KorAP: Find »[drukola/base=tătar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...183 184 185 ...205 >

5,122 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

de ieniceri care Îi Încercuiseră. Vornicul Isaia se retrase În pridvorul casei. Deasupra lui, pe scări, apărură doi oameni necunoscuți. Unul din ei avea trăsături turcești, era Îmbrăcat În uniformă de spahiu și părea a fi comandantul trupelor. Celălalt era tătar și purta o mantie roșie. Lui Oană i se păru că Îl văzuse cândva, dar nu-și putea aminti unde și când. - Căpitane Oană! spuse comandantul turc cu un glas puternic, dar calm. Nu avem nimic cu oamenii tăi! Poruncește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
că Apărătorii au părăsit moșia Brăneștilor. - Și acum, căpitane, spuse spahiul, coborând treptele pridvorului, ne vei Însoți Într-un loc În care vom avea multe de discutat... Avem drum lung de făcut. - Ai promis că mi-l lași mie! strigă tătarul, cu o expresie de furie pe față. Ai promis! Am organizat totul numai ca să-l prind! Oană Își aminti brusc unde văzuse acest chip. Îl văzuse demult, dincolo de Nistru. Ogodai. Căpetenia tumenului din vestul Hanatului Crimeii. Fratele lui Kubilai, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
lucruri care ne interesează. - Da, zâmbi amar Oană. Printre altele, cum l-ați putea Înlătura pe Ștefan. Care este rețeaua Apărătorilor. Ce misiuni au. Cum puteți Îngenunchea Moldova. Cum puteți trece totul prin sabie. Femei și copii. Specialitatea lui Ogodai. Tătarul tresări și scoase iataganul. Brațul lui Ali Beg Îl opri. - Spahii sunt ai tăi... șopti Ogodai. Dar arcașii sunt ai mei. Iar Oană e În mâna mea. - Să nu faci vreo prostie... Îi răspunse Ali. Omul acesta ne trebuie viu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Își smulse brațul din Încleștarea lui Ali, coborî treptele și se repezi spre dușmanul său de o viață. - Opriți-l! strigă Ali. Ienicerii Închiseră drumul lui Ogodai, care se zbătea, spumegând, să ajungă la căpitan. - Trageți! se auzi deodată strigătul tătarului. De pe ziduri, patru arcași aflați chiar În fața căpitanului dădură drumul săgeților. Două i se Înfipseră În umărul stâng, una Îi trecu prin brațul drept și ultima Îi străpunse coapsa piciorului stâng. Arcașul Simion se trânti În zăpadă și ridică repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cei doi aflați În pridvor. Se târî cu prudență până la liziera crângului. Se afla la mai puțin de zece pași de cercul spahiilor, dar toți stăteau cu spatele la el, urmărind și ei mișcările din curte. Brusc, acolo se Întâmplă ceva neînțeles, tătarul năvăli asupra căpitanului, ienicerii Îl opriră, dar arcașii traseră. Simion Își ținu răsuflarea. Nu era nici o Îndoială. Căpitanul fusese lovit. Nu căzuse Încă, dar avea săgeți În umăr, braț și picior. -Dumnezeule... murmură Simion, Înfiorat. Dumnezeule mare... ce-am făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ienicerilor, comandantul turc se aplecă asupra căpitanului. Cu două minute mai devreme făcuse același lucru, dar nu depistase nici un semn de viață. Profitând de neatenția ienicerilor, Ogodai scăpase și, deși Oană era străpuns de săgeți, Îi tăiase pieptul cu iataganul. Tătarul fusese imobilizat de oamenii lui Ali, dar era prea târziu. Acum se aplecă din nou, sperând nebunește că o minune s-ar fi putut Întâmpla. Își lipi urechea de pieptul căpitanului și rămase așa aproape un minut. Se ridică, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Oană prins la Brănești! strigă unul din călăreți. Lacrămă Încearcă să-i Întârzie! Dar săgeata lui Simion era roșie! - Câți? Întrebă Pietro, strângând din dinți. - Să tot fie vreo două mii! Spahii și ieniceri! Conduși de un spahiu și de un tătar! - Două mii de oameni, pentru unul singur... spuse Pietro cu voce tare. Pe drumul cel mai scurt, spre Brănești! Cinci arcași la un zbor de săgeată În fața noastră! Semnal la orice mișcare! Galop! Apărătorii dădură pinteni și dispărură curând dincolo de pădurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
o săptămână, iar Ali nu știa dacă prizonierul putea fi ținut În viață un răgaz atât de lung. În plus, era nevoit să accepta prezența lui Ogodai, omul care lucrase șase luni la prinderea lui Oană, cu rețeaua lui de tătari care știau ce se Întâmplă În Moldova și la malurile Dunării. Sultanul poruncise colaborarea cu reprezentantul Hanului Crimeii, iar Ali se supusese. Dar era conștient că Ogodai nu aștepta decât primul prilej să ucidă prizonierul. Ceea ce ar fi anulat Întreaga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
sulițe. Sulițele erau rupte, scuturile erau sparte, armurile erau despicate de tăișul săbiilor. Ienicerii erau călcați În picioarele cailor. Din josul fluviului se auzea pârâitul gheții Împinse de navele ieșite la porunca voievodului. În scurt timp, nici un oștean otoman sau tătar nu mai era În viață. - Au trecut Dunărea! strigă Pietro, privind, prin perdelele de ceață, siluetele unor călăreți grăbind spre adâncurile pădurilor de pe malul celălalt. Apărătorii se Înșiruiră de-a lungul malului, Încercând să-și dea seama ce se petrecea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Cetatea Albă Primele iscoade se Întorceau de la malul Dunării cu vești ciudate. Călăreții care trecuseră Dunărea la bordul primului vas de luptă care reușise să spargă gheața nu Întâlniseră nici un suflet de om pe malul celălalt. În primele sate de tătari din Dobrogea nimeni nu auzise de vreun grup de spahii care ar fi putut trece Dunărea cu câteva zile Înainte. Nici urme nu se găsiseră nicăieri. Se dovedi, apoi, că nici un grup de fugari nu se Îndreptase spre Țara Românească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Oană, viu sau mort, pentru a-l duce la Istanbul. A doua era spre sud-vest, spre cetățile Vidin și Nicopole, care ar fi putut adăposti trupele de spahii revenite de la Brănești. A treia era spre est, În teritoriile locuite de tătarii Hanatului de Crimeea. Echipele primiseră deja poruncile de a semnaliza găsirea căpitanului și numărul dușmanilor care-l dețineau, dacă acesta era mai mare de o mie de luptători. Dacă era mai mic, voievodul autorizase angajarea luptei pentru recuperarea lui Oană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
trupele de cavalerie care sosiseră În marș forțat În sudul Moldovei aveau să se pună În mișcare, declanșând un atac fulger asupra zonei În care fugarii ar fi fost reperați, indiferent dacă aceasta se afla sub stăpânirea otomanilor sau a tătarilor. Era un act de război pe care Ștefan și-l asuma. Căci, În definitiv, nu era decât replica dată unui act de război care Îl precedase, anume intrarea pe teritoriul Moldovei a unei forțe de comando aliate, alcătuite din turci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
un act de război pe care Ștefan și-l asuma. Căci, În definitiv, nu era decât replica dată unui act de război care Îl precedase, anume intrarea pe teritoriul Moldovei a unei forțe de comando aliate, alcătuite din turci și tătari. Nimeni nu dormise la Cetatea Albă În noaptea Sfântului Ștefan. Fuseseră pregătite planuri de salvare, fuseseră primiți curieri care aduceau vești. În jurul orei 2.00 se Întorseseră Apărătorii aflați sub comanda căpitanului Petru Ilaș. Scotociseră toată moșia Brăneștilor și tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Oană colaboraseră serviciile de informații ale imperiului și cele ale hanatului, și, din semnele descrise de Simion, mai rezulta că operațiunea fusese condusă de ordinul Cuceritorilor. Șarpele și săgeata fuseseră văzute pe echipamentul comandantului spahiilor, dar nu și pe veșmintele tătarului. Simion relatase și despre o discuție Între căpitanul Oană și cei doi șefi ai agresorilor, dintre care unul, anume tătarul, părea a-i fi cunoscut, căci Oană i se adresase direct și chiar scosese spada, avansând spre el. La distanța

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
operațiunea fusese condusă de ordinul Cuceritorilor. Șarpele și săgeata fuseseră văzute pe echipamentul comandantului spahiilor, dar nu și pe veșmintele tătarului. Simion relatase și despre o discuție Între căpitanul Oană și cei doi șefi ai agresorilor, dintre care unul, anume tătarul, părea a-i fi cunoscut, căci Oană i se adresase direct și chiar scosese spada, avansând spre el. La distanța la care se afla, Simion nu putuse desluși cuvintele căpitanului, dar putuse auzi strigătul tătarului care comandase, de două ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
agresorilor, dintre care unul, anume tătarul, părea a-i fi cunoscut, căci Oană i se adresase direct și chiar scosese spada, avansând spre el. La distanța la care se afla, Simion nu putuse desluși cuvintele căpitanului, dar putuse auzi strigătul tătarului care comandase, de două ori, lansarea săgeților. Între timp, la cetate sosiseră membrii Sfatului de taină al domniei, chemați Încă din după-amiaza zilei de 27. Logofătul Toma Cânde, vornicul Vlaicu, pârcălabul Șendre al Cetății Albe, spătarul Albu, stolnicul Zbierea, comisul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pași Înapoi. Apoi Întrebă, cu o voce pierdută: - Cum s-a Întâmplat?... - La Brănești, răspunse Ștefan. Cosmin trebuia să-l aresteze pe vornicul Isaia și să-l aducă aici. Caz de trădare. A fost prins În capcana turcilor și a tătarilor. Și-a trimis luptătorii spre cetate, ca să mă apere pe mine. A rămas singur. Nici cu cei cincizeci de Apărători nu avea nici o șansă. Ar fi murit toți. Știa asta. A preferat să moară doar el. - În luptă?... - Nu. A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
conduși de căpitanul Petru au spulberat tot ce a mai rămas din forțele dușmane pe malul nostru. Aproape cinci sute de oameni au călcat În picioarele cailor o mie trei sute de războinici, mai ales ieniceri. O parte din spahii, precum și tătarii, au scăpat pe malul celălalt, iar fluviul nu mai putea fi trecut pe gheață. În acest moment, se pun două Întrebări. Prima: cum a fost posibil ca două mii de oameni să ajungă pe teritoriul Moldovei, acum trei nopți, să stea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ei spuneau că un război de mare amploare se pregătea pentru primăvara lui 1476. Un război În care Moldova nu avea nici o șansă dacă nu ajungea cât mai repede la tratate de alianță cu marile puteri europene. Nici un atac al tătarilor nu era plauzibil, căci documentele din seif spuneau că alianța turco-tătară va funcționa În conflictul din anul următor, iar În rest ea nu era operativă decât În colaborări ale serviciilor secrete. - Răspunsul la a doua Întrebare este Veneția. Ne Îndreptăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
palatul Ak Sarai! Alexandru urcă pe una din scările de funie, ca să vadă mai bine, dar perspectiva marinarului de cart era cu mult mai clară. - Un grup de războinici trec În galop pe străzi, răstoarnă tarabe... intră În piață... Sunt tătari! - Câți? Întrebă Gabriel, care urcase iute pe punte la auzul strigătelor. - În jur de o sută... comandantul descalecă... tătarii iau poziție de luptă, cu iataganele scoase, În fața intrării... comandantul deschide poarta... imposibil! - Spune! strigă, nerăbdător, Gabriel. - Dincolo de poartă sunt cadavrele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cart era cu mult mai clară. - Un grup de războinici trec În galop pe străzi, răstoarnă tarabe... intră În piață... Sunt tătari! - Câți? Întrebă Gabriel, care urcase iute pe punte la auzul strigătelor. - În jur de o sută... comandantul descalecă... tătarii iau poziție de luptă, cu iataganele scoase, În fața intrării... comandantul deschide poarta... imposibil! - Spune! strigă, nerăbdător, Gabriel. - Dincolo de poartă sunt cadavrele gărzilor! Cineva a intrat și a ucis toate gărzile de la Ak Saray! Tătarii le scot acum la intrare... trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
jur de o sută... comandantul descalecă... tătarii iau poziție de luptă, cu iataganele scoase, În fața intrării... comandantul deschide poarta... imposibil! - Spune! strigă, nerăbdător, Gabriel. - Dincolo de poartă sunt cadavrele gărzilor! Cineva a intrat și a ucis toate gărzile de la Ak Saray! Tătarii le scot acum la intrare... trei... cinci... opt ieniceri omorâți! Alexandru sări de pe scară și fugi la Gabriel. - Întoarce corabia! Nu putem pleca acum! În câteva minute, totul se va schimba la Istanbul! Măria sa are nevoie de informațiile acestea! Comandantul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ei, dar și una pentru imperiu. Și acum, iată-l aici. Căci numai despre el putea fi vorba, despre acest tănâr cu ochi albaștri, căutat prin toate pustiurile Asiei. - Din ordinul Celor Patru am fost răpit de un ceambur de tătari la vârsta de cinci ani. Apoi am fost salvat de un bătrân tătar pe nume Nogodar și am traversat, Împreună cu Amir Baian, toată Asia până În Mongolia. A trebuit să-l părăsesc pe fratele meu de sânge pentru că altfel aș fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
despre el putea fi vorba, despre acest tănâr cu ochi albaștri, căutat prin toate pustiurile Asiei. - Din ordinul Celor Patru am fost răpit de un ceambur de tătari la vârsta de cinci ani. Apoi am fost salvat de un bătrân tătar pe nume Nogodar și am traversat, Împreună cu Amir Baian, toată Asia până În Mongolia. A trebuit să-l părăsesc pe fratele meu de sânge pentru că altfel aș fi fost ucis de trimișii Cuceritorilor. Am ajuns la capătul Chinei și de acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
răutăcios, nici ironic. Era sincer. Dar, după o clipă, același chip deveni alb și Încremenit În ultimul spasm, iar comandantul spahiilor se prăbuși, cu un pumnal Înfipt În spate. - Ogodai! Încercă să strige Oană, dar vocea Îi era ca sugrumată. Tătarul nu Îi dădu nici o atenție. Se duse la fereastră, pe care o deschise și făcu un semn. Din câte Își dădu seama căpitanul, casa fu Înconjurată de războinici, iar În față avu loc o scurtă luptă. Apoi războinicii pătrunseră la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]