11,661 matches
-
pe toate lungimile de undă o vreme a amintirilor generației care a suportat consecințele celui de al doilea Război Mondial, și fiecare istorie personală face parte din istoria țării noastre, în completarea sa binevenită. Dacă amintirile unei veți pot fi subiective, câteva sute de Jurnale personale, nu pot să mai pună la îndoială zugrăvirea unei epoci la care se referă toate. Iată și importanța lor pentru istoriografie. Un adaos la Marea Istorie Românească o face și fostul ofițer, profesor Constantin Manoliu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93059]
-
au suportat-o în nu prea îndepărtatul secol apus cu toate ale sale... Dar să fiu mai explicit. În cazul de față am recurs la fabula lui Sisif, nu pentru a-i compara eforturile sărbătoritului cu o pedeapsă, deși mai subiectiv gândind - cam seamănă, ci cu o tenacitate și capacitate de a lăsa lumii o operă grăitoare despre români, cu riscul de a-și ruina sănătatea! Câți din conaționalii noștri au asemenea aplecare spre înălțimea sacrificiului de sine pe altarul binelui
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
Normală exact acum optzeci de ani. Oare când au trecut peste mine acești ani? Timpul își vede netulburat de menirea lui ce duce la veșnicie! Îmi pare mie sau chiar a început să curgă mai grăbit? E doar o părere subiectivă a omului aflat la capăt de drum... În final am revenit acasă cu mașina prietenului doctor Liviu Crăescu, după ce printre altele am avut ocazia să cunosc pe venerabila-i mamă la cei 91 de ani, o bătrână tânără, cu o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de aici, orice ființă umană are nevoie să-și acopere corpul cu o îmbrăcăminte oarecare. E o nevoie firească, de bun simț, ce e satisfăcută în funcție de locul geografic, de timp, de cel în cauză și de alte motive obiective ori subiective. Dacă mă refer la mine, după anii primei copilării, când am trecut la școala normală, îmbrăcămintea obișnuită mi-a fost uniforma școlară sobră - aproape cazonă - pe care o purtam cu deosebită grijă și răspundere, atât în școală, cât și în afara
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
din a-și satisface o atare patimă neostoită. Era predestinat radioului tot așa cum alții sunt predestinați scufundărilor subacvatice ori zborurilor cosmice. Ceea ce impresiona la Alexandru Poamă era seriozitatea egală cu sine, niciodată contrariată ori bulversată de vanități, orgolii ori puseuri subiective aleatorii. Omul public avea conștiință profesională și morală - exact ceea ce ar trebui să aibă un profesionist al presei și - vai! - este exact ceea ce lipsește astăzi multor publiciști de mucava, grafomani insațiabili și veleitari agresivi. Fațetele multiple ale personalității regretatului nostru
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
după opinia noastră, în Filigran ține mai degrabă de inefabilul sufletesc, de eternul uman: zbuciumul eroului principal, trăirile diverse, în alternanțe temporal-spațiale, cu o derutantă și rapidă succesiune a secvențelor de viață, totul guvernat de implacabilul “tic-tac”, echivalentul ceasului biologic, subiectiv al naratorului. Narațiunea la persoana întâi consfințește existența unui spirit hiperlucid, analitic, de sorginte camil petresciană, introspectiv și nu o dată dezarmat în fața prostiei, invidiei, răutății celor din jur. Schițele de portret presărate de-a lungul confesiunii românești se împletesc inextricabil
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
o situație generală mult mai bună, chiar dacă dirigintele ei, profesorul de matematică Paul Alexandrescu nu e câtuși de puțin mulțumit. “La ultimele testări, aici s-au obținut rezultatele cele mai bune din întreaga serie. Orice testare reprezintă ceva instantaneu, deci subiectiv. În acest mod n-ai să poți determina câtă inteligență se află depozitată în capul elevului X și nici ce putere de muncă deține cu-adevărat elevul Y.” “Clasa a devenit mai matură, mai conștientă că s-a terminat cu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
un sistem propriu, probabil cu o cheie a segmentarismului ori fragmentarismului, știută numai de autor, latura reflexivă stând alături de cea obiectivă, încât cititorul trebuie să fie foarte atent la originala construcție. Evadarea în vis și reconstituirea lumii din perspectivă pur subiectivă, așezată pe straturi, este prezentă peste tot. Oricum, literatura este o realitate posibilă, ori autorul nu uită acest lucru și ne atrage deseori atenția. Toate aceste aspecte s-ar putea numi la un loc geometrie narativă, fără să greșim. Dacă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
o literatură de certă autenticitate asigurată nu de elementele reale, obiective, ci de filtrarea evenimentelor în conștiința naratorului. Proza tradițională e considerată depășită. Devenirea psihică, mișcarea înlocuiesc în proza modernă satiricul. La Camil Petrescu, ca și la Proust, timpul este subiectiv, iar romanul înseamnă experiență interioară. Camil Petrescu pune și problema limbii literare, a stilului, a talentului și toate ideile sale despre literatură, în speță despre propriul roman, vor trece în creație. Scriitorul cere operei substanțialitate si autenticitate; metoda substanțialistă examinează
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
adevărul, demnitatea, categoriile morale absolute. Luciditatea este trăsătura dominantă a personajelor lui Camil Petrescu, intelectuali analitici și autointrospectivi, hipersensibili. Luciditatea "nu omoară voluptatea reală, ci o sporește" <ref id="2">2 Camil Petrescu-Wikipedia</ref>. Narațiunea la persoana I folosește timpul subiectiv, care aduce în prezent gânduri, îndoieli, fapte trecute, totul fiind subordonat memoriei involuntare. Romanul este experiența interioară: <ref id="3">3 România Literară , An II , nr . 51, 4 febr . 1933, p .4 .</ref>; astfel criteriul autenticității capătă o aplicare imediată
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
descrierea iubirii, în toate fazele ei, de geneză, de stabilizare și de accord al efectului cu spiritul, la cote superioare și de declin. Sentimentul este dublat de o luciditate constantă care analizează faptele, multiplicând argumentele pentru infidelitatea femeii. Acest plan subiectiv este prezent pe parcursul întregului roman. Al doilea plan, obiectiv, este fundalul în care se desfășoară o lume care trece prin diverse experiențe. Cele două planuri narative se desfășoară în paralel, iar, uneori interferează. Scena de la popotă și capitolul " Ne-a
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
retragerea, momentele de teroare trăite de combatanți. Jurnalul de front al lui Ștefan Gheorghidiu conturează o personalitate complexă, aflată în împrejurări inedite, confruntându-se cu moartea. Realitatea obiectivă se transformă în marea și unica situație rezultată prin dispariția neprevăzută. Analizând subiectiv problema morții, autorul realizează imagini memorabile ale spaimei primare a omului în fața morții: Capitolul " Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu..." se structureză pe trei momente: discuția dintre ofițeri, înainte de luptă, încheiată anticipativ de Gheorghidiu: cel de-al doilea moment sugerează
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
roman, fiind primul care teoretizează cuceririle acestei specii literare în eseul „Noua structură și opera lui Marcel Proust". Refuză construcția clasică și propune autenticitatea, temporalitatea reală și stilul alb ce ar fi necesare în roman. La Camil Petrescu, timpul este subiectiv - ca și la Proust - iar romanul înseamnă experiență interioară, iar construcția devine mai liberă, determinată fiind de condiția memoriei și a introspecției. Timpul prezent și subiectiv, folosirea persoanei întâi sunt categorii folosite în noul roman, totul fiind subordonat memoriei. Se
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
și stilul alb ce ar fi necesare în roman. La Camil Petrescu, timpul este subiectiv - ca și la Proust - iar romanul înseamnă experiență interioară, iar construcția devine mai liberă, determinată fiind de condiția memoriei și a introspecției. Timpul prezent și subiectiv, folosirea persoanei întâi sunt categorii folosite în noul roman, totul fiind subordonat memoriei. Se impune o nouă formă epică, neavând un subiect, cu momentele sale bine definite. Până la el, în literatura noastră dominau romanele sociale, monografice, în timp ce romanul lui se
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
se dovedește o stare de fapt a romanului modern. În opera "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război", narațiunea este realizată la persoana I, ca o confesiune a eroului, dar autorul este recunoscut și în vorbirea altor personaje. Planul subiectiv, prezent în ambele părți ale romanului, vizează descrierea iubirii urmărită în toate ipostazele ei, de geneză, de stabilizare și de acord al afectului cu spiritul, la cote superioare și de declin. Sentimentul este dublat de luciditatea care disecă faptele, multiplicând
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
conturându-se în autenticitatea sa structurală, aceasta fiind motivația deplină a demersului camilpetrescian, așa după cum crede Alexandru Paleologu: <ref id="17">17 Paleologu, Alexandru, op. cit., p. 142. </ref> În cele două romane, prin nararea la persoana I și folosirea timpului subiectiv, se duc în prezent gînduri, îndoieli și fapte trecute, totul fiind subordonat memoriei involuntare, romanul însemnând experiență interioară. Tehnica narativă pe care o aplică scriitorul modifică într-o oarecare măsură, conceptul de personaj, care nu mai este un tip literar
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
persoana I și analizează cu luciditate toate evenimentele și stările interioare prin care trece acest intelectual dominat de incertitudini. Eroul trăiește două realități temporale, cea a timpului cronologic, obiectiv, în care povestește întâmplările de pe front și una a timpului psihologic, subiectiv, drama iubirii. Toate faptele, reale sau psihologice, sunt consemnate în jurnalul de front, în care Gheorghidiu analizează cu luciditate atât experiența subiectivă a iubirii, cât și cea obiectivă, trăită, a războiului. Student la filozofie, Ștefan trăiește în lumea cărților și
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
realități temporale, cea a timpului cronologic, obiectiv, în care povestește întâmplările de pe front și una a timpului psihologic, subiectiv, drama iubirii. Toate faptele, reale sau psihologice, sunt consemnate în jurnalul de front, în care Gheorghidiu analizează cu luciditate atât experiența subiectivă a iubirii, cât și cea obiectivă, trăită, a războiului. Student la filozofie, Ștefan trăiește în lumea cărților și nu se poate adapta lumii afacerilor, reprezentată de unchiul Tache, Nae Gheorghidiu și Tănase Lumânararu, cu care eroul nu are nicio legătură
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
gazetar intransigent, devenit incomod prin corectitudine și onestitate, avid de adevăr și dreptate, nerealizat social, orgolios și lucid, fără simțul realității. Ladima trăiește în lumea ideilor pure, fiind un neadaptat. Fizicul i se conturează din puncte de vedere diferite și subiective. Fred privindu-i fotografia după moarte, și-l aduce aminte: Intelectual sensibil, Ladima este recunoscut de unii ca genial, ignorat sau negat cu fermitate de alții, iar ca gazetar se manifestă intransigent și inflexibil, cinstit și însetat de adevăr. Ladima
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
reflectă un spațiu real, casa Emiliei, redacția ziarului, dar, mai ales, un spațiu imaginar închis, al frământărilor, chinurilor și zbuciumului din conștiința personajelor. Ca modalitate estetică, se manifestă memoria afectivă, cea care aduce, în timpul obiectiv al relatării, întâmplările petrecute în timpul subiectiv al amintirilor. Pentru George Călinescu <ref id="40"> 40 Căl inescu, George, op. cit., p .660. </ref> , acest mod de realizare artistică aparține nu neapărat capriciilor memoriei individuale, cât procedeelor teatrale aplicate în roman: Particularitatea cea mai izbitoare a romanului "Patul
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
va continua să existe și atunci când noi nu vom mai fi, sau când o vom părăsi. De ace-ea, conceperea modului just de a fi în Biserică nu depinde de noi, să o împlinim sau să o determinăm prin criteriile noastre subiective, ci trebuie dedusă din însăși natura Bisericii (care nu este numai umană), din instituirea ei (care nu depinde de noi, ci de Cristos), de destinația ei (care este inima Tatălui), de forțele misterice care o conduc (care sunt energiile harului
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Evanghelia, nu a o stăpâni, este primul pact de fidelitate al preotului în confruntarea sa cu Maestrul: „Ministerul nu trebuie să interpună nici un obstacol, nici urmărind scopuri străine de misiunea sa, nici sprijinindu-se pe înțelepciunea oamenilor, nici pe experiențe subiective, care ar putea încețoșa Evanghelia însăși”. A fi slujitori înseamnă a adora domnia Celui Înviat, ca-re nu poate fi separat de Evanghelia sa, pe care a făcut-o rodnică prin sângele său răscumpărător și a înzestrat-o cu semnul credibilității
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
fie de acord cu ideea construcției unui partid cu simpatii subordonate președintelui nu trec de un sfert, ceea ce ar constitui un handicap al unei fuziuni cu PD. Adăugați la asta incapacitatea lui Traian Băsescu de a se plasa dincolo de stările subiective în viața politică, așa cum o dovedește replica dumnealui despre faptul că, vezi Doamne, nu ar mai avea ce-și spune cu premierul țării din cauza unei glumițe, întreținute de o retorică umflată și previzibil-zglobie până la sălciu, a lui Mircea Dinescu. Poanta
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
relație între ele sau fiind contrastante, teme ce sunt dezvoltate în deducții, urmări, reinvenții și reprezentări variate. Simfonismul este mai mult decât o muzică - dilatată și mare -, el devine un mesaj personal, o atitudine și o gândire filozofică, o viziune subiectivă sau individuală asupra lumii. Este limbajul optimismului fantazat al lui Haydn, a inocenței lui Mozart, a furiei titanice a lui Beethoven, a ceremonialismului convins al lui Cherubini sau a melancolicelor solilocuri ale unor romantici, îndeosebi germani. Simfonismul este triumful muzicii
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Estetica sentimentului religios al muzicienilor din perioada romantică se îndrepta într-o direcție opusă creștinismului tradițional: în locul Dumnezeului lui Isus Cristos se făcea referință la divinitatea Naturii sau a Infinitului; sentimentul religios era înțeles și trăit ca o realitate pur subiectivă, și nu celebrat în dimensiunea ei comunitară și în accepțiunea ortodoxiei creștine. Prin urmare, compozițiile muzicale de inspirație religioasă ale marilor autori din secolul al XIX-lea provin din concepția asupra artei înțeleasă ca o „autocelebrare”. Sunt rezultatul unei religiozități
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]