KorAP: Find »[drukola/base=trăda & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...183 184 185 ...311 >

7,762 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625

al unei familii să se deosebească atât de mult în toate privințele. Dacă erau într-adevăr înrudiți, atunci era mare păcat! Se spune că împăratul Napoleon era scund și avea fața mică și ochi de vultur, iar buzele subțiri îi trădau șiretenia de vulpe. Or, acest Gaston era caraghios și la față, și la trup, arătând ca un burete vegetal. La masă saliva îngrozitor, iar modul în care înșfăca mâncarea era de-a dreptul dezgustător. Avea fața ca de maimuță, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
om rece, nesimțitor, care nu știa ce înseamnă mila. Văzându-l atunci, Gaston și-a dat seama că poate ucide cu sânge rece, fără nici o remușcare. Când vorbise despre fratele său cu câteva minute în urmă, omul acela crud își trădase pentru prima oară mâhnirea imensă. Nu a mai scos nici o vorbă pe urmă. A mâncat puțin și apoi și-a vârât o țigară mototolită între buze, lăsându-se furat de gânduri. „Endō-san, să nu faceți asta. Nu vă puneți planul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
glonț. Până să întindă Endō mâna să-l oprească, el trecuse de zid și depășise intrarea în șantier, dispărând pe stradă. Gaston și Endō rămaseră tăcuți, față-n față. — Tu... — Da. Un zâmbet jalnic îi flutura pe fața de cal, trădând teamă și părere de rău în același timp. — Te rog să mă scuzi. Scuzați-mă! Mâna dreaptă a lui Endō a căzut ca un trăsnet pe Gaston. Nu-i țintise o anume parte a corpului. Îl lovea la nimereală. — Tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
tine după ce-l lichidam pe Kanai. Ucigașul aruncă vorbele pe jumătate ca amenințare, dar era și un sâmbure de adevăr în ele. S-a gândit de multe ori după ce au plecat din Sanya să-l omoare pe Gaston în caz că-l trăda. La urma urmei, era și el un câine vagabond, un terchea-berchea care n-avea nici unde poposi măcar. — Ți-am zis, dă-i drumu’! — Tu... Unde mergi? întrebă Gaston trist. — Unde? Mă privește. — Unde mergi? — Lasă-mă naibii-n pace

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
de peretele autobuzului abandonat, prin al cărui tavan ploua și a început să-și lustruiască pistolul. Fruntea îi era plină de broboane de sudoare. Era și mai tras la față decât fusese la Tokyo, iar pungile de sub ochi, care-i trădau boala, stăteau mărturie a greutăților prin care trecuse în ultimele trei zile. — Endō-san, să mergem acasă, îl îndemnă Gaston în șoaptă. Endō nu-i răspunse, dar mâinile își continuau activitatea. A scos cartușele, le-a examinat, le-a pus înapoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

șapte jumătate și găsim platouri cu mîncare Întinse pe măsuța de cafea: baghete cu crusta fierbinte, șuncă de Parma, mezeluri, brînză Brie, Camembert și Reblochon, castraveciori, ardei copți, pateuri și măsline. Iar astea nu sînt decît antreurile. Lisa nu-și trădează reputația și vine Îmbrăcată Într-o rochie Diane Von Furstenberg, amintind de anii ’60, din material imprimat, care-i dezvăluie coapsele cînd se așază. Trish și cu mine ne dăm ghionturi și chicotim ca niște școlărițe de fiecare dată cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
cînd arăți ca ea, sînt convinsă că vor mai fi destui din care să aleagă. — Arată trăsnet. A pomenit de faptul că ar fi divorțată. Ți-a povestit ce s-a Întîmplat? — Nu sînt prea sigură, răspund, nevrînd să-mi trădez prietena sau ca Linda să afle mai multe amănunte, deși pun pariu că soacră-mea crede că Lisa a avut o aventură. — Oricum ar părea ea, spun eu pe un ton defensiv, e o persoană foarte drăguță. Foarte sinceră și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
mult decît pare. Poate sînt prea inteligenți, poate sînt conștienți că-i observ, poate că nu iese fum fără foc, iar Linda n-ar fi zis nimic dacă nu ar fi observat cu adevărat ceva nepotrivit, ceva care le-ar trăda jocul În ochii cuiva ca Linda, o femeie mult mai bătrînă și mai Înțeleaptă decît mine. Nu văd nici un semn, dar Încep să mă gîndesc ce s-ar putea Întîmpla dacă le-aș vedea. Oare mi-a scăpat ceva ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Slavă Domnului, motivul nu include faptul că aș fi flirtat și eu. Rememorez discuția noastră și cuvintele mele și oftez a ușurare. Nici o vorbă din ce-am spus n-ar fi putut fi interpretată drept flirt și nimic nu a trădat atracția de-o clipă pe care am simțit-o. Roșeața Începe să dispară, iar restul lumii Își reia conversațiile. Mă relaxez, dar apoi aud pe cineva șoptindu-mi la ureche. — Doar așa, ca să știi, rostește Charlie pe un ton incredibil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
să inviți bărbați străini la cină, la tine acasă. ZÎmbetul i se Întinde pînă la urechi și Îmi susține privirea În vreme ce ia o gură de vin. Mi se Întîmplă două lucruri simultan: roșesc (Doamne, mă enervează faptul că obrajii mă trădează constant) și simt un val de dorință. Îl privesc drept În ochi o secundă prea mult, după care, cu un surîs cît pot eu de dulce și nevinovat, zic: — Dar tu nu ești străin. — Touché, Îmi zîmbește el și ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
se uită la mine, expresia de pe fața lui trece de la șoc la vinovăție și, În sfîrșit, la o urmă de regret. — Îmi pare rău, spune el Încet, În timp ce eu mă holbez, nevenindu-mi să cred că prietena mea m-a trădat În felul ăsta. Singura trădare mai gravă decît aceasta ar fi fost doar o aventură cu Dan, dar nici asta nu e departe. Credeți-mă, nici asta nu e departe. Rezist impulsului de a-l pălmui și mă uit la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930

care mânca fluturi. Deschidea gura, limba i se transforma în floare și aștepta nemișcat în iarbă. Fluturii se opreau uneori foarte aproape, dar el stătea neclintit, cu ochii rigizi, ca ai unui mort. Numai floarea din gură, tremurând ușor, îi trăda nerăbdarea. În acest timp, cineva îmi explica: "Știi ce se povestește, Galilei, despre sângerosul Tiberiu? Că figura în fruntea listei celor proscriși, listă pe care o întocmea singur. Și totuși, nu s-a condamnat niciodată." "S-a exilat pe insula

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369

fermitate, care impunea respect. Nasul drept, cu o mică cocoașă la mijloc, ovalul prelung al feței, arcuirea sprâncenelor se transmiseseră și ele nepotului. Totuși, era parcă oleacă mai mărunt. Înainte de a-ți vorbi, se uita la tine lung, fără să trădeze vreo emoție. Vorba lui era politicoasă, dar rece. După felul sigur și firesc de a se ridica din jilț, mi-am dat seama că avea mușchii încă tari. M-a țintit cu toiagul, poruncindu-mi: - Mergi de te spală și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
în Africa, de unde au venit. Crede-mă, Stiliano. Grasulf are dreptate: pacea este un lucru bun pentru toată lumea. La sfârșitul mesei, Saxo m-a luat deoparte. Se uita la mine ca și cum nu m-ar fi văzut în viața lui, ochii trădându-i simpatia: - Stiliano, dacă ai fi fost puțin mai înalt și nu atât de oacheș, ai fi putut trece drept longobard. Ducele Kakko îți trimite salutul său personal și m-a însărcinat să-ți spun că va fi bucuros să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Cruță Cividale în numele vechii noastre iubiri. Vino la noapte la turnul dinspre munte, smulge iedera de pe zidul din spatele arinului negru și vei găsi o poartă deschisă“. Asta a făcut femeia aceea. După ce a scăpat de gărzile de la poartă, și-a trădat fiii și poporul din pricina preacurviei. Avarii au intrat, i-au căsăpit pe aproape toți longobarzii, surprinzându-i în somn, și ne-au luat prizonieri pe noi, cei care apăram palatul ducal. Am omorât și noi vreo șase, dar, când pumnalele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
atunci iscusința lui Rubiano și a fiilor săi a cucerit mediile cele mai înstărite din regatul longobard și a impus regulile în sculptură, în arhitectură și în pictură. Ei au avut abilitatea de a prelua preferințele longobarzilor fără să-și trădeze propria artă, de a studia produsele lor manuale mai vechi și de a le rafina, de a introduce inovații pe nesimțite. În ceea ce mă privea, eram mândru când auzeam vorbindu-se despre sculptura longobardă, prețuită până și în ținuturile exarhatului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
în pericol, fără ochii tăi vigilenți s-ar putea curând să-i deplângem moartea. Stiliano, trebuie să rămâi lângă el. Te implor din tot sufletul să nu-l lași singur! S-a așezat, punându-și mâinile-n poală. Ochii ei trădau nesomnul și ardoarea lacrimilor, tremurul neîncetat al mădularelor, fața îi era pământie și marcată de o grimasă de durere care nu izbutea să o urâțească. Inima mea dădea pe-afară ca un râu primăvara și-mi auzeam sângele bătând în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

Molinari putea foarte bine să sfârșească sub roțile unei mașini, putea să piardă adeziunile, putea să se retragă, să fie lăsată baltă de cartiere, de comercianții care apărau trotuarele și care se luptau Împotriva căderii afacerilor lor, putea să fie trădată de alegători - oricum, lua-o-ar dracu’ de curvă comunistă, n-o să ocupe ea fotoliul de la Montecitorio În locul meu. Elio se Întoarse pe o parte, dar nu reușea să adoarmă. Transpirația Începea să i se răcească În maiou. Cuvintele incisive

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
fie perfect, cel mai bun, sau măcar să pară așa. Ea nu trebuia să bănuiască nimic. Dar te-am invitat, Îți jur, șopti Camilla distrusă că nu ajunsese invitația. Așadar Kevin Buonocore nu avea să mai vină la petrecerea ei, fusese trădată. Dar de cine? Cine putea să-i fi făcut așa ceva? Nedumerită, Emma mângâie părul lui Kevin, ridicat În vârful capului ca țepii unui porc spinos, cu ajutorul unui gel minune. O privi usturător pe doamna cea tânără și elegantă care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
de aproape Încât șoldurile li se atingeau. Camilla era atât de emoționată, Încât aproape că făcu un atac de astm și trebuise să-și golească tot sprayul. Până când ajunseseră la San Pietro, nu-l mai privise deloc - ca să nu-și trădeze secretul. În biserică surorile Îi conduseseră În șir indian la locurile destinate lor și Kevin era din nou lângă ea. Nu stătea locului o clipă. Râdea și spunea glume deșucheate. Pe când episcopul vorbea, salutând copiii veniți din toate școlile catolice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Apoi Îi trecu prin fața ochilor chipul mamei, fața aceea obosită și Îngândurată pe care o avea dimineață În metrou. Părea că-și dorea mult să petreacă sâmbăta cu ea. Era asta o trădare? Ce-i o trădare? Valentina nu mai trădase pe nimeni. Dar mama ce spune? se Îngrijoră ea. Suntem de acord, minți Antonio. E bucuroasă. Mi s-a părut c-ar avea ceva de făcut mâine, nu știu, poate trebuia să vadă pe cineva. Valentina Își smulse bandajele de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
adăugă pentru a o consola, altfel petrecerea s-ar fi transformat Într-o tragedie. Îl invităm și altă dată, când vrei tu. Camilla dădu din cap și se Întoarse fără chef la karaoke. Nu o mai credea. Cine te-a trădat o dată, te va trăda mereu. Dar nu mai avea nevoie de aprobarea ei. De-acum prințesa Althea și viteazul Nikor făcuseră deja ceremonia. Pentru o clipă Îl zări, În capătul scărilor: cu smochingul acela negru, arăta chiar ca un prinț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
consola, altfel petrecerea s-ar fi transformat Într-o tragedie. Îl invităm și altă dată, când vrei tu. Camilla dădu din cap și se Întoarse fără chef la karaoke. Nu o mai credea. Cine te-a trădat o dată, te va trăda mereu. Dar nu mai avea nevoie de aprobarea ei. De-acum prințesa Althea și viteazul Nikor făcuseră deja ceremonia. Pentru o clipă Îl zări, În capătul scărilor: cu smochingul acela negru, arăta chiar ca un prinț. — Nu, sunt mama ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Telefoanele Închise până luni, ai și uitat? Valentina Își plecă privirea deoarece din ochii tatălui ei izvora o lumină rece, ca de cuarț negru, și nu putea să-l privească. Îi Întinse celularul, căci nu voia să creadă că Îl trăda. Tati Închise telefonul și Îl băgă În buzunarul hainei. Valentina ar fi vrut să plângă, căci Îi părea că spulberase o vrajă. — I-am trimis doar un mesaj, tati, Încercă să se justifice. Altfel mama se Îngrijorează. Noi ne trimitem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624

știau precis că locul ei era în hambar, și au încremenit de spaimă. Prin cetăți s-a răspândit zvonul că sufletul voievodului nu-și găsește liniștea pe lumea cealaltă și că va veni să se răzbune pe cei care îl trădaseră. Neglijențele lui Dionise au culminat cu un incendiu, care a fost mântuitor și pentru mănăstire, și pentru Zogru. Într-o noapte de august, în anul 1509, cineva l-a trimis pe Dionisie până la lac, să mai dea câteva ciocane în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]