5,168 matches
-
unor demiurgi. Cea reală, făcută din suferință și dezacorduri, dispare. Chiar dacă așteaptă undeva, acum sunt într-un loc unde nu îi poate ajunge. Ascultând mii de resorturi puse în mișcare, gurile se caută flămânde, plonjează într-un sărut pătimaș, se sorb, se răstoarnă una în alta într-un vârtej amețitor. Hainele cad, pe rând, sub îndemânarea degetelor ce-și regăsesc vechea obișnuință. Goi, se opresc unul în fața celuilalt, redescoperindu-se din creștet până în tălpi. Bucuros că nu tremură și nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
una în alta într-un vârtej amețitor. Hainele cad, pe rând, sub îndemânarea degetelor ce-și regăsesc vechea obișnuință. Goi, se opresc unul în fața celuilalt, redescoperindu-se din creștet până în tălpi. Bucuros că nu tremură și nu este grăbit, Marius soarbe cu nesaț din ochi trupul statuar care sub mângâierile ușoare ca puful păpădiei își arată fără pudoare locurile cele mai intime. Cu talia prinsă în cercul fierbinte al brațelor fetei, simte cum sânii rotunzi și tari aproape că îi ard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-mi dați puțină apă? Fata prinde carafa de sticlă aflată pe noptieră în mâna dreaptă și umple unul dintre cele trei pahare, fără picior, cu margini drepte. Palma sorei medicale se strecoară sub ceafa lui, ajutându-l să bea. În timp ce soarbe lacom, un pârâiaș subțire pornește din colțul gurii, prelingându-se către bărbie. Se îneacă, tușește ușor și împroșcă picături pe cearșaf. Simte cum se înroșește, blestemându-și în sinea lui slăbiciunea. Fără nici un cuvânt infirmiera pune paharul pe tavă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu fum și marcat de efluviile agresive ale parfumurilor scumpe, vin adieri ușoare de emanații axilare. În timp ce străbat cu infinite atenții sala restaurantului, din mulțimea risipită pe la mese apar tot felul de chipuri. Ospătari care oficiază ceremonioși, profesioniste de lux, sorbind lasciv băutura din pahare înalte, samsari eleganți, cu ceva dur, periculos, în înfățișarea lor, alături de partenere puternic platinate, cu aspect insipid, care etalează nonșalant bijuterii și mătăsuri scumpe, politicieni împreună cu familiile lor, ziariști cunoscuți. Și mulți, foarte mulți ofițeri nemți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să țină ritmul cu un băiețel pe a cărui vestă roșie se văd urme din frișca tortului și al cărui cap de abia ajunge la umărul ei. Așezați comod pe canapele sau la mese, musafirii închină șampanie în cinstea mirilor, sorbind delicat din cupe. Bărbații poartă costume elegante, în timp ce peste tot se văd sclipirea diamantelor și umerii dezgoliți ai doamnelor. Majoritatea tinerilor optaseră pentru o ținută sport, mai lejeră, dar nu lipsită de rafinament. Servitori cu jachete orbitor de albe se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
apă. Se îndreptă spre godin, unde pe o mică poliță metalică se găsește un ibric înalt de tablă. Își toarnă ceai și ținând cana în căușul palmelor, se așează lângă Marius. Duce delicat cana metalică la buze și începe să soarbă cu plăcere din lichidul fierbinte. Provenea dintr-o veche familie boierească din Moldova cu tradiție culturală, înrudiți prin tot felul de alianțe și căsătorii cu marele cărturar enciclopedist și Domnitor, Dimitrie Cantemir. Licențiat al Facultății de Istorie a Universității București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-istul scutură din cap de parcă ar fi vrut să alunge cine știe ce vedenie și mârâie: Îmi interzici maiorule? Brusc, fața congestionată se schimonosește sub izbucnirea unui râs care te poate face să crezi orice. Că înnebunise subit, sau băuse prea mult. Soarbe lacom o gură de aer și continuă privind la fața amenințătoare în nemișcarea ei a lui von Streinitz: Sunt perfect de acord, nici nu știi cât sunt de acord cu asta. Pune pistolul în toc și se apropie de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
O spumă sângerie se prelinge pe gât, pornind din colțurile gurii larg deschise. Alături, sublocotenentul Novăceanu continuă să zacă cu privirea pustie ațintită asupra cerului. Pare că se înviorează numai când Mâțu duce la buzele lui un mic bidon metalic. Soarbe câteva înghițituri, apoi revine la starea de dinainte. Sergentul se întoarce către Marius. Nu avem apă, dar am topit puțină zăpadă. E la fel de bună. Arată cu degetul gaura neagră ce se cască sub fundația clădirii. Acolo am găsit asta, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
scop de îmbogățire! Numai marele Stalin a reușit să termine cu ei și iată-l azi, aici, cu grade pe umăr și putere de a pune în practică viziunea lui. Și o va face. Duce către buze ceașca de cafea. Soarbe zgomotos și pofticios. Mmmm, un adevărat deliciu! Nu pierdea niciodată ocazia să-și satisfacă această plăcere, alături de multe altele. Îi plăcea la București. Pentru un tânăr de douăzeci și șase de ani, sănătos și cu chef de viață orașul oferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Era În vorbirea lor o plăcere abia reținută, ce nu putea ascunde prea dibaci ipocrizii și refulări, - În definitiv era vorba de o „legătură nepermisă” așa cum pe drept cuvînt observară competent și obiectiv fiecare din ele, În timp ce tînăra profesoară asculta, sorbindu-și cafeaua. „Într-adevăr nepermisă” gîndi Marga Popescu. „Dar de ce nepermisă? se trezi Întrebîndu-se. Dacă aș pune o asemenea Întrebare cu voce tare, aș fi precis dezaprobată. Mai mult chiar, s-ar gîndi cine știe ce despre mine”. Dar cum În asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cele mai mici și neînsemnate au rostul lor în natură. 5. Nu-mi face <ținte> din marcajele de pe traseu și nu le distruge sau modifica direcția, fiindcă poți primejdui viața altor turiști din urma ta. 7. Admiră-mi frumusețile și soarbe-mi cu sete aerul și izvoarele, dar nu mă murdări! Nu-mi profana peisajul, împroșcându-l cu coji de ouă, hârtii, pungi de plastic, cutii de conserve și alte resturi ale ospățului tău, tu strânge-le ca să lași curat locul
Agenda2005-49-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284466_a_285795]
-
autorii mei, pe care îi împrăștiasem peste tot, pe canapea, pe birou și chiar pe jos pe covor, fiindcă în ciuda dorinței mele de a citi sistematic, se întîmpla uneori să fiu prins de cîte-o carte cu atâta putere încît o sorbeam acolo unde mă aflam, fără să mă desbrac, fără să mănânc și fără să schimb locul. Asta la mine acasă. Aici, aranjîndu-mi ieri cărțile, pusesem o grămadă cu coperțile în sus, acolo unde mă întrerupsesem, spunîndu-mi că foarte rapid trebuie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să trăim acest prezent. În duminica următoare făcurăm o vizită părinților mei, care bineînțeles că se supărară fiindcă nu-i anunțasem din timp să ne primească și ei cu masa pregătită. De astă dată Matilda căzu în extrema cealaltă, mă sorbea, cum se zice, din priviri, punea mâna pe mine, ba chiar la un moment dat își lăsă capul pe pieptul meu... Credea că o să fiu încîntat, eu sau părinții mei? Puțin lipsi să nu mă scoată din pepeni și scurtai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ale lor. Știu asta de la tata, care e muncitor specializat, dar cu o psihologie care nu diferă de a altora. Ca învățător într-o școală oarecare nu mă voi deosebi nici eu de ei și mă voi simți perfect." Ion sorbi din cafea și își bulbucă ochii într-o parte, semn că gândirea îi aluneca rapid și trebuia să facă un efort să-i domine toate nuanțele. Pentru că, zise el, ne aflăm într-o fază încă idilică. Masele n-au venit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
s-a dorit pieirea și s-au bucurat când Antonescu i-a scăpat de ei..." Tăcere. El exclamă, de astă dată ironic: "De!" Și goli paharul de bere, puse mâna pe noul filtru care ni se adusese, își turnă cafea, sorbi (mă întrebam cum de nu se frigea), își aprinse o țigare și dispăru iar de la masă, nu înainte de a mai adăuga, izbucnind însă într-un râs fărâmițat, care nu știai când se va opri: "Să dea Marx să nu înțelegi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ca și înainte prin flacăra ironiei lui necruțătoare, reviste de literatură, poeți, romancieri, critici literari din orașul nostru, dar și din capitală. Ne întîlneam tot la acea braserie și ne servea tot domnul Jenică, iar el înfuleca același chateaubriand și sorbea același număr de filtre care îl făceau la un anumit moment să înceapă să bâțâie din picior, în ciuda faptului că noua lui soție i le număra, acele filtre, cu reproș, că a băut nu știu câte și că îi ajunge... Se făcea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
așa, fără măcar s-o guste. Apoi Ana și Tasia ne aduseră un bulion cu un ou crud în el. "Victore, dar o ciorbă n-a gătit cumva ne-vastă-ta?" îmi șopti totuși bunicul. Nu știu, zisei, cred că nu". Îmi sorbii bulionul, care mi se păru sălciu, și în sfârșit ni se aduse purcel la cuptor cu piure de cartofi și salată verde. Piureul era bun, dar purcelul n-avea frăgezimea pe care o știam eu, iar când gustai din curcan
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
când spuneam: tovarăși studenți! o tăcere absolută se așternea până în ultimele rânduri ale amfiteatrului. Domnii mei! li se adresase Hegel prin 1816, la Heidelberg, și cursul său devenise filozofie și spiritul său fusese stimulat de acești tineri domni care îi sorbeau avizi cuvintele. Cu ce poftă mă întorceam eu însumi acasă și făceam după notițele mele capitole la cartea despre gnostici, care creștea de la o zi la alta! Cum să-i părăsesc? Nu mai vroiam nicidecum. Măsurăm concesiile pe care trebuie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
răgușit?" " Da..." Tușii din nou. "Dar acum?" "La fel..." " Cine știe ce-o fi, zisei, oi fi răcit și eu nu simt... Mănâncă încet înghețata, să nu răcești și tu..." Îmi aprinsei o țigare cu berea înainte, în timp ce Silvia își sorbea parcă înghețata, făcea elipse mari cu brațele, scotea limba, răsucea lingurița în aer... Bine, gândii, dacă într-o zi o să mă întrebe unde lucrez, ce-o să-i spun? Într-o zi, când O să înceapă să se ducă la școală... Așa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Vroia să mi le transmită și mie". De la cine? Cum de la cine? De la oameni ca și el, de la rude, bineînțeles și de la prieteni, fiindcă de la cei cu care n-avem de-a face nu ne pasă. Începui să râd și sorbind din supa de văcuță cu găluști îi răspunsei cu un glas care imita flegma lui Vintilă: "...mai dă-i în... Dacă și tu asculți ce ți se spune!","Ce poți să faci? Să-ți astupi urechile?"' se irită tata. În
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
asfințitul. Ia uite, gândeam, de ce m-oi mai fi trezit? Ar fi fost așa de bine dacă din somnul meu fericit ași fi trecut în celălalt marele somn, cel etern..." Nu era un gând de moarte, nu simțeam că mă sorb "chemării de dispariție"; ci un dulce regret că, învingînd în spirit marile spaime pe care ni le declanșează gândul neființei, corpul meu nu vrusese să mă urmeze, acum când era tânăr, când moartea lui ar fi fost frumoasă și când
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vorbi pentru prima dată, de acolo din ușă. Un stimulator neuronic de un fel oarecare. Gosseyn observă că Breemeg începuse să-și piardă răbdarea; și, cum remarcase deja un pai de plastic lângă vasul cu supă, acum îl luă. Ceea ce sorbea acum prin pai avea aroma a ceea ce predecesorii Gosseyn ar fi calificat-o drept spălătură de vase, și un ușor gust dulce, asemănător sucului de portocală, și o idee de grăsime care plutea deasupra în pete mici Stomacul său se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
a fi "următorul loc în care fu transportat. Dar, de fapt, până ce nu ieși. foarte precaut, din mica anticameră, în care sosise. Gosseyn nu văzu că se afla într-un restaurant elegant, de tip pământean. Cum ca să spunem așa, îl sorbea din priviri pe elegantul maâtre-d'hotel ceea ce-l deruta era... Își amintea că îi dusese, pe Enin și pe Dan Lyttle într-un restaurant. Care putea fi scopul ființelor Troog pentru a duplica situațiile? Amintirea rămase să-l deruteze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
adus tânărul la bord. Pentru a-i ajuta să nu scape nici un detaliu. În aceste probleme mărunte și în relație cu știința, sistemul avea meritele lui. Dar altfel... Puse ceașca pe masă și se uită spre comandant care, remarcă el, sorbea lichidul din paharul care-i fusese adus. Gosseyn scutură din cap către el. - Îmi este dificil, spuse, să-mi imaginez acest sistem de conducere în relație cu problemele importante. De pare că acolo, în galaxia voastră, autonumitul comandant suprem menține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
vină „mașina de carne“ sau, cine știe, să defileze la un ultim spectacol. Aproape nimic nu se potrivea cu poveștile senile și optimiste din manuale, în care moșnegi impecabili, însoțiți de câte un pionier parcă dat cu ruj pe buze, sorbeau din priviri steagul Partidului de pe catargul Fabricii de Textile. Bătrânii mei arătau încruntați, cu dopurile de vată atârnându-le din urechile păroase și pe care le scoteau ca să te-audă mai bine: „Ai?“ Îi urmăream de dimineața până seara, clămpănind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]