6,080 matches
-
era cea din țările lor de proveniență, în funcție de responsabilitatea individuală sau responsabilitatea colectivă . Documentele din cancelaria imperiala conțineau un tugra/nisan, care era monograma sultanului actual și al tatălui său. Tugra atestă originalitatea actului. Defterler erau registre de documente otomane. Sultanul comunica cu suveranii străini prin intermediul " name-humayun"(scrisori imperiale). Ordinele sultanului erau transmise prin " hukum" (porunca). Cancelaria emitea " berat-i humayun" (diplomă imperiala), care era folosită pentru a-i numi pe domnii Țărilor Române. Populația și funcționării comunicau cu sultanul prin
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
sau responsabilitatea colectivă . Documentele din cancelaria imperiala conțineau un tugra/nisan, care era monograma sultanului actual și al tatălui său. Tugra atestă originalitatea actului. Defterler erau registre de documente otomane. Sultanul comunica cu suveranii străini prin intermediul " name-humayun"(scrisori imperiale). Ordinele sultanului erau transmise prin " hukum" (porunca). Cancelaria emitea " berat-i humayun" (diplomă imperiala), care era folosită pentru a-i numi pe domnii Țărilor Române. Populația și funcționării comunicau cu sultanul prin " arz" (petiție). Marele vizir era singurul care comunică cu sultanul
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
otomane. Sultanul comunica cu suveranii străini prin intermediul " name-humayun"(scrisori imperiale). Ordinele sultanului erau transmise prin " hukum" (porunca). Cancelaria emitea " berat-i humayun" (diplomă imperiala), care era folosită pentru a-i numi pe domnii Țărilor Române. Populația și funcționării comunicau cu sultanul prin " arz" (petiție). Marele vizir era singurul care comunică cu sultanul prin " telhis" (raport). Cel mai important volum de documente era Muhimme Defterleri (Condicele Afacerilor Importante), fiind 263 de condici similare. La fel de importante erau " Ecnebi Devletler Defterleri (Condicele Statelor Străine
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
sultanului erau transmise prin " hukum" (porunca). Cancelaria emitea " berat-i humayun" (diplomă imperiala), care era folosită pentru a-i numi pe domnii Țărilor Române. Populația și funcționării comunicau cu sultanul prin " arz" (petiție). Marele vizir era singurul care comunică cu sultanul prin " telhis" (raport). Cel mai important volum de documente era Muhimme Defterleri (Condicele Afacerilor Importante), fiind 263 de condici similare. La fel de importante erau " Ecnebi Devletler Defterleri (Condicele Statelor Străine), Ser ive Sicilleri (Condicele tribunalelor religioase), Cizye Defteri (Condici despre capitație
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
iar Mawerdi a scris Statutele Guvernării. În perioada otomană s-au afirmat Molla Husrev și Ibrahim al-Halebi Fetva - emise de muftii, învățați sunniți care interpretau Shariâ(legea). Kanun-name (cartea de legi) era o altă sursă care reprezenta în scris puterea sultanului. Dreptul ginților și tradițiile isilamice au fost surse ale legislației otomane. Se pleca de la premisa că între noțiunea de stat nemusulman și Islam nu există compatibilitate teoretică, de aceea apar doi idei: cea moderată (pentru dreptul internațional musulman) și cea
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
popoarelor era aplicat după Seri' at (cod de comportament pe care orice musulman trebuia să îl respecte). În Imperiul Otoman au funcționat două tipuri principale de drept: Sultanatul se află în vârful ierarhiei statului otoman, fiind cea mai importantă instituție. Sultanul era conducătorul suprem, șef al statului, comandantul suprem al armatei și cap al administrației, omul în numele căruia îi era bătută moneda și cel care avea puterea de a încheia pacea sau declară război. Sultanul având putere absolută, Imperiul Otoman era o
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
statului otoman, fiind cea mai importantă instituție. Sultanul era conducătorul suprem, șef al statului, comandantul suprem al armatei și cap al administrației, omul în numele căruia îi era bătută moneda și cel care avea puterea de a încheia pacea sau declară război. Sultanul având putere absolută, Imperiul Otoman era o monarhie absolută, desi existau limitări care decurgeau din legislația otomană, din tradiție și o serie de factori cum ar fi influență elitei asupra sultanului. Bazele puterii erau Coranul, tradiția musulmană (Seri' at), legile
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
avea puterea de a încheia pacea sau declară război. Sultanul având putere absolută, Imperiul Otoman era o monarhie absolută, desi existau limitări care decurgeau din legislația otomană, din tradiție și o serie de factori cum ar fi influență elitei asupra sultanului. Bazele puterii erau Coranul, tradiția musulmană (Seri' at), legile emise de sultan sau cele preluate de la popoarele supuse. Nu există o regulă fixă privind succesiunea la tron, căci doar cel mai capabil fiu al sultanului decedat putea să câștige loialitatea
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
absolută, Imperiul Otoman era o monarhie absolută, desi existau limitări care decurgeau din legislația otomană, din tradiție și o serie de factori cum ar fi influență elitei asupra sultanului. Bazele puterii erau Coranul, tradiția musulmană (Seri' at), legile emise de sultan sau cele preluate de la popoarele supuse. Nu există o regulă fixă privind succesiunea la tron, căci doar cel mai capabil fiu al sultanului decedat putea să câștige loialitatea armatei. Conform unei reguli din Kanun, sultanul își putea elimina rivalii la
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
ar fi influență elitei asupra sultanului. Bazele puterii erau Coranul, tradiția musulmană (Seri' at), legile emise de sultan sau cele preluate de la popoarele supuse. Nu există o regulă fixă privind succesiunea la tron, căci doar cel mai capabil fiu al sultanului decedat putea să câștige loialitatea armatei. Conform unei reguli din Kanun, sultanul își putea elimina rivalii la tron, având ca scop suprem supraviețuirea imperiului. Regulă a fost înlocuită ulterior cu sistemul cuștilor. Titluri că cele de bey, emir, padișah, sultan
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Seri' at), legile emise de sultan sau cele preluate de la popoarele supuse. Nu există o regulă fixă privind succesiunea la tron, căci doar cel mai capabil fiu al sultanului decedat putea să câștige loialitatea armatei. Conform unei reguli din Kanun, sultanul își putea elimina rivalii la tron, având ca scop suprem supraviețuirea imperiului. Regulă a fost înlocuită ulterior cu sistemul cuștilor. Titluri că cele de bey, emir, padișah, sultan, desemnau atribuțiile militare ale comandantului unei comunități islamice. Titlul de bey era
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
sultanului decedat putea să câștige loialitatea armatei. Conform unei reguli din Kanun, sultanul își putea elimina rivalii la tron, având ca scop suprem supraviețuirea imperiului. Regulă a fost înlocuită ulterior cu sistemul cuștilor. Titluri că cele de bey, emir, padișah, sultan, desemnau atribuțiile militare ale comandantului unei comunități islamice. Titlul de bey era unul onorific, fiind perceput ca șef de trib, de familie sau frate mai mare. Titlul de emir însemna conducător al musulmanilor, titlu revendicat și de liderul spiritual al
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
comandantului unei comunități islamice. Titlul de bey era unul onorific, fiind perceput ca șef de trib, de familie sau frate mai mare. Titlul de emir însemna conducător al musulmanilor, titlu revendicat și de liderul spiritual al lumii otomane-califul. Titlul de sultan desemna funcția de comandant militar. Ulterior, titlul de emir a devenit un titlu onorific, atribuit unor persoane de rang înalt din administrația otomană. S-a conturizat formulă Cercului Dreptății, explicând rolul pe care conducătorul musulman trebuia să-l joace. Centrul
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
de comandant militar. Ulterior, titlul de emir a devenit un titlu onorific, atribuit unor persoane de rang înalt din administrația otomană. S-a conturizat formulă Cercului Dreptății, explicând rolul pe care conducătorul musulman trebuia să-l joace. Centrul puterii era sultanul, a cărei putere se baza pe askeri (oamenii sabiei-armata). Pentru a funcționa, armata trebuia plătită cu bani ce proveneau din taxe și impozite, iar la rândul lor erau plătiți cei din cea de-a doua categorie-re' aya (supușii). Supușii trebuiau
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
taxe și impozite, iar la rândul lor erau plătiți cei din cea de-a doua categorie-re' aya (supușii). Supușii trebuiau să fie mulțumiți pentru a asigura producția și resursele militare necesare imperiului, având nevoie de siguranță și dreptate. De aceea, sultanul trebuia să fie drept cu supușii. Românii și alte populații stăpânite erau priviți că " re' aya" , sultanul având puterea de a interveni în politicile lor interne (de la numirea la mazilirea domnului). Statutul românilor în Imperiul Otoman era cel de supuși-trebuiau
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
supușii). Supușii trebuiau să fie mulțumiți pentru a asigura producția și resursele militare necesare imperiului, având nevoie de siguranță și dreptate. De aceea, sultanul trebuia să fie drept cu supușii. Românii și alte populații stăpânite erau priviți că " re' aya" , sultanul având puterea de a interveni în politicile lor interne (de la numirea la mazilirea domnului). Statutul românilor în Imperiul Otoman era cel de supuși-trebuiau să plătească haradj (tribut) și domnii lor să se alăture campaniilor militare otomane. Centrul puterii sultanale era
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
de supuși-trebuiau să plătească haradj (tribut) și domnii lor să se alăture campaniilor militare otomane. Centrul puterii sultanale era palatul, construit în 1468 de Mehmed al II-lea. Palatul era împărțit în două spații: Enderun (spațiul privat) în care trăiau sultanul și familia sultanala, si Birun (spațiul public)-sediul central al puterii administrative. Viața privată a sultanului și familiei sale era reglementată în cadrul Haremului, o institutie privată. Numărul femeilor din harem varia de la 100 la 300, coordonate de Valide Sultan-Mama Sultanului
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
puterii sultanale era palatul, construit în 1468 de Mehmed al II-lea. Palatul era împărțit în două spații: Enderun (spațiul privat) în care trăiau sultanul și familia sultanala, si Birun (spațiul public)-sediul central al puterii administrative. Viața privată a sultanului și familiei sale era reglementată în cadrul Haremului, o institutie privată. Numărul femeilor din harem varia de la 100 la 300, coordonate de Valide Sultan-Mama Sultanului. Din Harem făceau parte femeile casei lui Osman și femei dăruite sultanului de către alți principi, sclave
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
sultanul și familia sultanala, si Birun (spațiul public)-sediul central al puterii administrative. Viața privată a sultanului și familiei sale era reglementată în cadrul Haremului, o institutie privată. Numărul femeilor din harem varia de la 100 la 300, coordonate de Valide Sultan-Mama Sultanului. Din Harem făceau parte femeile casei lui Osman și femei dăruite sultanului de către alți principi, sclave cumpărate ori femei rapițe din campaniile militare. Haremul era un proces de instruire a femeilor. Ascensiunea pe treptele mai înalte ale ierarhiei din cadrul haremului
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
administrative. Viața privată a sultanului și familiei sale era reglementată în cadrul Haremului, o institutie privată. Numărul femeilor din harem varia de la 100 la 300, coordonate de Valide Sultan-Mama Sultanului. Din Harem făceau parte femeile casei lui Osman și femei dăruite sultanului de către alți principi, sclave cumpărate ori femei rapițe din campaniile militare. Haremul era un proces de instruire a femeilor. Ascensiunea pe treptele mai înalte ale ierarhiei din cadrul haremului se făcea pe baza meritelor fizice și intelectuale, ca și băieții care
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
ierarhiei din cadrul haremului se făcea pe baza meritelor fizice și intelectuale, ca și băieții care erau instruiți pentru a deveni ieniceri. Femeile novice erau Acemi,iar când avansau, deveneau însoțitoare și în final, ajungeau Usta-maestre. Puteau astfel să capteze atenția sultanului. Sultanul își alegea iubite pasagere din rândul femeilor Usta, ori deveneau kass odalik-concubine. Concubină cea mai înaltă în rang era baskadin, cea responsabilă să-i ofere sultanului un băiat. Asupra acestui harem vegheau eunucii negri din palatul interior. Eunucii albi
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
din cadrul haremului se făcea pe baza meritelor fizice și intelectuale, ca și băieții care erau instruiți pentru a deveni ieniceri. Femeile novice erau Acemi,iar când avansau, deveneau însoțitoare și în final, ajungeau Usta-maestre. Puteau astfel să capteze atenția sultanului. Sultanul își alegea iubite pasagere din rândul femeilor Usta, ori deveneau kass odalik-concubine. Concubină cea mai înaltă în rang era baskadin, cea responsabilă să-i ofere sultanului un băiat. Asupra acestui harem vegheau eunucii negri din palatul interior. Eunucii albi se
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
avansau, deveneau însoțitoare și în final, ajungeau Usta-maestre. Puteau astfel să capteze atenția sultanului. Sultanul își alegea iubite pasagere din rândul femeilor Usta, ori deveneau kass odalik-concubine. Concubină cea mai înaltă în rang era baskadin, cea responsabilă să-i ofere sultanului un băiat. Asupra acestui harem vegheau eunucii negri din palatul interior. Eunucii albi se ocupau de palatul exterior. Toți eunucii erau conduși de Marele Vizir. Soldații care se pensionau deveneau timari și primeau o soție din harem drept răsplată pentru
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
erau incluși cei mai înalți demnitari ai statului. Marele Vizir era al doilea om în stat, cel mai de vază membru al divanului, cu funcții administrative, dar îngrădite. Nu avea autoritate în harem. Nu lua decizii în privința vieții private a sultanului. Nu lua măsuri financiare dacă nu se consultă cu defterdarul (funcționar care lucra în domeniul finanțelor) și nu putea să comande ienicerii. În cadrul divanului, Marele Muftiu avea doar rol de invitat, insă avea același rang că cel al Marelui Vizir
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
mai erau incluși defterdarii, în număr de doi: unul care se ocupă de Rumelia, celălalt de Anatolia; doi kadi askeri (judecători ai armatei) pentru Anatolia și Rumelia, care erau consultați cu privire la deciziile juridice, nisanci-șeful cancelariei, care se îngrijea de monograma sultanului din documenele oficiale, și șeful marinei. În fața divanului se prezenta orice locuitor al imperiului care depunea un " arz" (plângere). Divanul se întrunea de 4 ori pe săptămână, prezidat de Marele Vizir, iar după sesiune, acesta se prezenta în fața sultanului și
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]