8,805 matches
-
o primejdie nevăzută ce plutea În aer... Între timp, setea Îi creștea. Dorința lui de a ajunge până la masă nu-i dădea pace. Noimann Își aținti ochii Înspre sticlă. Și sticla Începu să se clatine. Apoi se petrecu un fenomen straniu. Sub presiunea privirii sale fixe, masa se răsuci de la dreapta la stânga, Înălțându-se câteva degete de la podea... În gând, medicul Își frecă mâinile de bucurie. Masa se apropia de pat, clătinându-se În aer. Medicul Închise ochii și numără până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nu e nici cort, nu-i nici copac, e un genunchi și atât...” În fața lui Noimann nu se afla Însă doar un simplu genunchi de infanterist, ucis cândva În război, ci un picior care-l privea cu insolență. Prin urmare, strania apariție nu constituia rodul unei reminiscențe literare, ci era o apariție de o natură, să zicem, abisală. De altfel, la drept vorbind, stomatologul se aștepta la o astfel de „surpriză”. Așa Încât apariția În camera sa a acestui picior, ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din ochi. Apoi, ducându-și mâinile la spate, În ritmul aceluiași vals, medicul, oarecum satisfăcut de gestul său, Își Îndreptă pașii spre dulap. Ajuns În dreptul lui, Noimann Își aduse aminte că fusese bântuit În timpul nopții de alte viziuni, la fel stranii. Se făcea că nimerise, nu se știe cum, la o clinică de obstetrică și ginecologie, unde se perindau o groază de halate albe, circulând dintr-un salon În altul. Halatele vorbeau Între ele În germană și unele recitau chiar pasaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În haos. Și dacă ar fi fost vorba numai de atât, totul ar fi fost Încă destul de rezonabil. Dar, pe măsură ce concluziile la care ajungea se ramificau, dând naștere la alte și alte interpretări, În fața ochilor Îi apăreau figuri și semne stranii, care Îl nelinișteau. „Prin urmare”, conchise el, „suntem pe cale de a o lua din nou pe arătură...” Arătarea postată dinaintea sa Își schimbase ușor Înfățișarea. Trăsăturile feței se lățiră, iar tenul, din alb, se făcuse acuma stacojiu... „Iată că băutura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
E posibil ca DVD-ul sau caseta să fi fost ținute Într-un loc unde pătrunsese umezeala, astfel că pe Înregistrare apăreau nenumărate pete albe și negre, ce migrau de pe un scaun pe altul... Imaginile Înregistrate suferiseră, Într-adevăr, o stranie metamorfoză. Filmul arăta terasa Corso, cuprinsă de o forfotă neobișnuită. Domnea o atmosferă de veselie generală. Ici-colo se auzeau voci mai ridicate, care Însă se calmau cu de la sine putere. Brusc Începu să bată vântul și fețele clienților fură acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
e un clește, femeia alt clește. Cleștii se devoră unul pe altul neîncetat. Când apare un al treilea, deja e prea târziu. Perechea sado-masochistă Îl va chinui ca pe Iisus...” De afară se auzi un croncănit, urmat de un urlet straniu. Mirosind de la distanță ceva putred În atmosfera locului, Oliver, după ce rătăci un timp de unul singur prin oraș, oglindindu-se-n vitrine, porni pe urmele celor trei și acum Își Înfipsese rădăcinile În fața cavoului, sprijnindu-și umărul de monumentul care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din nou spre știrea apărută În 24:ore... Noimann Își aducea acum aminte foarte clar această scenă, pe care o lega apoi de visul său. Iată că firele se Înnodau unul după altul... Visul, ca și apariția În cameră a straniului picior, Își aveau ramificate rădăcinile În Întâmplările prin care medicul trecuse petrecând la Corso. Discuția În jurul știrii Îi Înfierbântase imaginația, astfel că piciorul din ziar Îl bântui În vis, după care visul se reflectă În realitate. Din pricina mahmurelii, Noimann se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
duc spre sudul țării. Acolo, din cincizeci În cincizeci de centimetri, alături de dopurile de bere, sticlele de Coca-Cola sparte, mucuri de țigări și pachete goale, dai și peste câte un „epolet”. E de mirare Însă că acest miros, atât de straniu În esența sa, ocolește birourile În care Își desfășoară activitatea direcția filialei C.F.R. Iași, unde În loc de epoleți miroase a zambile; astfel se și explică decizia administrației ca În spațiul vechiului WC, aflat acum În partea de nord a edificiului, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fumul adânc În piept și-l slobozea peste locurile goale din compartiment. Rotocoalele se Întindeau de-a lungul scaunelor. Alcătuind arabescuri din ce În ce mai complicate, pe care Noimann, În mahmureala sa, le asemăna cu niște versuri de Omar Khayam. Versurile Îi sunau straniu În urechi, Îndemnându-l să mediteze la propria sa viață: „Faclă, vin și lună plină, o, paharnice, scrutează vinul rumen ca rubinul și strălimpedea lui rază! De pământ n-aduce vorba! Zvârle-n vânt această-arsură-a focului din piept și adu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cei doi pești, dar și acolo, pentru a-i Întări esența, Noimann era nevoit să adauge votcă sau coniac Alexandrion. Peștele mare Îl Înghite pe cel mic sau viceversa. Universul În care viețuia doctorul Noimann evolua după legi cu totul stranii. Aici formele Înlocuiau fondul, de aceea uneori tavanele se Învârteau, iar treptele pe care urca Îl trăgeau mereu În jos și Noimann, În loc să ajungă În salon, unde plana acvariul, ajungea În beci. Treptele erau fluide, puneai un picior pe ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai veche, fetița cu puiul alb de iepure, Însoțită și acum tot de Todirică și de bătrâna lui bunică. Aceștia trei (fără a socoti și iepurele, desigur) au și rămas În stație, nu s-au urcat În autobuz, dar privirea stranie, curioasă, rea și atrăgătoare În același timp a fetiței cu iepurele te-a urmărit până când ai ajuns În oraș. — Știi ce te rog, zise Grințu, de acum Înainte să nu-mi mai povestești și ce vise ai avut. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dădea răspunsuri mușcătoare. La sfârșit tânărul ghid, fost pedagog, săruta mâna bătrânei și se Îmbrățișa cu moșul. Nu știuse niciodată cum Îi cheamă.) Deodată soarele străbate prin colierul de ceață al muntelui, raza lui deja roșietică Învăluie Într-o lumină stranie turnul clopotniță și acoperișul bisericii mânăstirii. Grințu se șterge cu mâneca de apa care-i curge pe bărbie și privește fix spre mănăstire. O imagine suficient de diferită de cea din polița de o mie de lei examinează el la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ce voia să spună - de fapt, folosea greșit termenul - dar dintr-un motiv anume se agățase de expresia asta și refuza să-i dea drumul. Locuisem la același etaj În primul an de studenție. Remarcasem imediat că avea un talent straniu de a depista vulnerabilitățile celorlalți. Întotdeauna mă pistona să-i spun ce băiat Îmi place, doar ca să se arunce „Întâmplător“ asupra lui, Într-un interval de maximum douăsprezece ore de la confesiunea mea. Am auzit-o o dată În baia comună, bătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
profesorul le amenințase că le pică pe amândouă. Eu și Penelope o cunoscuserăm pe Abby În același timp, la seminarul de creație literară din anul Întâi și am fost amândouă de părere că trebuie evitată. Încă de la Început se purtase straniu, era genul care făcea comentarii subtile, dar răutăcioase, despre părul, iubitul sau ținuta ta și apoi simula groaza și regretul când inevitabil te arătai jignită. Îi dădeam papucii adesea și În mod regulat, dar niciodată nu părea să priceapă. Dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pieptul când a ieșit din duș azi-dimineață și era Într-adevăr la fel de minunat cum spui, am adăugat eu, Înainte să-mi dau seama ce Însemna asta. Capul lui Kelly se Întoarse brusc și se holbă la mine cu un amestec straniu de invidie și intensitate. Presupun că atunci când o să te sune, o să te vezi cu el, nu? Asta nu prea părea o Întrebare. —O, nu sunt convinsă că o să mă sune, am bălmăjit eu, realizând că absolut nimeni n-o să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a ajuns la momentul năucitor, abis amar, lâncede și negre cadavre, nedefinite, trupuri, buze strivite, fălci zdrobite, frunți însângerate, tâmple găurite, piepturi zdrobite, brațe încrucișate, țeste sfărâmate, spectacol sumbru, dureri înăbușite. Echipa scormonea cu mare grijă țărâna pentru a contura „straniile” oseminte, negru destin. Familiile îndurerate încercau să-și recunoască pe cel drag după un semn știut din timpul vieții lor. Aici, la deshumarea lor, s au vărsat lacrimi multe. Căpitanul a fost recunoscut după înălțime și după săculețul cu pământ
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
lui Corneliu Zelea Codreanu, a Nicadorilor, a Decemvirilor, strangularea lor prin spate, apoi un glonte în ceafă pentru a simula evadarea și aruncarea „cadavrelor” în adânca groapă peste care s-au turnat multe damigene de vitriol, apoi vagoane de beton, straniu ascunziș? Dar legionarii sunt nemuritori și rămân lancea de fier în lupta cu dușmanul Crucii și al Neamului nostru. Legionarii rămân pe câmpul de luptă cu flamura ridicată și nedoborâtă. Ne veți căuta! Căpitanul, prin lupta și moartea sa, s-
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
locomotivă l-a scos pe Dumitru din vârtejul gândurilor. Și-a aruncat pulpana sumanului de pe față. Mare i-a fost mirarea când în fața lui a descoperit un alt Todiriță... Privire limpede, hotărâtă, pornită de pe un chip acoperit de o lumină stranie. Parcă ar fi descoperit elixirul vieții veșnice! S-a uitat lung la el, dar l-a lăsat în pace. „E mai bine să rămână cu gândurile lui. Vreau să văd dacă nu a fost doar o părere - gândea Dumitru. S-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nenatural. Erau fotografii pe care nu le va putea arăta nimănui chiar dacă ar fi rezolvat tot cazul. Gândul că îi aparțineau exclusiv lui era liniștitor. Petrecu ore întregi doar zgâindu-se la ele și distingând forme înăuntrul formelor. Scurgerile deveniră stranii apendice corporale, iar jeturile de sânge - cuțite care le retezau. Conexiunile vizuale deveniră atât de ilogice, încât se văzu nevoit să se întoarcă la textele de școală: exemple de însemne făcute cu sânge. Cazurile în speță erau toate din Germania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în urmă cu două zile, lumea circula pe trotuare, oamenii stătea fie în verande, fie în curte, tunzându-și iarba sau gardurile vii. Danny parcă mașina și își începu investigația. Zero pe toate fronturile la începutul după-amiezii în cartier: nimic straniu, nici un vehicul străin, nici un fel de informații despre Marty Goines, nimic neobișnuit la numărul 2307, în garaj sau în apartamentul de deasupra. Nici o față străină, nici un zgomot suspect. Zero. Și nimeni nu menționa Chevroletul lui cafeniu, parcat pe stradă. Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu un superb păr argintiu, îndreptându-se spre garajul de la 2307, cu câte un „bețiv împleticit” de o parte și de alta a lui. Nu, nu-i mai văzuse pe cei trei înainte. Nu, nu auzise după aceea nici un zgomot straniu dinspre garaj. Nu, n-o cunoștea pe proprietăreasa casei din față. Nu, bărbații nu vorbeau între ei, iar ea se îndoia că ar fi fost în stare să-l identifice pe cel cu păr argintiu dacă l-ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
agenții lui Ed Satterlee, detectivii de pe statele de plată de la Contracurenții Roșii, și amândoi indivizii îi cunoșteau îndeaproape pe mai-marii AUFT de pe la sfârșitul anilor ’30 și începutul anilor ’40. Iar faptul că devenise atât de familiar cu un subaltern era straniu. Băuseră ceva împreună și ajunseseră să-și împărtășească secrete unul altuia - o strategie contraindicată pentru un lider. Polițiștii ambițioși ar trebui să-și țină gura în timp ce se cațără pe scara ierarhică. Mal făcu duș, se bărbieri și se îmbrăcă, gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care recurge la serviciile lui Gordean. Nu. Nu l-am mai văzut pe omul acela înainte și nu știu nici un... — Dentiști, tehnicieni dentari, tipi care confecționează proteze dentare. — Nu. E prea aiurea pentru Felix. O, Doamne, asta sună atât de straniu! — Heroină. Tipi care o vând, tipi care o consumă, tipi care pot face rost de ea. — Nu, nu, nu! Felix îi urăște pe tipii care se folosesc de ace. Crede că sunt vulgari. Putem să ne grăbim, te rog? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de la Circulație, iar el e o fostă târfă de-a lui Gordean. Mulțumit? Breuning fluieră din nou. — Poate că Dudley ne poate face rost de alți oameni. Se pricepe la asta. Danny intră înapoi în mașină. Îl trecu un fior straniu - omul lui Dudley Smith îl supraveghea. Îi spuse: — Tu și cu Jack mergeți la treabă și dacă aflați ceva important, sunați-mă acasă. Întoarse mașina și coborî pe Paloma spre Sunset, gândindu-se la un sandviș, un pahar de băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un șir de variațiuni, revenind mereu la acorduri tot mai simple, apoi la tema de bază, în timp ce contrabasul și trompeta se avântau în triluri din ce în ce mai complicate. Trecerile muzicale aveau un efect hipnotic asupra ascultătorilor. Jumătate din sunete erau urâte și stranii, ceea ce-l făcu pe Danny să-și dorească revenirea temelor simple și frumoase. Asculta, uitând de paharul cu băutură și încercând să descifreze muzica, să prevadă încotro se îndrepta. Tocmai avu impresia că înțelege sincronicitatea, când interveni un crescendo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]