5,751 matches
-
declarației mele de condamnare a crimelor comunismului, de regret și de compasiune față de victimele acestora, în spiritul Rezoluției nr. 1481 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 25 ianuarie 2006". Susține stabilirea unei zile comemorative în memoria victimelor represiunii și terorii comuniste și propune: ridicarea în București a unui Monument al Victimelor Comunismului; înființarea în capitală a unui Muzeu al Dictaturii Comuniste din România; organizarea unei expoziții permanente, cu documente ilustrative privind activitatea poliției politice, în cadrul Palatului Parlamentului; prezentarea Raportului, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
1960, la al III-lea Congres PMR să fie enunțate principiile comunismului național, principii preluate și amplificate de următorul dictator. Între 1962 și 1964 are loc amnistierea unei mari părți a deținuților politici. "Amnistierea a marcat sfîrșitul unei ere a terorii politice, ce costase viața cîtorva mii de români, aleși din mediile elitei politice, economice și culturale din perioada interbelică. Dar, în același timp, instrumentul de teroare în masă, Securitatea, a rămas intact, nereformat și omniprezent, la fel ca și atotputernicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
amnistierea unei mari părți a deținuților politici. "Amnistierea a marcat sfîrșitul unei ere a terorii politice, ce costase viața cîtorva mii de români, aleși din mediile elitei politice, economice și culturale din perioada interbelică. Dar, în același timp, instrumentul de teroare în masă, Securitatea, a rămas intact, nereformat și omniprezent, la fel ca și atotputernicul și ambițiosul său șef, ministrul de Interne Alexandru Drăghici, ce deținea funcția din mai 1952, un permanent avertisment asupra trecutului și o amenințare în privința prezentului" (Dennis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
actelor de sabotaj, diversiune, subminare a economiei naționale, ca și împotriva acțiunii serviciilor străine de spionaj, organizarea și implementarea serviciilor militare de informații și de contraspionaj, precum și protecția guvernului și a conducătorilor partidului". Aceste transformări au "marcat sfîrșitul controlului prin teroare și au substituit controlul prescriptiv cu acela restrictiv" (D.D.). Aparenta liberalizare nu a schimbat cu adevărat metodele și tehnicile folosite de Securitate, hăituirile, arestările, intimidările, scoaterea din serviciu a opozanților și disidenților a continuat cu aceeași ferocitate. Cum se consemnează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de la documentare, la spațiul acordat și orele de difuzare mereu schimbate la momente, pe cît posibil cu o audiență cît mai redusă, pînă cînd, în 2004, va fi scos de pe post acest cutremurător document al suferinței unei întregi națiuni sub teroarea comunistă. Sînt adunate, într-un prim volum, cum precizează excelenta și curajoasa realizatoare Lucia Hossu Longin, o selecție de treizeci și șase de episoade, ce reprezintă o istorie audiovizuală concentrată a momentelor și a personalităților care au spus " Nu", direct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
arma în mînă tiraniei (Băieții din munți), Octavian Paler vede în rezistența armată din munți, un capitol impresionant de demnitate românească, și sînt mîndru, ca român, că atîția români au fost în stare să pună libertatea deasupra vieții în plină teroare. În martie-aprilie 1944, odată cu intrarea ocupantului sovietic pe teritoriile românești, sînt prezente și intră în acțiune, în Bucovina, primele grupe de luptători, active pînă în 1958. Sînt conduse, aflăm din episodul Primii partizani, de: Vladimir Macoveiciuc, Dumitru Crăciun, Dr. Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
presiune psihică și morală asupra partizanilor era familia: "Mame și soții arestate și torturate, frați și surori, uneori abia trecuți de zece-doisprezece ani, în anchete, tehnică operativă în casele țăranilor. În cazul Grupului Gavrilă, zeci de oameni au fost supuși terorii. Se spune într-un raport al direcției regionale a Securității din Pitești că, pentru a-i prinde pe frații Arnăuțoiu, rudele și prietenii au fost trași la grindă cu funia, legați cu mîinile la spate, bătuți și trimiși în munte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
munții noștri, existau bandiți, desperados, partizani fără de partid, oameni simpli, ce se sinucideau deoarece credeau sincer și în libertate și în independență. Un milion și jumătate de victime la un popor de optsprezece milioane, cîți eram cînd a început războiul. Teroarea familiilor, campaniile de naționalizare, de colectivizare, de cooperativizare și uriașa armată mistică a agenților și a informatorilor cu care ne-au blagoslovit furnizorii noștri de teroare și spaimă. Umbla Europa aceasta în vîrful picioarelor ca nu cumva să supere ursul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de victime la un popor de optsprezece milioane, cîți eram cînd a început războiul. Teroarea familiilor, campaniile de naționalizare, de colectivizare, de cooperativizare și uriașa armată mistică a agenților și a informatorilor cu care ne-au blagoslovit furnizorii noștri de teroare și spaimă. Umbla Europa aceasta în vîrful picioarelor ca nu cumva să supere ursul căruia din zece în zece ani îi mai oferă pe tavă cîte o țară de sfîșiat". Majoritatea celor din lotul Marii Finanțe vor fi exterminați în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pașnic pînă cînd, în mulțime, au pătruns camioane, încărcate cu trupe de șoc, muncitori înarmați cu pistoale și cu arme automate, alături de ei, soldați din divizia Tudor Vladimirescu. Dînd la o parte masca democratică, guvernul Groza a instituit o adevărată teroare. Agenții lovesc cu răngi de fier, se trage în manifestanți, sînt morți și răniți de ambele părți. În țară, liderii locali ai PNL și PNȚ sînt vînați, arestați și chiar omorîți. În Europa de Est, 8 noiembrie a reprezentat primul mare miting
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
circa două mii de deținuți politici. În procese recunoscute oficial, o mie de persoane. Generalul Nicolschi nu recunoaște nimic, nu se gîndea, atunci cînd a fost realizat interviul, că oamenii și arhivele vor vorbi". (L.H.L.) Nicolschi consideră drept calomnii acuzele supraviețuitorilor terorii de la Pitești. El știe și își dă seama de unde îi vin "calomniile", pentru că am lovit în legionari, dar eu am considerat că fac o datorie de conștiință, pentru că erau fasciști, că erau tineri. Datoria lui de conștiință se vede că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Pitești are loc în 1952. Evenimentul se produce, cum apreciază istoricul Denis Deletant, în contextul înlăturării din partid a Anei Pauker, a lui Vasile Luca și Teohari Georgescu, însoțită de declarația lui Gheorghe Gheorghiu-Dej că a pus capăt regimului de teroare inițiat de cei trei. Ana Pauker va scăpa de proces grație prieteniei ei cu Stalin și Molotov, iar lui Nicolschi îi este asigurată imunitatea de NKVD. Generalul Nicolschi, tartorul, "a fost trecut în rezervă în anul 1961, Nicolae Ceaușescu l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
canal de la Glina. "Să nu existe în România temeiuri de urmărire penală pentru cei care, în patru decenii de dictatură, au provocat, au organizat, au aprobat, au ordonat, au permis și au practicat represiuni și exterminări, au săvîrșit acte de teroare sau violență, au supus oamenii la anchete de o inimaginabilă cruzime, au pronunțat sentințe distrugătoare pentru ființa umană. Nu soluția juridică ne lipsește, infracțiunea de omor fiind imprescriptibilă, ci voința politică ca justiția să devină justițiară, ca justiția să devină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
tuturor celor închiși de puterea comunistă, cu scopul de a-i distruge fizic, psihic, moral și intelectual, pentru a-i transforma în simpli executanți, unelte docile în mîinile partidului și securității. Speriați de revoluția maghiară, guvernanții, în anii 1956-1957-1958, reeditează teroarea din anii 1947-1948. Ținta principală: studenții creatori de focare protestatare. Mișcări protestatare au loc în centrele universitare din Timișoara, Cluj, București, Iași, Tg. Mureș. Mii de tineri de pe băncile facultăților, în temeiul unor farse juridice sînt arestați și trimiși în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
1956, între cei care au suportat rigorile detenției politice a fost grupul de la Iași al lui Alexandru Zub. Arestările aveau un caracter mai mult preventiv și se operau în diferite straturi sociale cu intenția de a înspăimînta populația, anulîndu-le, prin teroare, pînă și cel mai timid gînd de revoltă. Pedepsele erau necruțătoare, deși faptele incriminate erau ca și inexistente sau aproape iluzorii. Academicianul Alexandru Zub își amintește: "Eu eram, în 1957, cînd s-a produs faptul de natură să motiveze arestarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
speranța, timp de douăzeci de ani, că se va întoarce acasă primăvara, asemenea rîndunicii la cuibul pe care l-a lăsat gol. Ne întrebăm astăzi, după aproape șaizeci de ani de la momentul deportării bucovinenilor în Siberia, de ce foștii prizonieri ai terorii, cum îi numea recent George Bush, nu mai vorbesc bine românește. Băieții Aniței Nandriș, acum oameni de peste șaptezeci de ani, trăiesc în aceeași Bucovină de Nord cedată Ucrainei și supusă unei deznaționalizări forțate. Dacă mama lor, Anița, nu le-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
auzeau din toate colțurile satului, în timp ce femeile sărutau pereții caselor, iar bărbații dădeau drumul la vite să moară în libertate, un sat întreg pleca în surghiun" (L.H.L.). Asta a știut și asta a făcut ocupantul rus peste tot a instaurat teroarea și distrugerea. Și astăzi cetățile lui Ștefan sînt în Ucraina. În 1997, prin tratatul încheiat cu proaspătul stat apărut între noi și ruși, bucovinenii sînt din nou abandonați. Ion Ioanid, autorul monumentalei cărți Închisoarea noastră cea de toate zilele, este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a redat cetățenia română. Cum bine punctează Lucia Hossu Longin, nu există încă o legiune de onoare pentru cei care au apărat demnitatea românească. 15 noiembrie 1987 este o zi care a demonstrat încă o dată fragilitatea unui regim menținut prin teroare și frică generalizată. Revolta muncitorilor de la Uzina Steagul Roșu, un mastodont ctitorit de geniul Carpaților, a pornit de la neplata salariilor. În noaptea de 14 noiembrie, primind fluturașii cu salariile, muncitorii din secția 440 se revoltă și refuză să mai lucreze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
rezistență. Generalizată părea doar capitularea noastră în fața tiraniei. Poate că aceste lacrimi provocate de emoția amintirii erau regeneratoare... Nimic nu poate fi mai tămăduitor decît adevărul". Cartea Luciei Hossu Longin este una cutremurătoare, profund emoționantă, plină de adevărul crud al terorii în care am trăit și în care mulți au și murit. Intensitatea emoțională nu a pierdut aproape nimic prin trecerea din film TV în pagină tipărită. Tensiunea emoțională realizată fără artificii, doar din exprimarea realității așa cum a fost, este copleșitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vedea cu ochi buni... Pe măsură ce intrai în sistem, pe măsură ce ajungeai din ce în ce mai sus în aparatul lui, doza de frică creștea, inocularea devenea masivă. Acesta a fost secretul comunismului, gestionarea fricii". Pe scurt, în formularea lui Lenin, comunismul nu poate exista în afara terorii. Prin legislația actuală, crimele comunismului sînt tratate drept crime de drept comun, situație în care, grație nesfîrșitelor temporizări, se va asigura pentru majoritatea cazurilor prescrierea lor. Încît, sînt alături de Marius Oprea, care crede că ceea ce se poate face este să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în zilele acelea de vară, acolo, sub pămînt, celula noastră era un ou clocit, un cuptor încins, foc fără flacără, sufocant, otrăvitor. Tînjeam după o clipă de liniște, dar aveam parte numai de vacarm. Existența în turmă se potrivea cu teroarea exercitată de caralii, iar teroarea cu înfometarea. Trăiam într-o alarmă continuă, înfricoșați, fără ca frica să ne îmblînzească: eram irascibili pînă la intoleranță. Din pricina foamei atroce, devoratoare, imbecilizante, toată lumea visa că mănîncă". Destinul de pușcăriaș i s-a intersectat, între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
acolo, sub pămînt, celula noastră era un ou clocit, un cuptor încins, foc fără flacără, sufocant, otrăvitor. Tînjeam după o clipă de liniște, dar aveam parte numai de vacarm. Existența în turmă se potrivea cu teroarea exercitată de caralii, iar teroarea cu înfometarea. Trăiam într-o alarmă continuă, înfricoșați, fără ca frica să ne îmblînzească: eram irascibili pînă la intoleranță. Din pricina foamei atroce, devoratoare, imbecilizante, toată lumea visa că mănîncă". Destinul de pușcăriaș i s-a intersectat, între alții, cu al multor scriitori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
credem că va veni și ziua cînd condamnarea comunismului nu va fi doar o filipică ținută în fața Parlamentului, ci va căpăta și instrumentele necesare prin care justiția să fie obligată să facă dreptate victimelor, șirului nesfîrșit de victime nevinovate: "Patologia terorii ar fi rămas săracă fără excesele de la Pitești și, nu mai puțin, de la Gherla. Cunoșteam și eu cîteva victime ale acelor grozăvii, oameni traumatizați definitiv și care, acum, la peste zece ani de la experimentul organizat de Securitate, erau incapabili să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sovietice pînă la prăbușirea acestuia în sîngerosul decembrie 1989. (Convorbiri literare, nr. 8-9, august-septembrie, 2009) CUPRINS ÎN CONTRA SOCIALISMULUI / 5 ÎNTOARCERE PE UN DRUM PLIN DE PULBERE / 7 CARTEA ALBĂ A DIVERSIUNII / 10 LITERATURA ARESTATĂ / 12 CARTEA NEAGRĂ A LITERATURII / 15 TEROARE ÎN NUMELE POPORULUI / 20 NOUA MITOLOGIE ȘI POEZIA CONTEMPORANĂ (DE LA A. TOMA LA A. PĂUNESCU ȘI RETUR) / 24 CUM ÎȘI CÎNTAU POEȚII CONDUCĂTORII COMUNIȘTI / 30 SCRIITORUL ȘI SECURITATEA / 33 SCRIITORII ÎN CAZARMĂ / 39 ÎNTRE ZIARISTICĂ ȘI LITERATURĂ / 45 G. CĂLINESCU ÎNTRE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
un nou asasinat, o crimă și mai plină de cruzime, vești îngrozitoare apoi din toată lumea, care e pe cale să explodeze. Un sentiment de nesi- guranță îi cuprinde pe toți oamenii, care nu știu cine va mai prinde o nouă zi. Frica și teroarea, ca niște nori întunecați, își anunță venirea peste o mare epocă a dragostei, iar ura pare să prindă rădăcini, ca o buruiană, agățându-se și sufo- când tot ce părea mai frumos, mai bun și mai fragil. Nu mai există
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]