11,582 matches
-
Front Popular*, inaugurată în 1935 de către Internaționala Comunistă* (IC); evenimentul favorizează o creștere rapidă a PCE, devenit vector al vigurosului mit al URSS* și susținător al unei republici democratice învăluite într-un climat de violențe politice și sociale. Războiul civil* spaniol începe pe 17 iulie 1936 cu pronunciamento-ul armatei spaniole din Maroc: sub conducerea lui Franco, aceasta încearcă să pună stăpânire pe principalele orașe pentru a înlătura astfel guvernul și a anihila stânga. Cu excepția Sevillei și a Saragosei, mobilizarea poporului înarmat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
evenimentul favorizează o creștere rapidă a PCE, devenit vector al vigurosului mit al URSS* și susținător al unei republici democratice învăluite într-un climat de violențe politice și sociale. Războiul civil* spaniol începe pe 17 iulie 1936 cu pronunciamento-ul armatei spaniole din Maroc: sub conducerea lui Franco, aceasta încearcă să pună stăpânire pe principalele orașe pentru a înlătura astfel guvernul și a anihila stânga. Cu excepția Sevillei și a Saragosei, mobilizarea poporului înarmat face ca operațiunea să eșueze, mai ales la Madrid
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
acestea aplică cu strictețe politica fixată de IC. Curând, un reprezentant al IC rămâne definitiv adevăratul șef al partidului pe care-l controlează. Este cazul lui Eugen Fried pentru PCF*, între 1930 și 1939, al lui Victorio Codovilla pentru PC spaniol, între 1932 și 1937, sau al lui Andor Berei pentru PC belgian, din 1934 până în 1946. Statutul adoptat la cel de-al VI-lea Congres al IC, în 1928, îl autorizează pe șef să asiste la toate întrunirile partidului și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
va trebui să fie și în cazul organizațiilor de tineret socialiste și comuniste. Este ceea ce se întâmplă parțial în Spania, țară în care, ca și Franța, recomandarea privitoare la Frontul Popular întâmpină ecoul cel mai favorabil. Până în septembrie 1934, PC spaniol a făcut dovada unei sectarism stângist. Dar, devenit herald al politicii Frontului Popular care, însuflețit de republicanii de stânga și de socialiști, capătă formă concretă în decembrie 1935: el pune în practică procesele de unificare cerute de cel de-al
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sau ponderea în sindicate*, în aparatul de stat, bilanțul e univoc, iar progresele spectaculoase, chiar dacă acestea sunt mai importante în Est decât în Vest. în ajunul războiului, treisprezece PC activau în ilegalitate; la terminarea lui, singurele rămase ilegale erau PC spaniol și PC portughez. Dacă înainte de război, PC vest-europene obțineau doar 4,5% din voturile exprimate - numai PCF depășea 10% -, după război, ele obțin în medie 14%; nouă partide au mai mult de 10% din sufragiile exprimate și, în noiembrie 1946
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
critică „stalinismul” sau „aventurismul” chinezilor și încearcă să imprime o evoluție unitară dispozitivului MCI. în noiembrie 1969, PCI reclamă însă „deplină autonomie” a PC în raporturile cu Moscova. în 1966, apoi în 1971, 1973 și 1975, PCI, PCF* și PC Spaniol critică represiunea politică din URSS, fie că este vorba de procesul* scriitorilor disidenți* Siniavski și Daniel, de procesul de la Leningrad contra evreilor care doreau să emigreze, de interzicerea operelor lui Soljenițîn sau de internarea abuzivă într-un spital psihiatric a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de politică internațională, apoi cea a lui Enrico Berlinguer, în 1984. Moscova își multiplică presiunile financiare - amenințarea de a întrerupe ajutoarele bănești pe care anumite PC le primeau sub formă de subsidii secrete -, provoacă sciziuni în rândurile anumitor PC eurocomuniste - spaniol și finlandez - și reușesc să anihileze formarea unui pol eurocomunist. Numai că toate acestea nu curmă criticile care li se aduc, alimentate de invadarea Afganistanului* în 1979 și de acțiunile represive împotriva Solidarność* din Polonia, în 1981. MCI n-a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
grevele din mai-iunie 1936, străduindu-se să împiedice degenerarea lor; ei realizează o teribilă străpungere în lumea muncitorească - cu aproape 7000 aderenți la uzina Renault - și se înrădăcinează în anumite profesii, mai ales la meșteșugarii calificați. Activi în susținerea Republicii spaniole - vor fi mai mult de 10000 francezi în Brigăzile internaționale -, vârf de lance în lupta antifascistă, aureolați de buna imagine a URSS, animând nenumărate asociații, comuniștii își consolidează prezența în ansamblul societății și atrag câțiva intelectuali - Aragon, Malraux. Vicisitudinile Frontului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sunt active: Viitorul instituțional al Europei; Femei, homosexuali, lesbiene, transsexuali de stânga; Rețeaua baltică; Economia politică; Activiștii pe plan local. La începutul lui 2007, PSE numără 17 partide membre și 10 partide cu statut de observatori. Membrii sunt PC austriac, spaniol, francez, maghiar, valon, dar și Partidul Socialismului Democratic (Republica Cehă), Partidul de Stânga din Estonia, Die Linke-PDS (Germania), Synaspismos (Grecia), Rifondazione Comunista (Italia), Stânga/Dîi Lînk (Luxemburg), Blocul de Stânga (Portugalia), Partidul Alianța Socialistă (România), Rifondazione Comunistade Saint Marin, Izguierda
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
muncă, creșteri salariale și mari șantiere de interes public. Din contră, guvernul de front popular, ales în Spania în februarie 1936, se ciocnește de pronunciamento-ul generalului Franco, care declanșează un război civil* în fața căruia, grație susținerii din partea URSS, micul PC spaniol distruge în scurt timp puternicul Partid Socialist și controlează statul. în numele antifascismului* și al luptei împotriva nazismului, al doilea război mondial favorizează integrarea partidelor comuniste în viața națională. însă după 1945, problema alianței între socialism și comunism rămâne crucială. în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
conduse de comuniști, ca CGM, ele se alătură Confederației Europene a Sindicatelor, apoi, în 2006, aderă la Confederația Sindicală Internațională, moștenitoare a FSI. SISTEM CONCENTRAȚIONAR ARHIPELAGURILE GULAG Noțiunea de lagăr destinat internării civililor apare în 1896, în Cuba, când armata spaniolă inaugurează „reconcentrarea” populației rurale pentru a izola independentiștii și, în 1900, în timpul războiului burilor, englezii grupând în această formulă populațiile afrikaander. Războiul din 1914-1918 este prielnic înmulțirii lagărelor - lagăre de prizonieri de război, lagăre de ostatici civili, lagăre de persoane
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1974, ETA se divizează în ETA militară (ETA-M), care se dorește o rezistență armată față de „ocupantul” spaniol, și ETA politico-militară (ETA-PM), care combină lupta armată cu acțiunea politică. Moartea lui Franco, instaurarea democrației, autonomia acordată în 1979 Țării Bascilor spaniole slăbesc cele două ramuri ale ETA, care își multiplică atentatele, sperând că represiunea îi va determina pe basci să li se alăture. ETA a fost susținută de regimurile comuniste europene, care furnizau arme, explozibili și finanțări, a căror epuizare, după
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din Africa de Sud PC din Spania PC din Boemia și Moravia PC din Marea Britanie (PCGB) PC din Palestina PC din Filipine PC din SUA PC din Wallonia PC din Brazilia Marxist-leninist PC din Nepal Centrul Unitar PC din Nepal Maoist PC Spaniol (PCE) PC Grec PC Ungar PCI Maoist PC Indian PC Indian Maxist-Leninist PC Indochinez PC Indonezian PC Japonez PCMLF-HR PCP Bandora Roja PC Peruan PC Polonez PC Portughez PC Român PC Sudanez PC Suedez PC Cehoslovac PC Vietnamez PC Iugoslav
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care le reprezentau. În epoca președintelui Theodore Roosevelt, toți diplomații erau primiți împreună pe 1 ianuarie pentru a-și prezenta urările. Președintele Taft a schimbat această procedură și a decis ca ambasadorii și miniștrii* să fie primiți separat. Când ministrul spaniol, care nu aflase de modificare, și-a făcut apariția pe 1 ianuarie la Casa Albă pentru recepția ambasadorilor, nu a fost lăsat să intre. În consecință, Spania și-a rechemat diplomatul și a protestat în fața guvernului american. O națiune care
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mică și de precar poziționată ca Belgia și-a datorat o mare parte a puterii pe care a exercitat-o în secolul al XIX-lea activității a doi regi abili și activi: Leopold I și Leopold al II-lea. Diplomația spaniolă în secolul al XVII-lea și cea turcă în secolul al XIX-lea au fost în stare, temporar, să-și compenseze declinul puterii naționale cu alte avantaje. Ascensiunile și declinurile puterii britanice sunt strâns legate de schimbarea calității diplomației. Cardinalul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
achizițiile teritoriale făcute de o națiune. Tratatul de la Utrecht din 1713, care a pus capăt războiului pentru succesiunea la tronul Spaniei, a recunoscut pentru prima oară în mod expres principiul balanței de putere prin compensații. A prevăzut diviziunea majorității posesiunilor spaniole, europene și coloniale între Habsburgi și Bourboni, ad conservandum in Europa equilibrium, așa cum era scris în document. Cele trei împărțiri ale Poloniei din 1772, 1793 și 1795, care într-un anumit sens au marcat sfârșitul perioadei clasice a balanței de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de state avut în vedere, proporțional, aș putea spune, cu numărul greutăților care puteau fi schimbate pe un taler sau altul... Oare nu există un alt mod de rezistență decât atacul direct împotriva Franței - sau un război purtat pe pământ spaniol? Ce s-ar întâmpla dacă Spania ar fi predată rivalilor fără luptă - fără lupta noastră - și posesia ei n-ar avea valoare pentru ei? Nu s-ar putea obține compensații... prin mijloace mai bine adaptate timpurilor noastre? Dacă Franța a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de epurare, și retrimiși în țările lor. În 1756, cu puțin timp înainte de izbucnirea Războiului de șapte Ani, Frederic cel Mare l-a trimis pe contele scoțian Marischall ca ambasador în Spania, cu scopul de a obține informații despre intențiile spaniole. Ambasadorul avea un prieten în Spania, un irlandez pe nume Wall, care se întâmpla să fie ministrul de Externe spaniol și care i-a spus ceea ce dorea să afle. Scoțianul i-a transmis aceste informații primului-ministru britanic, care, la rândul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
care ne este impusă de Cer, și anume de a susține principiul „Prin Grația Divină”. Iar anacronismul planului mort din fașă al lui Wilhelm al II-lea, conceput în ajunul războiului americano-spaniol, de a unifica puterile europene în sprijinul monarhiei spaniole și împotriva republicii americane i-a nemulțumit pe consilierii acestuia. Dar chiar și în 1914, în ajunul primului război mondial, există în multe dintre declarațiile și rapoartele politicienilor și ale diplomaților o urmă de regret melancolic pentru faptul că indivizi
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
noi ere, cel puțin în ceea ce privește Marea Britanie, invocând violent principiul religios al Sfintei Alianțe: „Fiecare națiune pentru ea însăși, Dumnezeu pentru noi toți!”. Guvernarea internațională prin conferințe nu a supraviețuit retragerii Marii Britanii. După încă două încercări eșuate - una referitoare la coloniile spaniole, a doua privind Grecia și Turcia -, ea s-a încheiat în 1825. Sistemul unei guvernări internaționale atotcuprinzătoare, instituit de articolul VI al Cvadruplei Alianțe din 20 noiembrie 1815, nu a rezistat nici măcar un deceniu. Durata de viață a conferințelor ținute
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de Hochberg privind succesiunea în Baden, o dispută între ducele de Oldenburg și contele Bentinck în privința conducerii regiunii Knupenhaussen, situația evreilor din Prusia și Austria, rangul reprezentanților diplomatici, suprimarea comerțului cu sclavi și a piraților din Barbaria, precum și problema coloniilor spaniole. Concertul european În comparație cu aceste activități guvernamentale ale Sfintei Alianțe, secolul care a urmat a reprezentat o regresie. Spectacolul unui guvern alcătuit din mari puteri care stau și judecă marile probleme nu a mai apărut până la Consiliul Ligii Națiunilor din 1919
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
prezentei Carte, care o ratifică după intrarea ei în vigoare, vor deveni membri cu drepturi depline ai Națiunilor Unite la data depunerii instrumentelor de ratificare respective. Articolul 111 Prezenta Cartă, ale cărei texte în limbile chineză, franceză, rusă, engleză și spaniolă sunt în mod egal autentice, va fi depusă în arhivele Guvernului Statelor Unite ale Americii. Acest Guvern va trimite copii certificate în modul cuvenit Guvernelor celorlalte state semnatare. DREPT CARE reprezentanții Guvernelor Națiunilor Unite au semnat prezenta Cartă, ÎNTOCMITĂ în orașul San Francisco, la
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de Cambrai. Fichte, Johann Gottlieb - 1762-1814. Filosof german. Filip al II-lea - Rege al Spaniei, Neapolelui și Siciliei (1556-1598) și (la fel ca Filip I) rege al Portugaliei (1580-1598). Politica externă a lui Filip a fost îndreptată către menținerea hegemoniei spaniole pe continentul european și asigurarea triumfului Bisericii Romano-Catolice asupra ereziei. A întreprins o expediție dezastruoasă împotriva Angliei în urma căreia Invincibila Armada a fost înfrântă, în 1588. Foch, Ferdinand - 1851-1929. Mareșal francez; din martie 1918, comandant suprem al forțelor armate aliate
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ei Înșiși În momentul când a fost vorba să-și impună dominația asupra populațiilor „indiene” care ocupau Înainte de ei teritoriul țării. În acest sens, exemplul lor a fost urmat pe scară largă, În special În America Latină. Împotriva colonialismului portughez și spaniol Decolonizarea Americii Latine se explică prin Întrunirea, În mare măsură fortuită, a unui ansamblu complex de condiții externe și interne În raport cu coloniile. În ceea ce privește condițiile externe, autorii semnalează În general influența Iluminismului, exemplul Revoluțiilor americană și franceză, rivalitățile dintre puterile europene
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
creoli și a exacerbat tensiunile dintre aceștia și funcționarii trimiși de rege În colonii. În plus, aceste elite formau o oligarhie a minelor, terenurilor și comerțului, care exploata mâna de lucru „indiană”, negrii și chiar imigranții europeni săraci (În special spanioli și portughezi). Exploatații se revoltaseră În mai multe rânduri: Peru, de exemplu, tocmai cunoscuse o teribilă insurecție populară condusă de José Gabriel Condorcanqui, zis și Tupac Amaru, În 1780. În mai multe regiuni, printre care Mexic și Peru, luptele sociale
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]