5,950 matches
-
Inez Înapoi În iad. Foarte straniu sfîrșitul lui Cathcart. Cazul ar putea să se lăbărțeze. În mod sigur aici e mai mult decît jaful unei bande de psihopați. El ar putea fi acela care să rezolve cazul, să i-l sufle lui Exley și să tragă sforile ca să-l ajute pe Stens. Ceea ce Însemna că: N-o să-i miluiască pe cei de la Moravuri cu indiciile despre materialele porno. N-o să-i dea dovezile lui Dudley. O SĂ FIE DETECTIV - ȘI NU SPĂRGĂTOR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
a condițiilor de eliberare. Îl rogi să te ducă undeva la adăpost. Tu ieși curat ca lacrima și dacă ajung la Patchett, o să-i dau de Înțeles că l-a turnat unul dintre ăia care apar În poze. Dar dacă sufli o vorbă și ăia se cărăbănesc din locul ăla, direct la Chino o să te oprești! D-dar mi-ați spus... Jack alergă spre mașină și porni În trombă. Hinton Începu să zgîlțîie stîlpul cu mîinile goale. *** Pierce Patchett, cincizeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ei. Oamenii Biroului se ridicară ca unul, la semnalele insistente ale lui Thad Green. Aplauze răzlețe, lipsite de entuziasm. Ed Exley stătea În poziție regulamentară de drepți, În vreme ce Bud rămase tolănit pe scaunul lui. Își scoase pistolul, Îl sărută și suflă niște presupuse urme de fum de pe țeavă. CAPITOLUL 41 O nuntă de gală, pe pajiște, cu slujbă prezbiteriană. Bătrînul Morrow a făcut comanda și a achitat nota de plată. Pe 19 iunie 1953 Marele V Își puse pirostriile. Cavaler de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Joe Sifakis răzbătură prin cei patru pereți, ajungînd pînă la marginea curții. CAPITOLUL 50 Gallaudet Îi dădu vestea: Biroul Procurorului General era hotărît să impună redeschiderea cazului. O anchetă condusă și finanțată de stat. Ellis Loew era pregătit să le sufle ancheta: LAPD, Nite Owl redivivus. Venea vremea chemării sub arme. Ed Într-o cafenea de pe La Brea. Urma să sosească Jack Vincennes. HÎrțoage pe masă: Nite Owl, Însemnări pe marginea cazului Hudgens. De verificat: oare omul de la San Quentin spune adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
patru, ba chiar, probabil, la o duzină de infracțiuni serioase. Ceilalți participanți intrară și ei În sală: Parker, Dudley Smith, Ellis Loew. Înclinări din cap, plasare rapidă În jurul mesei. Parker luă cuvîntul: — Redeschidem cazul. Biroul Procurorului General vrea să ne sufle ancheta, dar Ellis a depus un ordin de Întîmpinare Împotriva lor, ceea ce ar trebui să ne dea un răgaz de două săptămîni. Avem două săptămîni ca să limpezim cazul și să ne cîștigăm demnitatea șifonată. Avem două săptămîni pînă cînd cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
oroare, fie că avea să fie acolo ca să cerceteze dovezile, fie că nu, fie că era capabil să Întocmească planuri sau doar să se lase purtat de curent. Avea un plan ca să-i Îngenuncheze pe Bracken și pe Patchett. Lynn sufla inele de fum pe geam. — Încă două străzi și apoi virezi la stînga. Poți opri acolo, Stau aproape de colț. Ed frînă brusc. — O ultimă Întrebare. La Birou ai insinuat că știai că Patchett și Sid Hudgens plănuiau o operațiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Dot Rothstein, buna prietenă a lui Dudley și verișoara lui Kikey, iar celălalt către locuința lui Dudley. Vincennes spuse: — Fir-aș albastru, nenică! MÎna lui Ed sări direct pe pistol. Eroare: White e polițist. — Dă-mi elemente de confirmare. White suflă fumul pe fereastră. — Cursul introductiv de Criminalistică. Negroteii nu au făcut-o, așa că Dud și banda au plantat o mașină lîngă Nite Owl. Am fost la Circulație și am verificat Înmatriculările auto din aprilie 1953 - de data asta persoanele albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
își vâra picioarele în papucii de pâslă vișinie, târându-i încet prin toate camerele, mergând la ferestre, pe rând, și privind în lumina fierbinte, ațâțătoare, plină de miresme, obositoare a orașului, oprindu-se în fața mobilelor și pipăindu-le pe îndelete, suflând un fir de praf, foarte atentă la fiecare din gesturile ce păreau de o enormă importanță, evitând să se privească în oglinda îngustă de lângă cuierul din vestibul, în oglinda ovală de deasupra comodei, în oglinda venețiană de deasupra canapelei îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întins mâna către sticlă, să-și umple paharul. Ceilalți se opriseră, ca și cum n-ar fi înțeles. Iuliu Sofronie își îndesa în gură o bucată de pâine și Aurora Mocanu își aprindea o țigară. „Află că arăți bine“, îi zicea, după ce suflase fumul. „N-ai idee ce bine arăți.“ Vlad Dumitrescu se încordase vizibil și părea și mai drept. Întrebă: „Adică eu însumi? Chiar eu?“. Pe urmă a izbucnit într-un râs scurt. „Și eu cum arăt?“, întreba Iuliu Sofronie, străduindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
despart de el, ci pentru că mă despart pur și simplu. De parcă aș face o crimă, sau altceva nepermis. Mi-e rușine de lume. N-am spus nimănui dintre cunoștințe că divorțez. La grădinița aia unde lucrez, mai ales, n-am suflat o vorbă. Am impresia idioată că port un stigmat și c-o să mă arate lumea cu degetul. Uită-te la ea, sărăcuța, a lăsat-o bărbatu-său. Sau: uită-te la ea, sărăcuța, a divorțat. Sau naiba știe ce alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
râcâie undeva aici sub piept. Ascultă, domnu’...“ Întindea o mână nesigură spre Andrei Vlădescu, aplecându-se mult pe marginea somierei, într-un echilibru precar, îl apuca de haină trăgându-l spre el, să i se uite în ochi de aproape, suflându-i în față respirația duhnind a alcool. Andrei Vlădescu s-a scuturat, dându-se puțin înapoi, mâna grea și nesigură a căzut în gol și trupul mare, lipsit de sprijin, a alunecat în față, spre marginea mesei. Privirile bărbatului au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
gesturile, amintirile tale, până și prezența ta mă împiedică și trebuie să fac eforturi să mă smulg. E oribil. Vreau să scap de tine, înțelegi asta?“ Ajunsese să strige, hohotind de-a dreptul. Apoi s-a oprit brusc, și-a suflat nasul cu zgomot. „Înțelegi naibii odată pentru totdeauna?“ Dar el nu mai spunea nici o vorbă, își mișca doar buzele de parcă ar fi șoptit ceva și nu se auzea nimic. „Înțelegi? Și d-asta nu vreau, ți-o spun foarte clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de puțină relaxare în perioada asta. Fața i se întunecă din nou. Știi că se vorbește de o nouă schimbare la conducere. S-ar putea ca Heseltine să atace. E o nebunie. Curată nebunie. — Postul liber de care vorbeai... îi suflă Hilary. — A,da. Henry mențonă numele uneia dintre marile companii independente. Știi că s-au făcut mișcări de trupe pe acolo și au un nou director general. Din fericire, am reușit să impunem unul din oamenii noștri. A lucrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pentru că oamenii care stătuseră pe jumătate înăuntrul și pe jumătate în afara trenului trebuiau acum să se înghesuie în vagon printre noi și din acel moment, pielea lui palidă și plină de coșuri era aproape lipită de a mea și ne suflam reciproc în față aerul fierbinte din plămâni. Trenul s-a pus în mișcare și jumătate din cei care stăteau în picioare și-au pierdut echilibrul, inclusiv un muncitor constructor care a fost propulsat în umărul meu stâng și care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
crezi că te-am adus aici, dacă nu să discutăm taman această chestiune? M-am așezat pe bancă lângă el și am așteptat să mă lămurească. După un timp, mi-am dat seama că se posomorâse. Îmi pare rău, am suflat eu replica. — În primul rând, spuse el, îmi pui la îndoială competența profesională, crezând că sunt incapabil să duc la bun sfârșit o măruntă misiune de rutină fără să fiu prins. M-am strecurat în casă și afară din ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Pe curând. Phoebe dădu din cap, se ridică pe vârfuri și-l sărută pe gură. El o strânse la piept. A fost un sărut lung, care după un început lacom, a continuat mai degajat, cu tandrețe. Michael îi simțea părul suflându-i în față și obrazul rece. Se urcă nehotărât, în cabină. — Deci asta e... Te sun diseară. O să ne facem planuri. Era gata să închidă ușa, dar ezită. Părea să-l preocupe ceva. O privi o clipă, apoi spuse: Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Am mers tot drumul cu geamurile deschise, ascultând muzica din filmul Almost Famous la casetofon. Am reușit să-mi prind cu o mână părul umed Într-o coadă de cal, ca să nu-mi intre-n ochi, și mi-am tot suflat În palme să le Încălzesc suficient cât să pot ține volanul. La numai șase luni de la absolvirea facultății, viața mea era pe cale să facă un uriaș salt Înainte. Miranda Priestly, o străină până mai ieri, dar o femeie cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
capodoperei mele m-a dus la concluzia că lipsea apa San Pellegrino. Trebuia să mă grăbesc - ea se putea Întoarce din clipă În clipă! M-am repezit Într-una dintre chicinete și am Înhățat cu mâinile câteva cuburi de gheață, suflând În ele să nu-mi Înghețe palmele. Suflatul era doar la un mic, micuț, mititel pas spre a le linge - să o fac? Nu! Fii deasupra, ridică-te deasupra unui asemenea comportament. Nu Îi scuipa În mâncare și nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tine: brațele, picioarele, urechile, ficatul, plămînii, inima, creierul, stomacul, șalele. Toate sînt perfecte. Horace, ascultă-mă... Continuă așa patruzeci și cinci de minute, apoi se lăsă pe spate, destul de relaxat. Domnul Mundy Își scoase, În cele din urmă, batista, Își suflă nasul și-și șterse fața. Dar lacrimile i se uscaseră deja; se ridică fără ajutor și păru că merge puțin mai bine și are mintea mai destinsă. Duncan Îi luă haina. Domnul Leonard se ridică și se dezmorți, apoi sorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Domnul Mundy clipi. — De o brută mătăhăloasă care-ți punea cărbuni Încinși la tălpi, să te facă să mergi mai repede? Hai, fugi de-aici! RÎseră. Conserva goală fu pusă la o parte. Domnul Mundy Își scoase batista și-și suflă nasul scurt și energic, ca o trompetă, apoi scutură batista, o Împături și-o puse cu grijă În buzunar. Înainte de a mînca, Își tăia senvișurile și miezul de lăptucă În bucăți mici, dichisite. CÎnd Viv lăsă capacul de la borcanul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
freca mîinile Înghețate. — CÎteva bușituri deasupra căii Marylebone, după R. Și D. Cei de la Stația 39 au plecat deja. Kay Îi prinse privirea. — Crezi că Rathbone Place e-n regulă? o Întrebă ea liniștită. Mickey Își scoase haina. — Așa cred. Suflă peste degete. Cum merge jocul? În Încăpere se lăsă oarecum tăcerea, un timp. O fată nouă, O’Neil, Își scosese un manual de Prim-ajutor și Începuse să-și testeze cunoștiințele de procedură. Șoferii și Însoțitorii intrau și ieșeau. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
față: fasciculul unei lanterne a unui tip de la Paza Anti-Aeriană. CÎnd o auzi că vine, o ridică ușor. Parcă dubița, iar Patridge trase În spatele ei. Gardianul veni pînă la ele, Își scoase cascheta, ștergîndu-i interiorul cu o batistă, apoi Își suflă nasul. În spatele lui era un șir de case, Întunecate, care se proiectau pe cerul aproape Întunecat. Uitîndu-se prin praful rotitor, Kay văzu că una dintre case era aproape demolată - fațada turtită, adusă la starea de moloz și grinzi, de parcă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de scris a lui Viv: era lung și castaniu, destul de uscat, pentru că fusese făcut permanent de mai multe ori, dar, unde stătuse prins de scalpul lui Millicent, avea o bob de grăsime ca măciulia unui ac de gămălie. Viv Îl suflă spre podea. Descoperise că, dacă te uitai la podea la ora asta, era plină de fire de păr ca acesta. Uneori se gîndea la cantitatea impresionată de păr Încurcat care, probabil, sfîrșea În măturile femeilor de serviciu, după ce terminau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mîine. Trebuie să pui mîna pe ce dorești, nu-i așa? Ce vrei cu adevărat? Nu știi cum este. Pentru mine nu există altceva În afară de Reggie. Dacă nu l-aș avea... vocea i se Înnecă. Își scoase batista și-și suflă nasul. Mă face fericită, adăugă ea după o clipă. Știi asta. Mă face să rîd. În cele din urmă, Betty Își găsi bricheta. — Ei bine, spuse ea aprinzînd-o, acum nu rîzi. Viv urmări suflul flăcării, și clipi cînd se afundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Fraser le auzea. Își schimbă poziția, se rostogoli pe spate și nu-și găsi locul. Acum că totul era atît de liniștit, cînd Își trecu mîna peste bărbia nerasă, cînd Își frecă ochii, chiar cu buricele degetelor - Duncan auzi... și suflă brusc. — La naiba, spuse el Încet. Aș vrea să fiu c-o fată, Pearce, chiar acum. O fată obișnuită. Nu genul de fată cu care mă Întîlneam - tipul cerebral. RÎse și cadrul paturilor tremură. Dumnezeule, zise el, nu-ți Îngheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]