KorAP: Find »[drukola/base=tresări & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...183 184 185 ...207 >

5,174 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

după fete, chiar întorsesem capul... "Une passante..." Dar nu dădui urmare acestor impulsuri, nu părăsii casa și nu fugii într-o pădure, cu puținul glas care îmi mai rămăsese îi spusei Matildei: "Mă internez! Am cancer." Ea ascultă fără să tresară această declarație, cu o răceală directă și totală, exprimată printr-o uitătură dintr-o parte, cu pleoapele pe jumătate închise și eu gura strâmbă, sub un rictus de infinit dispreț, a cărui urâțenie mă făcu să mă întreb dacă mai

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
de ezitare, vrusei s-o întreb de ce, dar renunțai, mă întorsei în rezervă, luai cheile din sertarul noptierei și i le adusei. Le vîrî în poșetă, dar nu plecă, așa cum mă așteptam. Atunci îi spusei: "De ce îmi iei tu cheile?" Tresări parcă uluită: "De ce?! zise. Tu n-o să mai ai nevoie de chei pe acest pămînt!" Și ochii i se albiră ca odinioară și încrucișîndu-se ca un fulger cu ai mei nu mai știui dacă ură sau iubire țâșnea din privirea

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Iar noul Eminescu nu va mai găsi în mine criticul care să-i anunțe apariția, deși eram destinat să-i aud primul glasul! Nu, eu aveam să rămân criticul care elogiase un fals poet și care nu mai putea să tresară, chiar dacă ar fi tresărit, la auzul versului divin al poetului așteptat... Numai dacă aveam să mă întrec pe mine însumi... și voi încerca, am încheiat, să fac acest lucru, cu energia unui revoluționar de profesie, așa cum ne învață partidul... Lamentabil

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
va mai găsi în mine criticul care să-i anunțe apariția, deși eram destinat să-i aud primul glasul! Nu, eu aveam să rămân criticul care elogiase un fals poet și care nu mai putea să tresară, chiar dacă ar fi tresărit, la auzul versului divin al poetului așteptat... Numai dacă aveam să mă întrec pe mine însumi... și voi încerca, am încheiat, să fac acest lucru, cu energia unui revoluționar de profesie, așa cum ne învață partidul... Lamentabil, am gândit așezîndu-mă pe

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
vadă odăile mobilate așa cum le-a lăsat, e un copil care se atașează de lucruri și ar fi bine să-i satisfacem această dorință... La acest birou a stat ea ani de zile și a învățat până a ajuns arhitectă (tresării!) și în acel pat a dormit de pe la vârsta de opt ani... Dacă totul reușește, avem și noi o pretenție. Camera de alături să ne rămână practic tot nouă, oficial o trecem însă în contract pe numele dumneavoastră. Dacă vă căsătoriți

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
această întrebare nepusă. În fond orice întrebare pui cuiva care se află sub semnul unei întrebări unice și capitale, tot spre ea trage sau se produce o turburare întocmai ca în apropierea unei mari mase magnetice ascunse, când toate oscilografele tresar în mod misterios. Tot așa parcă tresări Nineta când îi spusei: "Și tu de când te-ai întors în orașul natal?" Tăcere, ca și când câteva clipe ar fi suferit de o amnezie. Apoi răspunsul: "Nu de mult. De anul trecut." "Și de unde

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
pui cuiva care se află sub semnul unei întrebări unice și capitale, tot spre ea trage sau se produce o turburare întocmai ca în apropierea unei mari mase magnetice ascunse, când toate oscilografele tresar în mod misterios. Tot așa parcă tresări Nineta când îi spusei: "Și tu de când te-ai întors în orașul natal?" Tăcere, ca și când câteva clipe ar fi suferit de o amnezie. Apoi răspunsul: "Nu de mult. De anul trecut." "Și de unde ai venit?" Alarmă bizară: "Ce importanță are

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
îl felicitai, dar se făcu sau chiar nu auzi ce-i spusei și mă lăsă cu mâna întinsă continuând ciuguleala. Gândii că trebuie să mă car imediat, dar interveni Vintilă: "Mă besmeticule, dă mâna cu dom' profesor", și atunci Calistrat tresări și își fixă privirea sa porcină asupra mea și bolborosi: "Dumneata cine ești?" Ca să-mi dau seama că nu era nici treaz, cum crezusem, și nici afumat, ci beat pulbere, dar cum dracu de se ținea atât de bine pe

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
hârtia pe care trebuie să-ți așterni gândurile... În fine, problema nici măcar nu mai are un caracter acut, fiindcă am reușit duminica trecută s-o văd pe Silvia și să stau de vorbă cu ea vreo jumătate de ceas," "Ei, tresări Ciceo. Îmi pare bine! Cum ai reușit?" Și turnă vin în pahare, cu adevărat bucuros că putusem în sfârșit să-mi văd copilul. "De acest Mircea nu mă mir, nu e copilul lui, continuă el, deși e de mirare ca

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
și trecui pe la mama. Nu se îmbolnăvise dintr-odată, începuse prin a se înstrăina de mine, în acel fel atât de neliniștitor al inimilor simple de retragere din viață când nimic din ceea ce au iubit nu le mai face să tresară. Într-o zi, când știam că trebuie să vină la mine, nu venise. Mă dusei eu la ea. N-avea nimic, spăla ceva, dar nu-mi răspunse când o întrebai: "Ce, e mamă, ce s-a întîmplat?" Nici nu întoarse

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
scara verandei și trecu pe lângă mine fără să-mi arunce vreo privire. Se îmbrăcase într-un taior negru, bine croit, și își făcuse un coc sever, care în loc s-o îmbătrînească, dădea chipului ei o atât de firească distincție încît tresării cu putere când o văzui de-aproape, ca, totdeauna în fața unei femei cu coc cu o frumoasă figură, venită parcă de pe altă lume. înțelesei: monstrul pe care îl născuse vrusese s-o devore. Nu era un copil, ci un vârcolac

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
și nici nu înnebunise... Îmi venii în fire și vrusei să intru înăuntru, dar Sibi tocmai ieșea și îmi șopti: Mergeți acasă și vă culcați, mi-a spus că n-ați dormit deloc toată săptămâna. Veniți mîine!" "Așa a spus?" tresării. "Da, așa mi-a spus, să veniți mâine !" "Mă gonește!?" Nu vă gonește, dar e bine de-aici înainte să stea lângă ea o femeie și nu un barbat." "De ce?" "Plecați chiar acum", repetă ea ca o poruncă, fără să

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
mele, semne magice, care aveau puterea să reînvie în noi propriile lor iluminări ca să comunicăm cu ei prin veacuri, dar acum această iluminare venea numai din mine și mi se părea unică, nedeterminată și eternă. Închideam cartea uitată în mâini tresărind cu putere, mă îmbrăcam și ieșeam afară. (Multe dintre ele mă făceau să mă gândesc cum de nu-mi dădusem seama până atunci că aceste cărți nu-mi cereau nici mai mult, nici mai puțin decât să le acord zile

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
uitam pe geam, ea continua cu explicațiile, reveneam, iscăleam documentele, hârtiile foșneau, stiloul scârțâia... Apoi liniște... apoi în această liniște începea să toace zgomotul rece, abstract, al mașinii de calculat... "Dumneavoastră, zisei, mi-ați pus pe birou o floare?" Ea tresări. Se ridică în picioare. "Vai de mine, zise, v-am deranjat?" Mă posomorâi. Timbrul vocii ei nu mai era incolor. Nu-mi dădui seama în acea clipă cum era de fapt, nu era însă verosimil și nici cu putință să

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
însă verosimil și nici cu putință să fie așa cum era. Nu se putea să-mi răspundă cu o astfel de alarmă supusă în glas, încît sării, ca să spun așa, înapoi în mine însumi. Nu prea departe însă, doar atât cât tresărim când, neatenți, ne izbim de cineva și spunem pardon, fără să ne uităm măcar la persoana cu care ne-am atins. "Nu, doamnă, mormăii parcă visător, dimpotrivă, vă mulțumesc pentru atenție." "Îmi plac foarte mult florile, explică ea (într-adevăr

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
găsise această soluție mai comodă și își trase picioarele sub poalele halatului, își puse tâmpla pe braț și adormi instantaneu. O cascadă de armonii înalte ale unui acordeon îndepărtat salută parcă acest inocent abandon al bătrânei. "Cum, ce e?"' mai tresări ea ridicând capul, apoi înțelese și îl lăsă la loc: "A, Fărcășan!... Dă-l înghiraților... Hi-hi... Ce-am mai râs la nunta lu Ionelu..." Deci degeaba încercase să ne sugereze că n-a petrecut în viața ei: a râs la

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
și neglijabil..." "Știu și asta și chiar așa și fac... De aceea v-am și spus că e bine să..." ... Se întrerupse. Adică să se ducă sus și să mă duc și eu...? Aceste ultime cuvinte neexprimate mă făcură să tresar. Mă răsucii de la geam și mă uitai la ea. Îmi displăcu: nu-i puteam vedea chipul întreg din pricina părului care îi acoperea de o parte și de alta tâmplele și jumătate din obraji. Părea anonimă și insignifiantă. Pesemne de aceea

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
cu goluri de memorie în conversație și cu pasiuni subite și incolore, anoste, pentru clădirile orașului ei... Nici nu știam bine cum o cheamă, semnătura pe care i-o vedeam pe documente era aproape indescifrabilă... S. Calala, sau Culala, Elala... Tresării, parcă alarmat... Da, avui brusc un sentiment de alarmă... E toamnă, frunze împrăștiate... Nu era pe deplin toamnă, dar pașii ei și palele încă verzi... Da, încă verzi, dar curând vor fi galbene și... fructe maronii vor pica rostogolindu-se

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
mulțumesc." Avea un apetit curat, dar mânca prea rapid, asemeni tuturor celor care uită că mâncarea e o plăcere și o descoperă totdeauna după primele înghițituri. "Domnișoară, zisei, punând mâna pe pahar, santé!" Ea nu înțelese în prima clipă, apoi tresări, ciocnirăm, santé, zise și ea. Se vedea că nu-i place, își înmuie doar buzele, o întrebai dacă preferă un vin, protestă, nu, nu... Și începui, după ce mi se aduse chateaubriand-ul să-i vorbesc despre fostul meu prieten... " De ce

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
să-l vadă pe marele compozitor și pe simpatica lui soție; "simpatica" însă era la beci, bineînțeles că a fost scoasă imediat și s-a trecut cu buretele peste...)." " N-a murit, zisei, acest mare compozitor... și dirijor...?" "Ba da, tresări ea, ca și când moartea, un incident oarecare, abia putea fi pomenită, soția lui însă duce mai departe viața în care el o inițiase, printre bețivi adică, fără ca ea să bea, mai ales printre cei tineri, al căror limbaj deșucheat, en jetant

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
paiață, o marionetă fără simțire și fără nimic de om în el. Da, o să fiu exmatriculată, n-o să pot termina facultatea, dar bine că am absolvit trei ani, o s-o termin eu cândva... Dacă o fi să fie! Încât nu tresării când îmi auzii numele, urmat de al celor două bănățene, calificat, al meu, de "dușman strecurat" în universitate, care își ascunde tatăl, nu vrea să declare pe unde își continuă el acum uneltirile de dușman de clasă inveterat..." Dar parcă

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
ești sau nu în viață, chiar dacă nu ești un om de rând... " Dar unde am rămas?" Nu vrusei să-i mai spun, mă apropiai și îi luai capul în mâini. Ea se uită la mine surprinsă: de ce o țineam astfel? Tresări: da, da, te pomenești că o plăceam! Și ca un fulger surâsul ei minunat apăru și se stinse, cu un secret humor. "De ce rîzi?" zise. Nu râsesem, știa și ea. "Mi-ești dragă", îi șoptii. Ea acceptă: "Așa!" zise și

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
după care, cu aceeași seninătate, se desbrăcă de tot, alunecă sub pled și își trase cearceaful peste cap... O luai în brațe, dar nu se destinse, rămase întoarsă cu spatele și repetă, în șoaptă: "Quel bourdonnement fatal?!", și abia apoi, tresărind cu putere, se răsuci și îmi arătă o expresie uluită. Îi șoptii: "Am gîndit: adorabilă creatură!". Răsuflarea ei, auzind aceste cuvinte, se înteți și văzui pe chipul ei cum înțelegerea îi urca încet spre gândire, dar nu micșorîndu-i, ci sporindu

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
îi urca încet spre gândire, dar nu micșorîndu-i, ci sporindu-i perplexitatea. Da, repetai, desvelindu-i tâmplele cu amândouă mâinile și apropiindu-mi foarte tare chipul de-al ei, adorabilă făptură, ne cunoaștem de totdeauna și ne vom întîlni mereu..." " Da, tresări ea din nou, te-am întîlnit la Ninive!" și surâse fulgerător și tot așa surâsul îi pieri, ca un miracol care nu trebuia contemplat mai mult de o milionime de clipă. Și i se stinse și atenția și parcă i

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
fericirii nu e mai nimicitoare decât a suferinței. Fiindcă adesea, aici, eșuarea poate să semene cu un naufragiu, urmat nu de suferință, din care s-ar naște o nouă speranță, ci de singurătate pustie și moarte... "La ce te gîndești?" Tresării. Parcă era glasul Silviei. Pesemne că deschisese ochii și, rămânând nemișcată, se uitase la mine cine știe cât. "Bună ziua, domnule! reluă. Vous revez? Vous avez, donc, oublié voire petite franciscaine?!" Nu se uită ceea ce e prezent", îi răspunsei. Ea râse cu ironie

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]