5,450 matches
-
Tăcerea nopții Elena Marin Alexe Soarele fuge la marginea zării iubirea-și plânge în apele mării Pe degete număr speranțe ce mor când seara doinește cu tainic fior În lanțuri stau amintiri adunate plânse un timp și de inimi uitate Amurgul adoarme sub clopot de cer și-și leagănă focul din raze stingher Tăcerea nopții se-așterne pe toate doar vântul prin nori se vaită în șoapte
T?cerea nop?ii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83309_a_84634]
-
Încerc să le-aștern pe hârtie. Zadarnic, azi mâinile plâng. Sfios, gestul mângâie clipa Imaginii triste și reci. Tăcerea își plimbă aripa Și timpul coboară poteci. Surprinsă de gând, amintirea Atinge un dor nevăzut. Se-ascunde în lacrimi iubirea, Cu tainic fior renăscut. Privirea discret îmi alungă, Cuvântul de ochi neatins, Iar inima gata să plângă, Renunță la singurul vis. Când tainică șoapta cea dulce Se pleacă cu milă în glas, Revăd în Golgota la cruce, Un strop de speranță rămas
?i m?inile pl?ng by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83311_a_84636]
-
aripa Și timpul coboară poteci. Surprinsă de gând, amintirea Atinge un dor nevăzut. Se-ascunde în lacrimi iubirea, Cu tainic fior renăscut. Privirea discret îmi alungă, Cuvântul de ochi neatins, Iar inima gata să plângă, Renunță la singurul vis. Când tainică șoapta cea dulce Se pleacă cu milă în glas, Revăd în Golgota la cruce, Un strop de speranță rămas.
?i m?inile pl?ng by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83311_a_84636]
-
-l să se scuture și să-și spună: până aici, trezește-te, trebuie să te eliberezi de coșmar, toate acestea se înlănțuiau până la urmă într-o izbucnire de vorbe, nespuse de gura lui, dar țâșnind mereu ca dintr-o fântână tainică și împrospătându-se și căpătând consistență și până la urmă șoptite pe hârtia albă, atunci abia eliberate de spaimă. Dar nici chiar asta nu era de folos. Pentru că nu se mai stăpânea într-una din acele clipe așternute cu greu peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dus la o schimbare de perspectivă, la o schimbare de atitudine, la o schimbare ireversibilă a întregului caracter al lucrării. A început să capete aspectul unei expediții științifice, al unei cercetări în cotloanele cele mai întunecare și în cele mai tainice ascunzișuri ale istoriei familiei. Ceea ce a însemnat, imediat ce m-am luminat, că nu-mi voi afla odihna, că nu voi considera expediția încheiată până ce nu voi găsi răspunsul la o întrebare fundamentală: era Tabitha Winshaw cu adevărat nebună, sau era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să ajung la el. Imediat, mă copleși o senzație aproape mistică a proprietății termenului; nu numai că eram convins că încheiasem strălucit cronica, dar știam, printr-un proces telepatic, că aceasta era singura calitate pe care el, în cele mai tainice străfunduri ale inimii lui, râvnea să i se atribuie. Îl invadasem, pătrunsesem, îmi croisem drum ca un vierme în ființa lui: când o să apară cronica, vineri-dimineața, o să-l rănesc, o să-l rănesc adânc. Aveam o viziune de o intensitate halucinogenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că îi priveam fața - fața pe care o văzusem zilnic în ultimele două zile, și nu corpul care mi se oferise în mod miraculos privirilor în acele clipe prețioase, neîngăduite. Poate că fața aceea adormită avea ceva mai intim, mai tainic chiar și decât trupul ei gol. În stare de repaos, cu buzele ușor desfăcute și pleoapele închise, care păreau să sugereze o profundă concentrare asupra unui obiect lăuntric îndepărtat, Joan era surprinzător de frumoasă. Acum mi se părea imposibil, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mă apăr cu un scut, Dar nu-i folositor. A fost un drum greu și răzleț Cu bine și cu rele. Încet îl calcă un drumeț Uitându-se spre stele. Cuprins de amintiri el urcă prin pădurea rară Învăluit în tainica visare. Își duce în spate greaua lui povară Și fredonându-și ultima cântare. Și tot în gânduri cufundat Coboară liniștit spre lunga noapte. Îi pare rău de tot ce a lăsat: Iubire, amintire, șoapte.
Amintiri by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83187_a_84512]
-
Locul era aproape neverosimil: mai liniștit, În felul lui, decît un peisaj de țară, iar priveliștea spre Tamisa, În zona Westminster, era Întreruptă din loc În loc de ridicături de pămînt - de parcă războiul redusese Londra la o serie de sate, fiecare apărîndu-se tainic și singure Împotriva unor forțe necunoscute. Sosiră În capătul lui St George Drive și găsiră un bărbat - un rezervist de poliție - căutîndu-le, așteptînd să le Îndrume spre locul respectiv. Kay Își ridică mîna și coborî fereastra; el alergă la dubiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Încet. La naiba. Se foi, și sîrma care-i sprijinea salteaua se Îndoi și se strînse, iar Duncan Își retrase repede degetele. S-a răsucit pe partea lui, se gîndi Duncan, dar deși stătea liniștit, era Încordat - avea ceva Încărcat, tainic de parcă Își ținea respirația, făcîndu-și calcule. Și cînd se mișcă din nou să-și tragă pătura pe el, mișcarea păru falsă, oarecum regizată, de parcă ar fi făcut-o să ascundă, Într-o manieră complicată, o alta, mai ascunsă... Își dusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
am găsit-o desfrunzită plină de drumuri nevăzute. Unde duc pașii de la-nceput? Nu știm și nu vrem să știm ce se va-ntâmpla. Viitorul e numai o închipuire trăită repetabil de mii și mii de ori fugind în necunoscutul tainic - sufletul - l-am hrănit cu smirnă și-au răsărit chiparoși; ai alergat să ajungi lângă mine, sunt mai bogat cu o zi lumină împrăștiată-n văzduhul cerat. Când curge marea vine furtuna, fug peștii în larg dar cântecul, plânsetul, râsul
De?ertul negru by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83908_a_85233]
-
sunt bătrân și hâd, chiar dacă îmi târăsc piciorul iar mâna nu pot să o-ntind. Eu îi vorbesc în șoaptă ea mă ascultă, surâde reflectă și acceptă chiar dac-o apăs cu nerozii. Mă lasă-ntotdeauna să-i ating gândul tainic, îmi dă speranță și mă învăluie c-o muzică divină din veacuri viitoare. Ei nu-i trebuie frumusețe, nici violență, ci numai clipe fericite, mă roagă-ntruna fremătând să n-o reped, să nu fiu crud c-atâta își dorește
Claviatura (Keyboard) by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83915_a_85240]
-
altă poveste din mirifica lume a fotbalului. O adevărată enciclopedie, bătrânica. O priveam cum pleca, cu o mâna pe bățul alb și cu cealaltă strânsă în jurul câtorva bănuți pentru o pâine. La colțul străzii dispărea discret, la braț cu seara tainică. Are aproape 60 de ani. Cum mai trece timpul. Adoarme tot mai des pe bucățica de preș, din fata ușii. Aici simte răcoarea și foșnetul frunzelor îi țin companie până târziu și așa mai uită de singurătate. Gândurile, uneori chinuitoare, o
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
în fiecare an, să-i deschidem ușa, ori să mai sărim gardul de piatră cenușiu care, dacă ar putea vorbi, ce multe ar mai povesti... Poate că vara asta dorurile ni se vor depăna iarăși pe aleile umbroase, atât de tainice și odihnitoare ca altădată... Suflete în derivă De o săptămână plouă și plouă necontenit, de parcă Dumnezeu ar fi uitat să mai închidă cămările cerurilor... Ropotele se aud, când sacadat, când murmurat, ca o cicăleală care nu se mai termină și
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
matrimonial Galant și „dezinteresat”, Mi-a dat concursul să mă-nsor; Râvnind în schimb, cum am aflat, La dreptul meu de...autor! Veioza O luminiță într-un colț, veioza, Un soare mic uitat pe-o noptieră, Ce pune-n evidență tainic poza Iubiților uniți de-o... jartieră. Femeia o floare Aleasă floare-i, când o iei, Ba, chiar te bagă-n boală, Când cad discret toate-ale ei, Petală cu petală. Burlacul Nu și-a luat nicicând nevastă Și-l chinuie ideile
MIHAI COSMA by MIHAI COSMA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83942_a_85267]
-
se dorea acest lucru de către oamenii adînciți în viciu, în cel mai bun caz erau admirate de cîțiva în mod inutil și văzute ca niște lucrări ale unor ființe extraordinare, imposibil de urmat de către muritorii obișnuiți. Unde era acea virtute tainică din care reieșea faptul că vorbele apostolilor erau mai mult decît niște simple cuvinte și, de aceea, se îndepărtaseră atît de mult de învățătorii cunoașterii umane? De unde provenea acea forță salvatoare care pă-trundea pînă în ungherul cel mai ascuns al
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a poruncit să regenereze voința, în care este conținută întreaga activitate umană, ba mai mult, întreg omul, zicîndu-le: "botezați-i în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt", instituind astfel un sacrament, care este poarta tuturor celorlalte, prin care o tainică virtute recreatoare a Dumnezeului unic și trinitar trebuia să lucreze reînnoirea Pămîntului, reînvierea omenirii deja stinse în păcat și veșnic pierdute. 10. Acestea au fost, așadar, Sacramentele, și printre ele cel mai important, adică Sacramentul care se naște din jertfirea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Catolică, Clerul îl reprezintă uneori pe Dumnezeu, vorbește și lucrează asupra poporului în numele lui Dumnezeu; și uneori chiar și Clerul se amestecă cu poporul, fiindcă aparține trupului omenirii, el fiind capul, îi vorbește lui Dumnezeu și așteaptă de la El lucrarea tainică de însănătoșire morală și învigorare. Așa încît sublimul cult al Sfintei Biserici este unul singur, rezultînd din Cler și din popor, care într-o rînduită înțelegere și după rațiune vibrează împreună într-una și aceeași lucrare. 15. În Biserică, toți
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
siguranță un progres; cuvîntul a redat adevărul și numai adevărul; o cale sigură s-a deschis, pe care învățătorii cu nu prea multă știință de carte pot face să răsune, înaintea urechilor credincioșilor pe care îi păstoresc, dogmele cele mai tainice și sublime. Dar este acesta în egală măsură și un avantaj, încît învățătorii adevărurilor creștine să se poată dispensa de aprofundarea studiilor asupra celor pomenite mai înainte? Dacă li s-a înlesnit propovăduirea formulelor exacte înaintea credincioșilor pe care îi
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
înțelegeau acele cuvinte, care însoțeau Sacramentele și riturile, le explicau și, în plus, le informau. Așadar, cuvintele sînt forma Sacramentelor, pentru că prin semne mai hotărîte, Cristos voia să vorbească absolut limpede pentru oricine și, vorbind așa, să lucreze în mod tainic. Și, astfel, se cuvenea ca virtutea Sacramentului să nu se fixeze în materia de care se folosea și care prin ea însăși este mută și nu exprimă nimic în mod hotărît; ci în cuvîntul care se adresează înțelegerii prin intermediul acelei
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
principal faptul că vechile Liturghii mențin credința neschimbată; unirea multelor popoare creștine într-un singur rit, cu același limbaj sacru, care simte mai bine unitatea și măreția Bisericii și fraternitatea împărtășite; faptul că o limbă veche are ceva venerabil și tainic, un limbaj aproape supraomenesc și ceresc, în care limbile vechi devin sacre și divine pentru neamuri și sînt păstrare prin slujbe religioase și prin rugăciuni solemne; răspîndirea unui sentiment de încredere a celui care știe să se roage lui Dumnezeu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
care se făceau înțelese doar de către minte sau simboluri care nu puteau să acționeze decît asupra simțurilor; dar, fie pe calea minții, fie pe calea simțurilor, îi mergeau la inimă creștinului și-i dăruiau un sentiment înalt asupra întregii creații, tainic și divin; sentiment care lucra, era atotputernic precum harul care îl alcătuia; căci cuvintele predicii evanghelice proveneau de la sfinții care revărsau asupra ascultătorilor acea abundență de spirit de care ei debordau; iar riturile eficiente prin ele însele erau redate prin
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
monarhia tronurilor moderne, cea care este de netolerat de către popoarele care se revoltă împotriva ei căci sînt puternice; și că este de netolerat și pentru Cler, care este strivit de ea pentru că este slab; nu există altă scăpare decît geamătul tainic care înalță rugăciuni să primească din Ceruri un nou Moise care să elibereze din Egipt poporul lui Dumnezeu. De ar fi trimis fără zăbavă Bisericii oprimate acel Domn a cărui lumină să nu se stingă niciodată! 73. Dacă, apoi, se
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
este că atunci cînd s-a reușit obținerea acestui lucru din partea poporului creștin, atunci s-a reușit și pervertirea sa, distrugerea creștinismului în sufletul său, lăsîndu-l numai în voia obișnuințelor; și un popor atît de nefericit, care printr-o corupere tainică, lentă și constantă, a pierdut fără să își dea seama principiul religios, un astfel de popor, spun, ale cărui interese religioase sînt adormite, este deja, în fapt, independent de Episcopii 142 săi, indiferent față de ce propovăduiește Clericul, și execută sfintele
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și făcea să funcționeze și Statul; deci, prin redistribuirea sarcinilor publice către cine voia, el dădea din ce era al său; astfel erau exceptați nobilii și ecleziaștii. Dar statele europene s-au transformat ușor, ușor în societăți civile, printr-o tainică lucrare a Creștinismului și, în special, prin influența Papilor. De aici pornește problema: într-o societate civilă este echitabil ca bunurile Bisericii să fie exceptate de la taxele publice? Cui ar trebui să răspundem că, în ipoteza că aceste bunuri nu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]