6,992 matches
-
plin comunism românesc, sacrificarea celor din urmă părând a fi ruperea firului istoric care va împiedica reîntregirea după 1989. În Orient, singularitatea ontologică a latinității românești pare s-o fi presimțit întâia oară sultanii, care nu s-au atins de spiritualitatea creștină a Principatelor, renunțând la ispita "islamizării" și "turcizării" și mulțumindu-se cu o stare de vasalitate profitabilă materialicește. În schimb, rușii au simțit că religia creștin-ortodoxă nu-i suficientă pentru ca Principatele să devină "slave". Conservatorismul etnic devenea, astfel, un
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Pentru a nu se prăbuși odată cu țar, ar fi trebuit să se lupte din nou cu "ocrotiții" Elenei Ceaușescu, fidelii internaționaliști ai Moscovei, aflați pe cai mari și în cultură, precum Gogu Rădulescu și Z. Ornea, decidenți în materie de spiritualitate și de moștenire culturală, sensibili la "protestele" împotriva publicisticii eminesciene, atât dinspre Moscova, cât și dinspre un Moses Rosen. Și Ceaușescu a cedat și de astă dată, neînțelegând că tomul X simboliza destinul României împreună cu acela al Basarabiei, cestiune de
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
vizează rîspunsul la întrebări precum "Ce reprezintă limba pentru om ?" sau "Cum modelează limba pe om ?". Ținînd cont de faptul că limba vine din tradiție, ea integrează individul în această tradiție și în evoluția ei, iar întrucît limba reprezintă domeniul spiritualității, ea realizează o "instruire" a lui într-un anumit mod, o formare a lui, îndeosebi sub aspect intelectual, înlesnindu-i manifestarea civilizată a tuturor facultăților native. Din acest motiv, lecția limbii trebuie recunoscută ca forma pincipală de umanizare în sensul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de pro-priul statut, ci de raportarea la limba naturală. Din perspectiva funcției de bază, comunicarea, limba naturală reprezintă mijlocul obișnuit, de fiecare zi, pentru toți componenții unei comunități (unui popor, unei națiuni, unui trib etc.) și face parte dintre formele spiritualității care atestă natura, specificitatea comunității respective. De aceea, limba naturală a fost supusă, în repetate rînduri, analizei logice, cercetîndu-se posibilitățile ei de a reda în mod adecvat cunoașterea în general și cunoașterea științifică în special. Prin acest demers, s-a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
corespunde culturii minore, iar limba literară se aplică culturii majore. Limba și cultura minoră alcătuiesc spiritul minor, iar limba și cultura majoră compun spiritul major, astfel încît comunitățile umane, în primul rînd cele constituite în națiuni, realizează două paliere ale spiritualității. Faptul că atît aspectul popular, cît și cel literar aparțin aceluiași idiom, aceleiași limbi naționale, face ca între ele să existe numeroase corespondențe și puncte comune, ceea ce nu presupune însă identitatea structurală și de tradiție a aspectelor respective. De aceea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și temperamentul) și procesele psihice (cognitive, afective și voliționale), aceste procese fiind, de altfel, ele-mentele cele mai mobile ale psihicului. Procesele cognitive sînt legate de latura reflectorie reprezentată de psihic, iar valorile ideale, rezultate din aceste reflectări, alcătuiesc spiritualul sau spiritualitatea care constituie partea spirituală a culturii. Necesitatea acceptării unei noțiuni de rang categorial în explicarea faptelor de limbă prin factori psihologici și cognitivi nu poate fi pusă la îndoială și, în acest sens, lingvistul John L y o n s
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
În mod obișnuit, tradiția culturii populare se raportează la limba populară, aceasta fiind -de altfelo componentă a acelei tradiții. Dar, atît cultura populară, cît și limba populară sînt intens marcate de trăsăturile etnice care delimitează o comunitate și, împreună, alcătuieasc spiritualitatea comunității respective. Pe de altă parte, elemente ale limbii și ale culturii de la acest nivel pot fi preluate de nivelul major, însă aceasta se produce printr-o selecție valorică, cu anumite scopuri sau datorită unor cauze sociale și culturale. În
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în tradiția limbii literare este efortul conștient de a respecta anumite norme și de a opera selecții. Limbă și cultură Deși entități distincte, limba și cultura nu se pot dezvolta independent, ambele fiind produse ale spiritului și cooperînd la edificarea spiritualității fiecărei comunități închegate tocmai prin limbă și cultură și delimitate de alte comunități tot prin limbă și cultură. În linii mari, cultura reprezintă ansamblul aspectelor intelectuale ale unei civilizații și se concretizează în suma cunoștințelor achiziționate într-un sistem cumulativ
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
dintre care patru sînt mai importante: 1) cercetarea limbii pentru întregirea viziunii asupra realității; 2) cercetarea limbii ca mijloc de a accede la realitate; 3) cercetarea limbii ca mijloc de a pătrunde în tainele ființei și creației umane (facultățile, cultura, spiritualitatea); 4) cercetarea limbii pentru a afla extensiunea și limitele filozofării, de obicei, printr-o atribuire de factor determinant limbii în raport cu filozofarea. Întrucît aceste direcții în multe cazuri se întrepătrund, analiza modului în care s-au raportat filozofii la limbă se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în general greu de realizat, căci, pe de o parte, este greu de admis că un cugetător se poate identifica întru totul cu limba sau că, pe de altă parte, el s-ar putea sustrage în totalitate matricii limbii sale, spiritualității imanente a limbii sale316. Întrucît situația în care limba ar fi determinantă în raport cu individualitatea copleșită a individului ar duce în mare măsură la o nivelare și la o rutinizare a gîndirii filozofice, nici aceasta nu se poate considera a fi
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
poezie și 2) de ce poezia lirică relevă, dintre toate artele și dintre toate speciile literare, cea mai evidentă și cea mai constantă apropiere de filozofie. Prima chestiune vizează statutul filozofiei și statutul poeziei (și al artei, în general) din perspectiva spiritualității, filozofia fiind considerată o construcție rațională (antrenînd, prin urmare, facultatea rațiunii), iar poezia o construcție sensibilă (care antrenează sensibilitatea)333. Ca atare, filozofia și poezia solicită în alcătuirea lor două facultăți umane distincte și bine delimitate și, de aceea, în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
uzează chiar, în textele filozofice, de valorile metaforice ce reies din combinări-le de cuvinte și tot el surprinde aspecte ce s-ar putea constitui în trăsături specifice ale limbii sau în indicii asupra modului de a gîndi și asupra spiritualității conservate în limbă și relevate prin limbă. Ca atare, marele poet recurge uneori la funcția metalingvistică a limbii, manifestată în limbajul filozofic ca cercetare a trăsăturilor limbii sau a originii cuvintelor, iar în limbajul poetic ca cercetare a impulsului poietic
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
periodice; șoapta, sentimentalismul, linia retractilă acestea au lăsat loc problematizării, discursului ontologic, adâncirii în Eul solitar, asediat de reverii și mâhniri. Cele 13 poeme duble ale Carolinei Ilica, unele antologice, aliaj de străvechi cânt exorcizor și de modernitate esențială, respirând spiritualitate și farmec, țin de cerul unei arte impecabile. LIVIU IOAN STOICIU EUL CA UNDUIRE PERPETUĂ Semnalat întâi de Ștefan Augustin Doinaș în Familia (unde în 1974 i se publicau cinci poeme), premiat la concursul Editurii "Albatros" din 1979, Liviu Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
principii înalte și nu de goana aceasta după mărunțiș. Am analizat pînă acum și alte sisteme, inclusiv ale noilor puteri emergente, într-o manieră holistică, integratoare, în căutare de variante-alternativă, sau de mixturi funcționale. Am ajuns asfel să cercetăm și spiritualitatea hindusă, daoistă, budistă, confucianistă, iudaică, islamică, zen și altele, urmărind să surprindem influențele lor specifice asupra vieții cotidiene a respectivelor comunități, inclusiv a preocupărilor lor de natură economică. De asemenea, am căutat și alte doctrine uitate, mai laice, cum sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
poate fi bănuit de înțelepciune. Mi se pare remarcabil, în context, că în China, credințele religioase nu au fost niciodată decisive în chestiunile ce țin de război și de pace. Nu au existat războaie religioase sau misionare. India, a cărei spiritualitate e căutată de toată lumea, nu a atacat niciodată pe nimeni ; a tot asimilat, a tot asimilat, mai puțin poate pe musulmani, în timp ce japonezii au făcut din practica zen pregătire de luptă. Ca să nu mai vorbim de războaiele religioase din spațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
înțelegîndu-l ca pe o iluzie. Adevărata noastră ființă nu se supune probei timpului, ci pregustării eternității. Suntem fii ai Cerului, înainte de a deveni și ai Mamei Pămînt, iar calea noastră e sacră : eliberarea de sub robia pămîntească prin simpla impasibilitate metafizică. Spiritualitatea hindusă ne învață cum să devenim divini încă de pe pămînt, renăscuți diamantin, identici cu Brahman dar trăind din el. Gîndul director al filosofiei indiene este unul foarte practic, după cum o demonstrează acest summum bonum numit Arthasastra, tratat de guvernare descoperit
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
domenii limbajul are limite, dar ceea ce experimentăm pare mai mult decît atît, pare o re-babelizare a limbii. Raportul nostru precarizat cu cuvintele ilustrează complexitatea înșelătoare a noțiunilor, ca traducere și semnificație, și el, în opinia mea, starea de criză a spiritualității moderne, cu precădere a celei actuale. Au apărut inclusiv așa-zise "jocuri de limbaj", care sunt forme de inutilitate pură pentru o reflecție ce se vrea fecundă sunt o formă de nihilism, dar nu unul academic, ci un soi de
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
numai sărăcia permite bogăția, ca în pilda cu bogatul și săracul Lazăr, mergînd pînă la materialismul cel mai grosier, numai neputința cheamă atotputernicia și "cînd sunt slab atunci sunt tare", ca Sf. Pavel. E esență de creștinism și esență de spiritualitate în general, una ce are viitor în prezentul durabil de care ne învrednicim. Un discipol al lui Buddha spunea în sutra Inima înțelepciunii perfecte că "Natura formei este goliciune, natura goliciunii este formă. (...) Senzațiile, percepțiile, formațiunile mintale și conștiința sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
am înlocuit cunoașterea cu o sumă de cunoștințe, compasiunea cu mînia și agresiunea și modestia cu o "lăcomie debordantă" (Greenspan). Scientismul și fundamentalismul se ciocnesc și am ajuns într-un impas grav, din care numai o reunire a științei cu spiritualitatea ne-ar poate salva. Mulți oameni de știință folosesc epistemologia lor într-un mod fundamentalist, ceea ce nu se mai cheamă știință ci scientism, în timp ce și în partea cealaltă mulți nu fac distincția între religie, abordată de multe ori fundamentalist, și
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ne-ar poate salva. Mulți oameni de știință folosesc epistemologia lor într-un mod fundamentalist, ceea ce nu se mai cheamă știință ci scientism, în timp ce și în partea cealaltă mulți nu fac distincția între religie, abordată de multe ori fundamentalist, și spiritualitate, aceasta din urmă avînd o respirație mai largă pentru că se bazează pe experierea directă a dimensiunilor neobișnuite ale realității. Mai plastic o spune Joseph Campbell, care sublinia că, de pildă, imaculata concepție nu este o problemă a ginecologilor, iar pămîntul
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
bazează pe experierea directă a dimensiunilor neobișnuite ale realității. Mai plastic o spune Joseph Campbell, care sublinia că, de pildă, imaculata concepție nu este o problemă a ginecologilor, iar pămîntul făgăduinței nu reprezintă o proprietate funciară... Atît știința cît și spiritualitatea autentice se bazează pe probe și astfel s-ar putea completa reciproc dacă am da jos ochelarii de cal și am respecta mai mult munca celuilalt. Pentru că adevărul e unic, iar căile către el se unesc în mod necesar undeva
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
probe și astfel s-ar putea completa reciproc dacă am da jos ochelarii de cal și am respecta mai mult munca celuilalt. Pentru că adevărul e unic, iar căile către el se unesc în mod necesar undeva. Nu știința autentică contestă spiritualitatea, ci monismul materialist. În ultima perioadă, însă, tot mai vizibil, supozițiile fundamentale care reprezintă cheile de boltă ale monismului materialist nu mai sunt susținute cu date științifice, dimpotrivă. Încet-încet, se formează un metacadru mult mai larg pentru fenomenele care constituie
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
spunea Weber, pentru aceasta a fost nevoie mai întîi de o amăgitoare încîntare a lumii printr-o nouă ofertă religioasă, cea protestantă, care a deschis calea tuturor acestor "libertăți", odată cu o altă tehnologie a spiritului mașina de tipărit. Astfel, în locul spiritualității tradiționale, a fost propus lumii un "nou spirit", ambalat într-o nouă formă, pe care tot Weber o numește raționalism-raționalizare, înțeles ca o tehnicizare și o contabilizare a tuturor activităților umane, ceea ce constituie și o nouă definiție dată rațiunii, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
dominat în epoca modernă, impunînd "domnia cantității" (René Guénon) și a raționalității. Acum, acesta pare să se scufunde în propria-i splendoare materialistă, în timp ce renasc vechile civilizații orientale. Numai că acestea nu mai sunt ce au fost în materie de spiritualitate, valorile și "valorile" occidentale reușind să se insinueze în străvechile matrici hinduse sau daoiste și să le modifice spiritualitatea. Cu excepțiile de rigoare, implantul occidental a prins în aceste civilizații-continent, pervertindu-le, în sensul cultivării unui mercantilism lacom și foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
propria-i splendoare materialistă, în timp ce renasc vechile civilizații orientale. Numai că acestea nu mai sunt ce au fost în materie de spiritualitate, valorile și "valorile" occidentale reușind să se insinueze în străvechile matrici hinduse sau daoiste și să le modifice spiritualitatea. Cu excepțiile de rigoare, implantul occidental a prins în aceste civilizații-continent, pervertindu-le, în sensul cultivării unui mercantilism lacom și foarte pecuniar, de unde și sensul globalizării. "Domnia cantității", despre care vorbea René Guénon, a ajuns și în Orient, devenind o
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]