunar și ne aruncă privirea în față: E toamnă și mă vedeți deși vara frunzișul mi-e atât de des încât mi se înăbușă pielea. Nici nu pot ieși prin gard în cartier după băutură și haleală din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
unei explozii de viață; se găsea suspendat între victorie și înfrângere. O clipă, m-am gândit că ar trebui expus într-un parc, pe un soclu. Îngropat în cimitir ar fi putut reveni în chip de strigoi... Din gânduri mă smulseră mâțele care se hârjoneau sărind pe cadavrul-statuie. Încercai să le alung, să le liniștesc, dar ele, una mai tuciurie decât cealaltă, săreau pe mobile, se agățau de perdele, sfâșiau tapițeria paturilor. Paisprezece Furii negre miorlăiau amenințător sticlindu-și ochii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
traversat camera. La intrarea în bucătărie, cărămizile din picioare i s-au pocnit de pragul înalt. Corpul de funie al Adelinei s-a prăvălit înainte. În picaj spre masa încărcată cu oale și crătiți a agățat firul de la frigider, a smuls priza din perete - noroc că pantofii îi erau mult mai grei decât corpul. Se balansa ca un hopa-mitică și revenea în poziție verticală. Fericită că nu-și rupsese ceva, a ieșit din casă trântind ușa. O bucată mare din zidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
amestecul într-o farfurie adâncă. Făceai apoi rost de o franzelă fierbinte și o rupeai în bucăți pe care le tăvăleai prin vinul îndulcit. Bulgării de pâine înroșită se băgau în gură cât timp încă fumegau, ca hălcile de carne smulse din trupul unui animal viu. Sfânta Împărtășanie a vampirilor! țipase tanti Cucu, scărpinându-se cu un deget pe sub cauciucul negru care îi acoperea ochiul lipsă. Împotriva ăstora trebuie plătit părintele să scoată părticele și să slujească molitfele Sfântului Vasile! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
schimonosindu-mă pe ștrandul din Arad, să mi se umfle mușchii, să-mi iasă venele. Efectul asupra femeilor era bulversant: unele erau fascinate de pectoralii mei, altele erau îngrozite că puteam fi mai țâțos decât ele. Din reveria pectorală mă smulseră boabele de orez în ploaie razantă peste ochii și urechile mele. Deci intrasem în rând cu lumea: aveam certificat de căsătorie sub formă de carnet maroniu, cu câteva pagini albe la sfârșit, unde puteam trece numele copiilor. Cele două Firide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
te implor, iartă-mă că am făcut acest experiment pe tine. Nu am făcut-o de capul meu, însă! Alături mi-a stat toată familia ta, care era înspăimântată de ravagiile pe care ți le provoca depresia. Trebuia să te smulg de sub feminitatea irațională, să te umplu de animus, să scot din tine toate acele organe demente. Toată frământarea aceea sexuală îți cloocotea creierii, delirai continuu. Acum însă, când, datorită ție îl vom atrage pe Leo în capcană și-i vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de sub feminitatea irațională, să te umplu de animus, să scot din tine toate acele organe demente. Toată frământarea aceea sexuală îți cloocotea creierii, delirai continuu. Acum însă, când, datorită ție îl vom atrage pe Leo în capcană și-i vom smulge Graalul, vom deveni veșnici și perfecți! - Mai întâi, doctore, nu uita că tu m-ai făcut atât de neajutorată în fața patimilor mele, îndopându-mă cu substanțe care mi-au slăbit voința. Vrei să mă retransformi, acum când am redevenit ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
În altă zi, Teofana a luat șorțul Floricăi și a învelit păpușa. Când a observat, Florica a luat-o în primire. — Ce ți-am spus să nu te mai atingi de lucrurile mele?! A smocăit-o de păr și i-a smuls șorțul. Primele palme le-a primit când i-a spus Floricăi că nu este mama ei și de-atunci bătăile s-au ținut lanț. Era într-o zi de sfârșit de săptămână. Florica pregătise niște ciorbă de pui, mâncare ce
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
trăiește și cum trăiește. Într-o zi, aveau în trăistuțe roadele așa zisei munci a lor. Se îndreptau obosite, dar mulțumite acasă. Niște băieți, cam de vârsta lor, le-a acostat. — Unde mergeți, tuciuriilor? Văzând că ele nu răspund, îi smulge Izaurei trăistuța cu cele ce primse din cerșit și până să-l prindă Izaura, băiatul se uită și vede ce are. — Ha! Ha! Ha! Ți-au dat oamenii de milă. Izaura îl ajunge apucă trăistuța, dar el nu i-o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]