5,413 matches
-
cealaltă. (Iași, 2003) Cezar Ivănescu ... M-am simțit obligat să scriu despre Preda așa cum l-am cunoscut eu, cu toate că știu că o să trezesc anumite antipatii... Fac parte dintr-o generație care de foarte devreme a trebuit să înfrunte niște situații teribile și să se dedubleze I A.B.Aș vrea să încep cu o întrebare pe care o consider foarte importantă: ce-l mai poate determina astăzi pe un scriitor sau om de știință să muncească ani de zile pentru o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
amintire este de la Festivalul de poezie "Baladele Dunării", nu mai știu exact în ce an, 1980 și ceva. Știu că după câțiva ani ai luat tu Marele Premiu, deci spuneam că atunci, eram în juriu împreună cu Ioanid, într-o iarnă teribilă și după jurizare urma să susținem niște recitaluri poetice. Eu cu Ioanid am urcat pe scenă și am făcut un spectacol la două microfoane, atunci Ioanid a amintit că într-o anumită perioadă și el și eu am făcut box
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
grea și cred că cine ar încerca o asemenea poezie ar da un fiasco. A.B.La ce lucrați în prezent și ce planuri aveți? Fac parte dintr-o generație care de foarte devreme a trebuit să înfrunte niște situații teribile și să se dedubleze. Am avut mereu o viziune despre poezie cu totul ieșită din comun (la 19 ani am scris prima piesă de teatru). Acum încerc să-mi recreez imaginea despre mine, ceea ce ar fi trebuit să fac acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
orientare, în forma ei aproape radicalizată, îi este caracteristică mai ales lui Cornel Regman. El este un raționalist în speța imediată a lui Pompiliu Constantinescu, dar, în plus, în pitoresc-umoral uneori, polemic și moralist. (...) Deși considerat un fel de copil teribil în cadrul grupării, se afirmă în anii '45 ca un critic deplin. Cronicile și articolele din publicația sibiană contrastează prin profunzimea intuiției și rafinamentul expresiei, în comparație cu articolele ușor posace din primul său volum de după al doilea război Confluențe literare... A.B.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cu toții polaritatea fenomenului de cultură, sufocantă. Scriitori "de dreapta" sau "de stânga"? "Pictor de dreapta" și "pictor de stânga"? (râde) Dumneavoastră unde vă înscrieți în aceste extreme? Sunt un apolitic de stânga. A.B.Mai există cenzură? Da. Cea mai teribilă cu putință: prin anonimatul cărților și revistelor. Tiraje mici, prost difuzate, cu retururi incredibile, uneori până la 95% din exemplarele tipărite. Ce alte "foarfece" mai nesimțitoare ca acestea au funcționat vreodată? A.B.Cum credeți că recepționează, astăzi, cititorul opera Dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de cuvinte, în scris. A.B.Poate unii din cititorii noștri sunt curioși să afle când ați început să scrieți. De timpuriu? De la vârsta de 14 ani. Poezie, la început, după aceea un fel de poeme în proză, jalnice toate, teribile acum când le citesc, recitesc, dar am mers mai departe și mi-am dat seama că drumul gândirii mele este mult mai desfăcut, ca atare ajunsesem la dimensiunile prozei. Dar mi s-a întâmplat și un alt fenomen: am ieșit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ieșirea la toaletă, Țurcanu s-a întors și a declanșat bătaia generală, în care Popa nu a reușit să distingă cine pe cine bate. Afirmă că, după încetarea bătăii, au fost împărțiți în două tabere și că a trăit dezamăgiri teribile din această cauză. Din 'comitetul' agresorilor făceau parte Zaharia și Juberian, dar și PBuliman avea să moară la scurt timp după această confruntare, dovedind cruzimea torturilor din Suceava. Păvăloaie ori Măgirescu, foști colaboratori direcți de-ai săi. Enumeră câteva dintre
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
întâlnirii cu SHRI MATAJI NIRMALA DEVI, fondatoarea celei mai moderne, imediate și ușoare (ușoară, în sensul în care aspirantului nu i se cere să aibă o sănătate perfectă și nici nu este supus unor încercări de rezistență fizică și psihică teribile) forme de yoga, SAHAJA YOGA. M-am dus la întâlnirea cu SHRI MATAJI din dorința de a învăța să stăpânesc forțele paranormale, de a domina astfel bolile, oamenii și lumea, dar... am primit ceva infinit mai important pentru mine: mi-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
moartea, le-am fost permanent aproape și i-am susținut în toate demersurile. Ana își ducea lupta cu boala pe două fronturi, până la un moment dat, la fel de importante: cel clasic, al medicinii alopate și cel subtil, energetic. Tratamente. După punerea teribilului diagnostic, Ana a luat calea Institutului Oncologic Fundeni, unde s-a tratat cu cei mai mari specialiști români ai momentului. Binecunoscutele ședințe de chimioterapie nu i-au fost străine. Concedii medicale, drumuri frecvente la București, internări repetate, tratamente greu de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ai momentului. Binecunoscutele ședințe de chimioterapie nu i-au fost străine. Concedii medicale, drumuri frecvente la București, internări repetate, tratamente greu de suportat, căderea părului, peruci, mulți bani sacrificați pe altarul vieții... Dar Ana, dacă nu i-aș fi cunoscut teribila suferință, nu prezenta - atunci când venea la programele săptămânale - simptomele necruțătoarei boli. Întotdeauna veselă, întotdeauna cu o vorbă bună pentru fiecare, participa activ la toate acțiunile. Nu permitea bolii s-o lipsească de bucuriile spiritului. În același timp, în paralel cu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
conversația noastră -poate cer prea mult - e de a acoperi atât cursul tranziției, cât și implicațiile în destinul celor care suportă prețul ei. Într-adevăr, sunt 25 de ani de când destinul României a luat o altă direcție, printr-o ruptură teribilă, având ca preț foarte multe victime, un sfert de veac a produs și schimbări fundamentale în destinul fiecărui român, mai ales al celor care la Revoluție erau foarte tineri. Dar, indiferent de vârstă, fiecare dintre noi deci are povestea sa
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
bună a baricadei și că schim‑ bările veneau din mediul urban, acolo unde populația era mai bine informată. Știa ce știa domnul Iliescu : nu da publicului acces la adevăr, că rămâi de căruță ! Numai adevărul face casă bună cu bunăstarea ! Teribilă e și azi, după un sfert de veac de la Revoluție, discrepanța dintre satul și orașul românești. Reamintesc că peste patru mili‑ oane de români, aproape un sfert din populația țării, trăiesc și azi în case din chirpici, adică bordeie din
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
rămas pur și simplu netipărite. Și a apărut ziarul cu pete albe, ziarul se găsește și astăzi la Muzeul Presei din Washington, la Newseum. V.A. : Deci erați cenzurați chiar de tipografi ? A.M.P. : Exact ! Și discuțiile cu tipografii erau teribile. Spuneau : „De ce numai domnul BĂcanu să se exprime în ziar ? De ce nu și noi, oamenii muncii ?“. Brusc mun‑ citorii au început să dea crezare gogoriței cu care îi îndoctrinase propaganda comunistă, cum că ei sunt clasa condu cătoare, că ei
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
descoperisem, în anul 2000, că secretara primăriei, doamna Șerban, era fiica primului primar comunist, cel care îi arestase pe partizani. Deci familia lor, într-o formă sau alta, conducea satul de 60 de ani ! Iar țăranilor le era o frică teribilă de ea ! Tot ce cerea ea se făcea ! Ea hotăra cine primește ceva și cine nu pri‑ mește. V.A. : Și să nu uităm, jumătate din populația României trăia în mediul rural. A.M.P. : Prin găurile astea negre s-a
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
vreau să adaug, că tot vorbim despre mine‑ riadă. Care a fost impactul extern al acestei mineriade ? După ce a existat o simpatie nemai pomenită pentru România, produsă prin transmisia Revoluției în direct la TV, dintr-odată a venit acest șoc teribil. A.M.P. : Mineriada a avut două efecte mari, amândouă, după părerea mea, pozitive. Un efect a fost că acei lideri occidentali care erau mai de treabă cu dictatorii, de genul lui François Mitterrand, care un an mai târziu a fost
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
dreptul să apuce ce poate și ce vrea“. Cam asta este. „Trăim din jaf și ne autoplătim în felul acesta.“ Evident că numai oameni de foarte proastă calitate fac asta. Așa nu crește calitatea și prestația publică ale partidelor ! Întrebarea teribilă este cum o să evolueze România ca să aibă niște politici publice mai raționale. Nu vreau să fiu pesimistă, dar nu am un răspuns. Evaluarea ultimă a BĂncii Mondiale de acum vreo doi-trei ani, la ultimul functional review, spunea foarte clar că
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
fapt l-a pierdut, pentru că a indus în unele categorii vulnerabile această boală, a lipsei de respect față de propria civilizație ? A.M.P. : Da. E prețul plătit pentru sfârșitul istoriei, pen‑ tru crearea unei istorii pe tipar occidental. E un roman teribil al lui Simenon, în care băiatul evreu urât și sărac îl omoară pe vecinul frumos și bogat. După 20 de ani se întâlnesc însă iarăși și vede că l-a desfigurat, dar nu l-a ucis, el este un amărât
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
mult, marcați de sinuciderea unei persoane foarte apropiate lui (fiica, deci mai mult decât soția sau amanta) și de o gravă tulburare a personalității pe care modernii o numesc depresie și pe care anticii o numeau melancolie. Simt imediat un teribil aer de familie. În ceea ce îl privește pe celălalt corespondent, nu reușesc să-mi amintesccu precizie momentul în care am aflat pentru prima oară de existența luiMircea Eliade. Cu siguranță, am cumpărat primele sale cărți pe care le-am citit
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cât „filologismul”1. Cred că trebuie să pregătim o nouă generație care va fi poate capabilă să atace ea marile probleme. Misiunea noastră este de a atrage atenția asupra propriilor noastre neatenții și asupra acelora ale predecesorilor noștri. Trăim o teribilă criză a spiritualității; de-a lungul acestei crize, suntem obligați să arătăm anumite valori pe care doar noi suntem în stare să le vedem în ea și să le înțelegem. În acest sens, rămânem în istorie și facem „istoricism”. Însăși
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
sunt fericit că lucrați (chiar dacă aș fi preferat să vă știu cufundat în istoria religiilor...). Vă scriu puțin și repede, întrucât sunt agasat de tot felul de necazuri fizice și... sociale. De o săptămână sufăr de Zona (Zona Zoster): dureri teribile, injecții cu doze puternice de vitamine etc. Sper că totul va trece în zece zile. În plus, trebuie să schimb din nou apartamentul: este ceea ce numesc „necazuri de ordin social...”. Începând cu 25 martie, revin la vechea mea adresă, 11
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
săptămână mai târziu, acesta din urmă mi-a trimis Mitra & Aryaman. L-ați văzut? Ce credeți? Mă exasperează să vădcă, în 1958, încă se mai crede că se poate face istoria religiilor cu onomastica 2... ȘȘNu știu dacă ați aflat teribila veste: Decei a căzut într-o ambuscadă a agenților comuniști și a dispărut fără urme de cinci luni!... Este o adevărată tragedie pentru emigrația românească. Pierdem deopotrivă un excelent orientalist și unul dintre cei mai activi combatanți 3... Anul școlar
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
că studenții le vor citi... Artrita mea șsubl. S.W.ț este suportabilă; din când în când, unele dureri care, din fericire, nu durează mai mult de 24 de ore. Dar, imaginați-vă că și Christinel a făcut o criză teribilă de artrită șsubl. S.W.ț în luna noiembrie; nu a putut să meargă o săptămână. Acum, totul a trecut. Doctorul crede că de-a binelea! Să sperăm! Poate că a fost o reacție de la Abano!... Altfel, totul merge bine
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
misiunea lui Buddha (...). Aș fi început Actul I dacă n-aș fi găsit, la Swift Hall, scrisoarea disperată a lui Stig Wikander: fiica lui cea mai tânără, cea mai inteligentă și mai înzestrată, s-a sinucis acum o lună... Tristețe teribilă” - Jurnal, 15 iunie 1970. 3. În vara anului 1970, august, la Stockholm, a avut loc al XII-lea Congres Internațional de Istoria Religiilor, prezidat de Geo Widengren, la care Wikander nu a mai participat; „Îl informez pe Carl-Martin Edsman că
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
le vede el sub loviturile administrației comuniste, luminos biruitoare)". Absolvirea de tragic este scuzată de autorul Poeziei lui Eminescu prin "inextricabila propensiune spre comic" a Divinului. Cam șubredă argumentația! Altfel îl vede Gheorghe Grigurcu și aderența sa la comic: "Făcînd teribile artificii de inteligență ingenioasă și expresivitate, folosind o strategie culturală strălucitor-combinatorie pentru a-și masca deficitul de spiritualitate, inaderența la metafizic, idiosincrasia în fața tragicului, G. Călinescu ilustrează un caz de tragism încorporat". De remarcat observația lui Ion Bălu din cartea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
5-6 mai 1950, este și istoricul arestat și întemnițat la Sighet, alături de o întreagă elită politică și intelectuală, fără nici un proces, fără condamnare, moare trei ani mai tîrziu. Experimentul Pitești are alocat un episod în Memorialul Durerii. Despre cea mai teribilă barbarie a lumii contemporane, cum numea Alexandr Soljenițîn experimentul Pitești, am scris în numărul 9/2003, al Convorbirilor literare, articolul Tragedia Pitești. Alexandru Nicolschi, cel care a instituit reeducarea de la Pitești, cere să privim lucrurile așa realist, se gîndea cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]