5,360 matches
-
în limba română din limba latină, rezultat al propagării religiei creștine de către soldați începutului de secolul IV; desemna unele edificii creștine ale dinastiei constantiniene substituind celelalte basilici. Noțiunea s-a răspândit destul de lent și oricum, după jumătatea secolului IV, spre deosebire de terminologia creștină latinească a geto-dacilor (duminică, Dumnezeu, bazilică, biserică, Rusalii, Florii, ajun, altar, botez, înger, lege, martor, păcat, păgân, părinte, Paști, preot, răposat, virginitate, rugăciune etc.) anterioară de cel puțin un secol. În virtutea mesajului evanghelic deosebit, comparativ cu celelalte religii sau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cuvânt ai Bisericii, potrivit istoriografiei creștine, își afirmau prin scris fidelitatea față de împărat pentru a înlătura acuzația neîntemeiată de focar neîntrerupt de dezordini din cadrul Imperiului. 4.2. Creștinismul văzut ca o «superstiție» la Tacitus O evaluare directă a creștinismului, în terminologia religioasă, ne este oferită cu mai multă claritate de către istoricul Tacitus (circa 55-120 p.Chr.). Autorul ne descrie în opera sa (Annales, XV, 44, 3) manevrele diversioniste ale lui Nero (54-68) care a atribuit incendierea Romei, se pare la sugestia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în cinste și de către creștini. Pentru el, creștinismul este o înțelepciune admirabilă a cărui origine se regăsește în acel mare Om, răstignit în Palestina. În ciuda cunoștințelor sale creștino-biblice (despre profeți, învățătorii Legii etc.), autorul preferă să vorbească despre creștinism folosind terminologia religioasă cunoscută și de ceilalți păgâni: voința, în creștinism este asimilată inițierii din religia misterelor, preoții creștini sau iudei sunt comparați sacerdoților religiilor păgâne, un fel de călăuze ale unui cortegiu aducător de sacrificii sau chiar ca niște legislatori. Urmând
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
-i, printr-o coloratură romană, caracterul legal. Celebrul edict al lui Theodosius I (379-395), Cunctos populos (27 febr. 380), prescria formal ca lege spirituală de reper numai religia transmisă romanilor de către Apostolul Petru. Dacă a publicat aceste cărți între 391-392, terminologia sa corespunde formulării publice acceptată deja de scriitorii creștini. Istoricul antichității târzii preia evident informația de credință de natură biblico-creștină, ca pe o lege pretinsă în mod legal în acea vreme. El se folosește chiar și de un vocabular de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de stat, nu au apărut interpretări polemice grosolane, dacă se exceptează cazul lui Eunapius (347-414), care, în Viețile sofiștilor, exprimase o critică agresivă împotriva lui Constantin, a fiilor săi și a monahismului creștin. Baza aserțiunilor sale a rămas orizontul și terminologia religiozității trădate, plecând de la acuzația de superstiție până la critica adusă intransigenței crescânde a Bisericii postconstantiniene; critica adusă creștinismului nu este străină procedurilor pedagogiei antice păgâne. Acești istoriografi nu reușesc să pătrundă felul de a înțelege al creștinismului, întemeiat pe o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
model nu pare să fi avut de a face cu creștinii epocii era totuși un caz concret, lesne de observat și de corintenii care aveau trupe romane chiar pe pământul lor. Limbajul folosit de Clement Romanul poate fi asociat unei terminologii militare, specifice unui gen literar, ce impregnează întreaga tradiție creștină în vederea exprimării pertinente a conceptului de militia Christi și nicidecum a vreunui raționament în favoarea serviciului militar. Raportul dintre obediența creștină și cea militară, ilustrată de autor, corespunde modului de subordonare
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Maximilianus a fost interpretat negativ de unii istorici; nu putem vorbi despre un dispreț față de autoritatea civilă, ci numai de o detașare constantă; nu este vorba nici despre vreo izolare spirituală din moment ce obiecția de conștiință față de serviciul militar era cunoscută. Terminologia pe care o folosește ne arată încrederea de care se bucura prin susținerea din partea Bisericii locale, dependentă de învățătura lui Ciprian. Nu putem vorbi despre vreun fanatism în convingerile religioase ale recrutului care ne arată că știe să distingă îndatoririle
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pot rezulta soluții variate pentru construirea acestuia: a) context centrat pe cunoștințe, cu predarea clasică a educatorului, unde individualitatea se estompează în clasă, verificarea este comprehensivă, iar materialele folosesc prezentării conținutului, educații sunt antrenați doar în aplicarea cunoștințelor și folosind terminologia specifică domeniului, b) context centrat pe educat, unde acesta își afirmă individualitatea intereselor, atitudinilor, așteptărilor și valorilor, urmărește sensurile limbajului disciplinei, ia decizii asupra a cât poate lucra, explora, iar educatorul triază ajutorul dat educaților după acestea sau răspunde la
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de la un autor pe atunci ca și necunoscut, Ion Budai-Deleanu, el are revelația unei opere remarcabile, Țiganiada, despre care vorbește, pe larg, într-o conferință. O experiență neplăcută are cu articolul Suvenire despre poetul Conachi, unde câteva grave confuzii de terminologie literară, plus stilul turmentat îi atrag execuția nemiloasă a lui Titu Maiorescu în Beția de cuvinte. Neglijabil este S. ca autor dramatic. Comedia Influinția morale (1869) își propune să ia în râs mascarada alegerilor. În vorbirea personajelor sunt elemente ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
însuși spune într-un interviu acordat după 11 Septembrie: "Trebuie să recunoaștem aici strategiile și relațiile de putere. Puterea dominantă este una care reușește să se impună și, astfel, să legitimeze, să legalizeze chiar ... la un nivel național sau mondial, terminologia și implicit interpretările care îi convin cel mai bine într-o anumită situație". Următoarea secțiune schițează o strategie care este preocupată cu destabilizarea interpretărilor dominante, arătând modul în care fiecare interpretare depinde în mod sistematic de elemente pentru care nu
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
vertebrală a compoziției, prin funcția sa de divizor al grupurilor bimodale. Extensiile în timp și unele temeiuri teoretice ale abordării de bază au fost condensate în capitolul final. Nu se poate spune că s-a încheiat căutarea celei mai potrivite terminologii. Termenul centricitate este, în mod evident, cel mai propriu pentru fundamentul celor două sisteme compoziționale. În prima versiune a cărții, celălalt sistem fusese denumit rețea carteziană, însă, cu toate că rețelele sunt prezente în compoziție, îndeosebi în proiectarea de edificii și orașe
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
un pic și despre modul în care faceți o achiziție în piață. Procedura seamănă oarecum cu ce se întâmplă la mall, dar identificarea brandurilor este mai dificilă și necesită un studiu aprofundat. Vă ofer niște exemple ca să vă familiarizați cu terminologia. În prima piață unde mi-am făcut eu stagiatura* cei mai buni cartofi erau de la nea Zoli, leușteanul mai proaspăt era de la tanti Maria (n-am cumpărat niciodată, dar așa se spunea), iar ceapa cea mai dulce era de la Nelu
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
deschis o nouă viziune asupra abuzului. Deși declanșat de mai multe decenii, procesul de dezvoltare a unor modalități de identificare a abuzului asupra copilului și a prevenirii sau tratării sale întâmpină încă mari dificultăți. Problema estimării incidenței reiese din fluctuația terminologiei și a limitelor metodologice legate de conștientizarea și înregistrarea formelor de abuz. Crearea acestei noi conștiințe/responsabilități a făcut ca, pe plan mondial, numărul de cazuri de abuz declarate să cunoască o adevărată explozie. Abuzul asupra copilului generează traume majore
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
copil. 3. Adultul devine părinte al unui copil care a fost adoptat, deci are alți părinți naturali. Conceptul de familie monoparentală nu mai este privit ca o deviație a familiei, ci este considerat o alternativă la modelul clasic, tradițional. Astfel, terminologia științifică marchează într-un fel normalizarea fenomenului, deoarece această conduită familială este tot mai întâlnită în societățile actuale. Familia monoparentală poate fi rezultatul unor experiențe diferite, ca, de exemplu: - divorțul cuplurilor; - decesul unuia dintre părinți; - apariția unui copil în urma unei
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
multe efecte fiziologice ale acestor procese sunt similare acelora care survin ca răspuns la stimulii nocivi fizici, „stresul psihologic” desemnează o realitate mult mai complexă, ale cărei aspecte psihologice trebuie cercetate cu mijloace de investigație speciale și pe baza unei terminologii adecvate. I.L. Shannon și G.M. Issbell au făcut un experiment prin care au demonstrat că se pot produce reacții ale stresului fiziologic pe baza unor procese pur psihologice. Unor subiecți, care urmau un tratament stomatologic, li s-au făcut injecții
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
accentul, în analiza dinamicii personalității, pe rolul determinant al motivației pur psihologice, găsind sursa fenomenelor de frustrație și conflict, în primul rând, în determinările interioare, proprii „aparatului psihic”. Astfel, concepțiile lui G.W. Allepert și H. Murray, deși folosesc o terminologie proprie și fac apel la sprijinul experimental, se înrudesc prin aceași manieră reductivistă de a explica „motivația” ca o stare internă, produsă nu atât prin interacțiunea factorilor externi cu a celor interni - deci pe baza interacțiunilor „subiectiv-obiectiv”, „individ-mediu”, „om-societate” - cât
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
din apele unui "Sine-inițial" peste care se mișca Duhul și având "scopul mărturisit (...) de a umple până la refuz Vidul/ creat de prezența indezirabilă a Neantului,/ prin multiplicarea și perpetuarea/ nemărginită și neîncetată a Sinelui". În acest gen de texte, turația terminologiei prin care se vizează corporalizarea inefabilului ontologic este de bună seamă excesivă. Purificată semantic, expresia poetică nu pierde prea mult din amplitudinea viziunii în cartea următoare de versuri ale lui Ștefan Amariței, intitulată simplu Psalmi (Editura Cronica, Iași, 2004). Doar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
recurenți în texte ca Nunta patetică, Împărtășanie, Imn luminii se înscriu împărtășania și cuminecarea, îngerul, sfințenia, lumina și mai ales nunta, în sensul originar, biblic, al ceremonialului, de unire întru Domnul. Semnificația teologală a ritualului nupțial apare transcrisă direct, în terminologia specifică (nuntă, miel, Mire, Mărite), dar și prin aluziile religioase savante: undeva e invocat chiar sfârșitul Sfântului Maxim Mărturisitorul, altundeva Hipolit îi adresează Fedrei un imn liturgic ca cel închinat Fecioarei ("fericită ești tu între femei,/ fericită în toate.// Trupul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
curiozității și cercetărilor de "istorie a ideilor", această lucrare a fost concepută și trebuie înțeleasă deci ca o încercare de explorare a unei anumite forme a imaginarului, e vorba de imaginarul politic. Faptul că, de curînd, moda stăpînește o anumită terminologie, un anumit tip de vocabular, riscă, poate, să facă oarecum suspectă importanța atribuită problematicii abordate. Există însă atîtea relatări, atîtea apeluri, atîtea anunțuri profetice ce scapă oricărei raționalități aparente, dar de care cultura noastră politică este încă profund marcată. E
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
restaurate. Autentice sau nu, ele au totuși meritul de a așeza analiza pe un teren mai sigur, în orice caz mai bine explorat și care este acela al înseși istoriei faptelor politice și sociale. Mit mobilizator, în sensul deplin al terminologiei soreliene, cum s-ar putea ignora rolul adesea primordial deținut de acea tematică a Complotului în cronica unor confruntări majore trăite în ultimele două secole de societățile Occidentului? Și cum, pe de altă parte, s-ar putea ignora funcția cu
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
internă a unei povestiri realiste, funcțiile semiozice ale anumitor descrieri. a) O funcție focalizatoare Într-un roman, obiectul descris în sine nu există, el este cu obligativitate redat de o anume privire, o "perspectivă narativă", o "viziune", o "focalizare", conform terminologiei specifice. Distincția esențială se face astfel în funcție de două tipuri de perspective: tipul auctorial (punctul de vedere al autorului); tipul actorial (punctul de vedere al personajului). G. Genette (1972) va reveni asupra problematicii în 1983 și J. Lintvelt (contestat de F.
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
se prăbușească") care le atribuie astfel proprietăți (PROPR). 3. Tematizarea Această operație este generatoarea expansiunii descriptive: "orice aspect este susceptibil [...] de a fi tematizat" (Apothéloz, 1983, p. 9), adică poate deveni o nouă temă (o sub-temă), o nouă clasă-obiect. În terminologia noastră, un aspect poate deveni o sub-temă-titlu într-o sub-clasă-obiect. Chiar termenul de "tematizare" pare a se potrivi perfect datorită raporturilor cu noțiunea pragheză de temă din perechea temă-remă și progresia tematică. Ancorarea și atribuirea sînt legate de hipertemă, tematizarea
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în vorbirea unor personaje provenite din mediul rural. Câteva compuneri au fost jucate la Lugoj (Pacienta, În cămin). Paginilor de proză ce consemnează impresii de călătorie le lipsește notația plastică, pitorească, rămânând simple însemnări, nedezvoltate literar, de reținut doar pentru terminologia marinărească folosită. Memorialistica (Cartea vieții mele, O nimica toată) nu are nici ea valoare artistică. SCRIERI: Poezii bănățenești, îngr. și pref. Valeriu Braniște, Lugoj, 1902; ed. Sibiu, 1928; Poezii, București, 1922; Poezii în grai bănățean, introd. Al. Bistrițianu, Timișoara, 1936
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290602_a_291931]
-
al lui A și non-A ? Nu se poate afirma că formalismul axiomatic al lui Lupasco este per se o logică cuantică, în sensul că poate fi aplicat direct inferențelor specifice, detaliate ale mecanicii cuantice. Trebuie mai întîi tradus în terminologia fizicii cuantice. De exemplu, așa cum remarca J. S. Bell, noțiuni precum "sisteme observate" și "aparate de observație" care măsoară "observabilele" trebuie să dispară într-o teorie cuantică fundamentală 19. Bell propune înlocuirea noțiunii de observabil prin cea de beable (ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
situație în care le putem spune altor oameni ceea ce am făcut și ceea ce am învățat; rezultă că descrierea dispozitivului experimental și a rezultatelor observațiilor trebuie să fie exprimată într-un limbaj lipsit de ambiguitate, care să folosească în chip potrivit terminologia fizicii clasice"20. Regăsim aici amestecul hibrid fizică cuantică-limbaj natural-fizică clasică, care dă naștere, prin coexistența opușilor, unor paradoxuri fără sfîrșit. Este, oare, atît de evident faptul că limbajul natural este singurul ce poate fi conceput pentru transmiterea rezultatelor unei
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]