8,428 matches
-
considerație. După ce soții Battle au plecat, Ravelstein (care părea contorsionat de un râs lăuntric) mi‑a spus că veniseră să‑i ceară sfatul. - În legătură cu ce? - Au venit să‑mi vorbească despre planurile lor de sinucidere. S‑au scuzat că mă tulbură Într‑un asemenea moment. - Cred și eu. - Nu fi prea aspru cu ei, Chick. Fanteziile suicidale sunt frecvente la oamenii În vârstă. Cred că vorbeau serios. - Ei credeau că vorbesc serios. - Și eu am gândit la fel, firește, pentru că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În bistrouri și patiserii se vorbea un soi de franceză. Ședeam pe terasă admirând priveliștile. Dar ce mare lucru era de văzut? Sau de făcut? Ne Începeam ziua cumpărând cele necesare pentru masă. Pe urmă Înotam. Oglinda golfului era arareori tulburată de valuri. Puteai să plutești ore Întregi pe spate sau să zaci În nisip, uscându‑te. Sau puteai hoinări pe țărm, ca să te uiți la femeile fără sutien - care se bronzau sau Își etalau sânii. Cu naturalețe, presupun. Dar ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
De atâta timp osândiții mor așa și n-au zis nici pâs. ARTUR: Treaba lor. Fiecare moare cum vrea. Eu țin ceva mai mult la moartea mea. CĂLĂUL: Mai bine țineați la viață și n-ajungeați aici... Și nu ne tulburați pe noi și nu vă băgați în sufletul nostru. ARTUR (Speriat.): M-am băgat eu în sufletul vostru? CĂLĂUL (Cu reproș.): V-ați băgat! V-ați băgat! V-ați băgat în sufletul lui Bruno. I-ați turnat otravă în inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de ce să pleci? Dacă stăm să ne gândim... să ne gândim bine... Ce e mai frumos... decât o gară... ca aceasta... liniștită. Sigură... o gară despre care... n-are nici un rost să te îndoiești... că s-ar putea să te tulbure... nu? Aici? domnule, e bine pentru că e clar că nu s-ar putea întâmpla nimic... nimic din ce ar putea să ne tulbure... mințile și sufletul... ha, ha... De aceea, domnule, Bruno vinde bilete! A învățat să vândă bilete! E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o gară despre care... n-are nici un rost să te îndoiești... că s-ar putea să te tulbure... nu? Aici? domnule, e bine pentru că e clar că nu s-ar putea întâmpla nimic... nimic din ce ar putea să ne tulbure... mințile și sufletul... ha, ha... De aceea, domnule, Bruno vinde bilete! A învățat să vândă bilete! E cel mai frumos vânzător de bilete! Ehe! Să-i vedeți fața... și mâinile, da, cum îi tremură mâinile, cum îi asudă fața când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
le știați de mult. din clipa în care ați venit aici, vreți să mă faceți să urlu, să mă târăsc prin praf, să-mi smulg pielea de pe față? Sunteți o bestie, domnule, de ce ați venit aici, de ce vreți să ne tulburați viața, de ce? (Tremur al capului, un acces nervos, gesturi haotice.) Unde sunt ploile pe care le-am trăit în copilărie, unde vă este ploaia, domnule? S-a oprit! Ha! S-a oprit! N-o să mai reînceapă, vă jur, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Noth era ceea ce în orice oraș mare se consideră a fi păstrarea legii și a ordinii. Polițiștii conduși de el erau dușmanii neîmpăcați ai bețivilor, hoților, criminalilor, ai celor ce săvârșeau violuri, jafuri, ai escrocilor, prostituatelor și ai altora care tulburau liniștea. Ei făceau de asemenea tot ce puteau pentru a asigura fluența traficului din oraș. Principala vină a lui Noth, spunea Westlake, a fost aceea că a trimis persoane suspecte de crime și delicte unui sistem de tribunale și instituții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
De la dumneata, răspunse el. A fost una din informațiile pe care le-ai transmis în noaptea aceea. Vestea că transmisesem anunțul cifrat al dispariției iubitei mele Helga, îl transmisesem fără ca nici măcar să știu ce fac, într-un fel m-a tulburat mai mult ca orice altceva în toată aventura asta. Mă tulbură chiar și acum. De ce, nu știu. A reprezentat, bănuiesc, o separare între cele câteva euri ale mele mai mare decât suport să-mi imaginez. În acel moment culminant al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
le-ai transmis în noaptea aceea. Vestea că transmisesem anunțul cifrat al dispariției iubitei mele Helga, îl transmisesem fără ca nici măcar să știu ce fac, într-un fel m-a tulburat mai mult ca orice altceva în toată aventura asta. Mă tulbură chiar și acum. De ce, nu știu. A reprezentat, bănuiesc, o separare între cele câteva euri ale mele mai mare decât suport să-mi imaginez. În acel moment culminant al vieții mele, când a trebuit să presupun că Helga mea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Un mesteacăn alb, înalt, vibrând ușor în adierea brizei venind dinspre balcon. Se studie îndelumg, răsucindu-se pe toate părțile, mișcându-se când mai aproape de oglindă, când spre televizorul din capătul celălalt al dormitorului. Nu-i displăcea noua înfățișare. O tulbura doar gândul că nu mai știa cu ce să se îmbrace. La unsprezece avea întâlnire la terasa de la Operă cu Adina, sora lui Stelian, văduvă și ea, în relație acum cu un directoraș de pe la o firmă de comerț, unu Țongu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu care sunt priviți toți bătuții de noroc. Scria biografia romanțată a generalului Goncea, un roman fluviu din care apăruseră deja primele șase volume, iar al șaptelea stătea gata să plece în tipar. Mai ales Grupul Artiștilor Apolitici Independenți se tulbura când îl vedea sau îi auzea pomenit numele. Era o reuniune de artiști locali care, după 1989, refuzaseră orice afiliere la vreo grupare, centrală, județeană sau locală. Manifestul Grupului fusese redactat de poetul Adorel Pașcanu, împreună cu romancierul Turbotin Bangă. Aderaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cuvenitul acatist. Sora lui Calinic, Diomida, mama generalului, era fetiță în 1907 și studia, în particular, artele frumoase și broderia la Academia de Dexterități Casnice a maestrului Alfred Lazarovici, tătăl inginerului și al arhitectului. Sfârșitul neașteptat al lui Lavrentie a tulburat-o atât de mult încât a fugit de-acasă și s-a dus să se călugărească la mănăstirea Mândraia, din pădurea de la Obancea. Primise numele de Tecla când a fost tunsă întru monahism, la un an sau doi după Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
grăbit și nici n-am procedat în liniște ca să n-o scol. Din când în când mai auzeam alarma îndepărtată a unei mașini parcată în spatele blocului și mieunăturile tragice ale motanilor ghemuiți în iarba înaltă - totuși prea înfundate ca să-i tulbure somnul. M-am uitat din nou în oglindă și m-am tot gândit: ce să-mi fac? Era rost de acțiune, de ceva de anvergură, vinul îmi șoptea să fiu ghiduș. Mai luam câte o gură din sticla care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Când era cu mine nu cred că se dedubla, dar acum se dedublează. Fumează țigară după țigară, e ca o baltă care răsuflă din când în când și face bulbuci, dar încrețiturile de la suprafață nu sunt suficiente ca s-o tulbure. Mi-a propus chiar, la un moment dat, să facem un joc: ea promite că se va lăsa de fumat dacă eu... și aici mi-a lăsat libertate deplină să aleg, să spun, că doar eu sunt o fire creativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mare are suplețea unui covor scuturat foarte încet? Papagalii seamănă cu niște bufnițe vesele. Fuga hienelor e subtilă, aproape că nu mișcă șoldurile. Elefantul african e discret, dar nu înțeleg de ce are colții atât de mari. Toate astea m-au tulburat. De atunci, maestrul s-a închis în cămăruța lui și n-a mai ieșit. Gongku a plecat, iar învățăceii, rămași fără nici un pic de autoritate, au pervertit exercițiile, transformându-le în cafturi grosolane. Apoi, toți cei care aveau pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de proaspătă. Numai acasă orice duhoare pare copleșită de strădaniile dezinfectantului albastru de pe margine. În vreme ce palma se deschide și mânerul de plastic al lanțului ciocăne în faianță, numai acasă apa face trei bucle viguroase, iar contemplarea lor e încântătoare: prima tulbură materiile dinăuntru, a doua mătură peretele rotunjit și a treia netezește tot, stârnind un val de spumă albă. Aici, nici vorbă de așa ceva. Closetul abia dacă îi înghițea dejecția; multe hârtii igienice pluteau fără speranță într-un vârtej. Își întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
remarcat a fost sunetul acut al unui aspirator pus în funcțiune. Aha, mi-am zis. Bunicul vorbește cu nepotul, iar fiica face curat. Foarte bine. Și a trecut o săptămână. După fix șapte zile, somnul de dimineață mi-a fost tulburat în exact același mod. Voce în țeavă. M-am dus în sufragerie. Zgomot de aspirator. M-am întors în dormitor. Sacadarea vocii, apoi urcarea cu un ton. Ușor enervat, dar în mai mare măsură curios, am avansat o ipoteză: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
scenă. —Nici cea mai mică problemă. N-aveam ce să fac acolo. M-am strecurat la loc în amfiteatru și m-am hotărât să mă așez pe unul dintre scaunele libere din spate, rezervate plasatorilor, mai degrabă decât să mai tulbur liniștea făcând câțiva pași în plus pentru a ajunge la locul meu. În plus, îmi convenea să stau în spate pentru că nu eram nici în public, nici printre personalul teatrului, astfel că urmăream piesa cu o detașare care nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de nea Pretutindeni alb - peste troiene calcă țanțoșă cioara Urme de vrăbii filigran pe zăpadă - drumurile noastre Trosnesc arinii zborul lebedelor sculptat în ghețuri Ajun de Crăciun - din streșini potop și sub brad... primii ghiocei După sărbători se spulberă chiciura tulburând tăcerea Încă un an sfârșit în bradul aruncat doar flori de chiciură Iarăși ninsoare - ce verde-i căciula de lână cu flori roz Zarva ciorilor - în colivia din geam canarul tăcut De pe ramuri doar puful alb alunecând - singurul zbor Departe
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
Dumneavoastră trebuie să fiți americanul ăla nebun care trăia pe teritoriul yubani-lor. Cel care nu și-a spus niciodată numele... își întoarse privirea de jur-împrejur. V-au silit yubani-i să plecați? — Ăsta e teritoriu yubani, răspunse el, fără să se tulbure. Tabăra lor e acolo, de cealaltă parte a lagunei. La mlaștină. Noii veniți tresăriră, alarmați. Negrul cu pușca strânse cu putere patul armei. — Glumiți? întrebă el și, văzându-i expresia, păru convins. Fire-ai al naibii să fii! exclamă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
era regatul lui: selvă și lagună, copaci și papagali, maimuțe și orhidee. Dacă timp de doi ani i-au fost de-ajuns, îi vor fi de-ajuns și pe mai departe și nu va îngădui nimănui să vină să-i tulbure pacea; nici vreo indiancă, nici vreo albă, nici vreo negresă nu-l va tulbura doar din pricina unor sâni țepeni, a unor șolduri înguste și a unei guri tremurânde. Nu mai voia alte Lola în viața lui, nici alte Clarence, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de doi ani i-au fost de-ajuns, îi vor fi de-ajuns și pe mai departe și nu va îngădui nimănui să vină să-i tulbure pacea; nici vreo indiancă, nici vreo albă, nici vreo negresă nu-l va tulbura doar din pricina unor sâni țepeni, a unor șolduri înguste și a unei guri tremurânde. Nu mai voia alte Lola în viața lui, nici alte Clarence, nici alte Etukos... Prefera să-și ducă mai departe singurătatea, pentru că doar în această singurătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
el n-a vorbit niciodată decât limba noastră. — Nu e cu putință! Se sprijini de unul din trunchiurile ce susțineau coliba și îl privi pe cel care dormea. Mai mult decât vorbele, tonul lui a fost cel care l-a tulburat. A avut impresia că Piá este cea care vorbea: era aceeași voce cu care Piá a învățat să spună doar „banane“. Dădu din cap, încercând să-și alunge gândurile. Se întoarse către José Correcaminos. — Trezește-l! Vreau să aud ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
veșnice, postulează posibilitatea regăsirii lumilor pierdute și a Sinelui: „Acela al cărui spirit este concentrat, purificat, limpezit, își întoarce spiritul către cunoaștere prin amintirea reședințelor anterioare”. Buddha acorda o mare importanță memoriei, înșiși zeii pierzând condiția divină atunci când memoria se tulbură (amnesys), deoarece incapacitatea de rememorare (anamnesys) a tuturor existențelor anterioare echivalează cu ignorarea metafizică. Imposibilitatea rememorării începuturilor seriei existențiale determină formarea unei false viziuni în relație cu eternitatea lumilor și a zeilor. Recunoașterea existențelor anteriaore era o condiție importantă a
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
el, și-și culcă fruntea pe pieptul lui. Rămaseră așa până când ea Îl Înțepă În coaste cu capătul lingurii și spuse: — Se arde ficatul. Îi dădu drumul și-și luă Înapoi paharul. — Nu știu de ce e agitată, dar s-a tulburat văzând cadavrul. — N-ar fi oricine tulburat să vadă un om mort, mai ales cineva cunoscut lor? — Nu, a fost mai mult de-atât. Sunt sigur că a fost ceva Între ei. — Ce fel de ceva? — Felul obișnuit. Păi, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]