5,679 matches
-
de fericire de a fi scăpat cel puțin de res privata! 11 septembrie 1955 Dimineață mi-am făcut de lucru prin casă și totodată am ascultat selecțiuni din Carmen la radio... și, ca de obicei, am simțit fiori pe șira spinării - e ceva mai tare decât mine, o reacție aproape fiziologică. și, în afară de asta, Carmen cântată cu totul remarcabil: cu impertinență, țigănește, aproape țipat - un țipăt catifelat din adâncurile ființei materiale, de undeva de sub țâțe... 21 septembrie 1955 S-a întors
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de foame. Se-ntâmpla, uneori, să fi fost deja tunsă chilug din pricina păduchilor și, pe deasupra, să o mai și prindă furând. Atunci, gardienilor tare le părea rău că cineva ras în cap nu poate fi ras încă o dată, spre deosebire de o spinare bătută, pe care liniștit o mai poți bate o dată. Chilugul rămâne multă vreme chilug, îmi spunea mama, părul nu-i atât de cretin ca pielea. Am o fotografie: mama ca fată tunsă chilug, jigărită de i se lipește pielea de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
gură și pământul s-aștepte. Pe asfalt, însă, te miști mai cu lejeritate - acolo unde sevorbește încontinuu, moartea se află nu dedesubtul vieții, ci în urma ei. Mi-era dor de acasă, măsimțeam vinovată ca și când mi-aș fi luat picioarele la spinare, lăsându-i pe ceilalți pradă voracității pământului sătesc cu înfloritorul său panoptic al soiurilor de moarte. Eram obișnuită să văd moartea în plină viață cotidiană. și pentru că mă gândeam la ea, moartea mă tot căutase încă mai înainte s-o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cu toate astea, un caz individual. Ce mă tulbură pe mine, pentru anchetator nu-i decât banalitate cotidiană, simplă rutină în meseria lui cumplită - asta-mi arăta dalia. Dar îmi mai arăta, în plus, că rutina trăită pe propria-mi spinare se deosebește de rutina trăită de alții și că trebuia să reflectez pe contul meu la această deosebire și să mă apăr individual. Că trebuia să mă prețuiesc îndeajuns de mult încât să mă apăr chiar dacă mulți alții înainte și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
halucinantă a enigmaticului autor american: "E vreun trecător gândit-am Și-a bătut întâmplător. Doar atât, un trecător." (Edgar Allan Poe) M-am speriat cumplit și, printr-o mișcare de translație imperceptibilă și cvasi-aeriană, m-am lipit cu spatele de spinarea călduroasă și ușor arcuită a fratelui meu mai mic, Sandu. Doamne, ce bine era! Mă simțeam în deplină siguranță. Mă aflam sub protecția fratelui meu puternic și iubitor. Era minunat! Cât timp am stat ca deportați în Bărăgan, noi cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
chiar și în "lumea celor care nu cuvântă". Unii scoteau sunete lungi și subțiri, asemenea unui elefant iritat în perioada creșterii alarmante a testosteronului când începea rivalitatea dintre masculi; alții reproduceau cu fidelitate sunetele eliberate de ființele care poartă pe spinarea lor în mod inconștient arhicunoscutul simbol al creștinismului; câțiva dintre ei lansau prin corzile vocale mieunăturile hienelor înfometate în apropierea stârvului apetisant. Peste amestecul eterogen și înfiorător al decibelilor scăpați de sub controlul rațiunii, se făceau simțite rotocoalele sinistre ale maimuțelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a Bărăganului, acoperită acum de un strat gros de zăpadă, patru copii obosiți, înfrigurați și flămânzi, bătuți și terorizați la postul de miliție pentru un fapt disproporționat cu pedeapsa primită, se îndreptau cu anevoie spre casă. Ne dureau umerii, brațele, spinarea, capul, tot corpul, acolo unde bastonul cauciucat al milițianului se abătuse fără milă peste noi. Nasul cel frumos al lui Mircea era tumefiat, iar fața lui delicată era plină de sânge coagulat. În ceea ce mă privește, durerea gleznei era din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
bătrân a considerat că, în loc să ne pună în situația de a suna la 112, și văzând cu mare uimire că în casa asta nu există nici măcar un telefon, a preferat să evite un asemenea incident penibil și, luându-și în spinare sacul aproape golit, a plecat mai departe, meditând asupra sărăciei lucii în care trăiau mama și cei șase copii. O Doamne, își zise Moșul cu obidă nereținută. Câte gogoși, cât neadevăr și câtă minciună mai scrie și-n Biblia asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ha! O, ho, ho, ho, ho! Ha, ha, ha, ha! Știu ce vrei să faci! Știu ce vrei să faci! Tocurile roase ale pantofilor mei scâlciați loveau ritmic spațiul betonat al coridorului. M-a trecut un fior de-a lungul spinării ca un avertisment. Nu-i nimic, mi-am zis, ce să fie? Aiurea! Mi se pare mie. Am vedenii. Nu-i nimic. A început ora. Urmăream cu aviditate și maximă concentrare monologul aristotelian al magistrului de "historia mundi", gata-gata să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
care-l făcea constituia un efort deosebit. Era ca și cum ar fi urcat treptele unui zgârie-nori cu o sută de etaje: fără să ai de ce să te ții, ori să te sprijini, să te reazemi de ceva. Cu boabele alea în spinare trăgându-l în jos, cu sforile intrându-i în carnea umerilor și nevoit să spargă pojghița aia la fiecare ridicare a piciorului pentru a putea înainta, Mircea urca treaptă cu treaptă tot mai anevoios, tot mai încet până în momentul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în limbajul canin; dar am simțit atașamentul lui față de noi, solidaritatea cu noi, cei patru copii obligați de împrejurări să presteze o activitate care le depășea forțele. Pauza se terminase. Frigul începea să ne cuprindă. Ne-am luat sarsanalele în spinare și am pornit. De-abia acum simțeam tăieturile sforilor care-mi intraseră adânc în carne. Mă dureau umerii; introduceam degetele opozabile sub cele două sfori pentru a micșora cât de cât presiunea lor asupra claviculelor, care erau cele mai expuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Înaintam tăcuți, fără să ne vorbim, păstrându-ne forțele pentru alimentarea cu energie cinetică a aparatelor locomotorii, care făceau cu greu față efortului solicitat. Jur-împrejur zăpada vălurită ne înconjura ca în ținutul eschimoșilor. Patru mogâldețe cu niște tiribombe atârnate de spinare, se deplasau anevoios pe întinderea de zăpadă, în întâmpinarea destinului. Câte o cioară ruptă de cârd, sus, sus de tot, spărgea liniștea universală a momentului cu niște sunete guturale, stridente, specifice limbajului lor. Cra, cra, cra! Ce faceți? Încă n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lăsăm cu bine! Și am pornit la drum cu Leu în frunte. Oamenii prezenți în curtea morii înțesată de căruțe, se uitau cu milă și cu dragoste la șirul de patru copii însoțiți de un cățelandru, cu niște tăbuiețe în spinare și un băț în mână trecând încet, printre căruțele și animalele din incinta morii spre drumul anevoie de parcurs, la capătul căruia o mamă neliniștită, înfrigurată și frământată de gânduri aștepta întoarcerea fiilor săi greu încercați. Refăceam la întoarcere același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de gunoi, care se afla situată la extremitatea satului. Tata scormonind cu ajutorul furcii, iar noi folosindu-ne de niște bețe, am răscolit metru cu metru platforma, reușind în final să adunăm resturile de care aveam nevoie. Tata cu sacul în spinare și noi după el ne-am oprit la moș Danilov pentru a-i înapoia furca și am continuat drumul spre viitoarea noastră locuință. Am ajuns. Tata a golit sacul. Deoarece nu toate resturile aduse erau perfect uscate, fiind jilave și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-și cu scrupulozitate funebra misiune, se producea în rândul necuvântătoarelor o stare de neliniște, de agitație, care se propaga nevăzut și neauzit, pe lungimi de undă necunoscute și nepercepute de om, făcând să se zbârlească părul ca la arici pe spinarea lor, să boncăluiască, să ragă, să izbească năprasnic din copite, rupând căpestrele; iar reprezentantele sectorului avicol se zburătăceau în cârâieli asurzitoare, repezindu-se buluc sub protecția sigură și binefăcătoare a hambarului, de parcă ar fi zărit un stol de vulturi pleșuvi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
moartea sa cretină. Doar un amator putea avea naivitatea să amestece lumea și, mai ales, obiectele ei în bucuria sa. Un profesionist într-ale bucuriei sărea pe teren, agita mâinile și pumnii prin aer, făcea tumbe, își rupea poate șira spinării sau se lăsa sufocat în îmbrățișările coechipierilor săi - dar cu nici un chip nu se îndepărta de sine însuși și nu se exterioriza agățându-se de obiectele din jur. Obiectele sunt periculoase mai ales când îl văd pe om fericit - asta
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
inimă tânără. O țară de munți Are întotdeauna nevoie De-o frunte înaltă. O țară scăldată de apele mării Are întotdeauna nevoie De priviri ce străpung depărtările. O țară scăldată de apele mării Are întotdeauna nevoie De-o șir-a spinării ce nu se încovoaie. România, vatra mea milenară. Inima tânără, Fruntea înaltă, Privirile tale pătrunzătoare Poartă numele simplu Moștenit din părinți, Din piatră, din râu, din câmpie, Nume de noi înșine-ales: Nicolae. [...]“ („Inscripție“ - extras din volumul Înalt onor sub flamuri
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ce facem? Îi dăm drumul deci și lui... Dar poftiți, tovarășa Rodicuța, dar vă rog. Hai, valea și tu, măi artistule, mare noroc ai tu cu tovarășul maior, să nu te mai prind pe-aici, că-ți rup cobza de spinare.“ „Urcați în mașină. Imediat“, ordonă maiorul îmbrăcat în civil. „Tu treci în spate, Rodica. Gabriel își târî cutia viorii și urcă spăsit lângă tatăl Rodicăi. Ea nu zicea nimic, nici nu râdea, nici nu mai plângea. Se uita tâmp la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
vecină cu ea. Cică a rămas gravidă și ai ei n-au reușit să miște nimic, deși îs destul de mahări, așa că tipa o să cam nască prin mai! Adică pierde bacu’, admiterea, tot! Bineînțeles, gagiu’ ei și-a pus coada pe spinare, ai lui nici nu vor s-audă de însurătoare, să-și strice el studenția și anii cei mai frumoși și perspectivele... Vlad, care se ține de la o vreme de coada noastră, repede ca musca-n aia calului: „Băi, da’ ăștia
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
formal, era libertate de exprimare, iar vocile oamenilor nu mai puteau fi îngrădite. După o perioadă scurtă de frică și de timorare, fosta nomenclatură PCR a înțeles repede că și în noile condiții se poate continua traiul de huzur pe spinarea altora, ba mai mult acum se poate jefui în voie (nu ca pe vremea dictatorului), se pot face averi imense. Mai trebuia pus la punct planul; nu s-a ținut nici o întrunire secretă pe această temă, dar toți cei implicați
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
am ajuns la concluzia că aceste rele reprezintă consecința proastei gestionări a lumii făcute de către oameni, că ele se datorează păcatelor omenești, a prostiei, a îngâmfării, a lăcomiei, a ticăloșiei de a-i jefui pe alții și a trăi pe spinarea lor. Nimeni ,,din neant” nu era (și nu este) vinovat de această stare, doar oamenii cu inconștiența și prostia lor își fac singuri rău. Iar pentru a schimba modul de gândire al unei societăți este nevoie de timp, este nevoie
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
conștiință al maselor, să-i îndrume pe calea corectă de urmat. „Biserica lui Hristos, așa cum le place preoților să spună, din motive de pragmatism, nu pune niciodată în discuție probleme grave din cadrul societății și în special a îmbogățirii unora pe spinarea altora. Ori Isus Christos a spus clar că „mai curând va trece cămila prin urechile acului, decât un bogat în Împărăția lui Dumnezeu!” Și asta tocmai în ideea clar definită că un bogat face avere prin căi necinstite, că în
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
care fabricau dosare și erau întreținuți de societate, ce se întâmplase cu torționarii care intrau în casele oamenilor prin efracție? Ce se întâmplase cu fosta nomenclatură, cu indivizii care se ocupau cu ,,munca de partid”, care trăiau în huzur pe spinarea celorlalți? Nu se mai auzea nimic de ei. De ce roiesc tot timpul acei indivizi prin preajma mea, dacă mi se repetă mereu că oricum nu mă ia nimeni în seamă și reprezint o ,,cantitate neglijabilă”? Până la urmă, ce este și cu
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
dată celor săraci care nu prea știau ce să facă cu ea, dar în realitate ea a fost acaparată de o mână de oameni (din pătura săracă) care sub pretextul apărării drepturilor poporului, au început ei înșiși să huzurească pe spinarea celorlalți. În scurt timp indivizii care ajungeau la putere, își dădeau seama că noua ,,orânduire” le oferea posibilitatea să aibă multe avantaje și să nu facă nimic concret. Socialismul a durat atât timp cât masele de oameni au putut fi mințite și
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
o mare escrocherie la nivel mondial prin care grupuri de indivizi dintre cei mai slab pregătiți dar mai înclinați spre impostură, punând în față lozinci atractive despre dreptate și echitate socială, nu au urmărit în fapt decât să huzurească pe spinarea celorlalți. Atât! Și în România socialismul implantat atunci cu forța, n-a însemnat decât propulsarea unor indivizi slab pregătiți dar slugarnici și dispuși la compromisuri, care să ,,slujească neabătut politica înțeleaptă a partidului”, pentru avantaje materiale! Ideea de escrocherie a
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]