5,483 matches
-
vizat doar reorganizarea instituțiilor societății turce, dar și redefinirea valorilor politice și sociale ale statului. Această ideologie a statului secular a primit numele de „Kemalism” și ea este baza statului democratic turc contemporan. Încă din momentul fondării republicii, forțele armate turce s-au autoproclamat drept gardieni ai Kemalismului și, din acest motiv, au intervenit în politica turcă în mai multe rânduri, inclusiv prin lovituri de stat, pentru răsturnarea unor guverne civile. Acțiunea armatei poate fi considerată drept antidemocratică, dar autoritățile militare
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
ideologie a statului secular a primit numele de „Kemalism” și ea este baza statului democratic turc contemporan. Încă din momentul fondării republicii, forțele armate turce s-au autoproclamat drept gardieni ai Kemalismului și, din acest motiv, au intervenit în politica turcă în mai multe rânduri, inclusiv prin lovituri de stat, pentru răsturnarea unor guverne civile. Acțiunea armatei poate fi considerată drept antidemocratică, dar autoritățile militare și seculare au justificat-o prin nevoia păstrării direcției de dezvoltare a țării impusă încă de la
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
de la fondarea republicii, cât și prin faptul că cele mai multe reforme au fost puse în practică în perioada interbelică, când 16,9% din populația țării era încadrată în armată (față de numai 3% în prezent) . Cele mai importante reforme au permis națiunii turce să-și exercite suveranitatea populară prin intermediul democrației reprezentative. Aceasta a implicat dizolvarea a două instituții care guvernau suveranitatea populară până atunci: Dinastia Otomană (1 noiembrie 1922) și Califatul (3 martie 1924]]. După desființarea califatului, sultanul și familia sau au fost
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
guvernau suveranitatea populară până atunci: Dinastia Otomană (1 noiembrie 1922) și Califatul (3 martie 1924]]. După desființarea califatului, sultanul și familia sau au fost declarați "personae non gratae" și mai apoi exilați. Aceste instituții tradiționale au fost înlocuite de Republica Turcă ("Türkiye Cumhuriyeti"), proclamată la 29 octombrie 1923 de către Marea Adunare Națională și, mai apoi, prin adoptarea unei noi constituții în 1924. Sistemul bicameral al Imperiului Otoman (compus din Camera Suprioară a vizirilor numiți de sultan și Camera Inferioară a Deputaților
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
literei noii constituții, conceptului separării puterilor dintr-o democrație reprezentativă, dar, în epocă, a fost explicată prin legitimarea ei de către uriașul sprijin popular de care se bucurau liderii republicii. La nivel legislativ, intervenția executivului părea justificată de tinerețea sistemului democratic turc. Proclamarea suveranității poporului a implicat confruntarea cu tradiții vechi de mai multe secole. Procesul de reforme a devenit, astfel, o luptă dintre progresiști și conservatori. Pe de-o parte, se aflau Atatürk și elita liberală care îl susținea, iar pe
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
islamul, după cum o demonstrează înființarea instituției numite Președinția Afacerilor Religioase (Diyanet İșleri Bașkanlığı), concepută să gestioneze toate problemele legate de „credințe, serviciul divin și etica islamului, să lumineze publicul în legătură cu religia lui și să administreze locurile sfinte de închinăciune”. Guvernul turc a proclamat egalitatea dintre religii și libera exercitare a acestora pentru toți cetățenii turci în spațiile lor private, aceste drepturi fiind universal apărate de republică. Statul apăra libertatea religiei, dar, în același timp, se declara liber de orice influență religioasă
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
să gestioneze toate problemele legate de „credințe, serviciul divin și etica islamului, să lumineze publicul în legătură cu religia lui și să administreze locurile sfinte de închinăciune”. Guvernul turc a proclamat egalitatea dintre religii și libera exercitare a acestora pentru toți cetățenii turci în spațiile lor private, aceste drepturi fiind universal apărate de republică. Statul apăra libertatea religiei, dar, în același timp, se declara liber de orice influență religioasă. Pe de altă parte, ideologia kemalistă a considerat că influența religiei poate diminua capacitatea
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
obiceiurilor vechi. Se propuneau schimbări sociale prin prezența puternică a secularismului și îndepărtarea valorilor culturale tradiționale, printre care se aflau și obiectele de îmbrăcăminte de factură religioasă. Noul „Cod al îmbrăcămintei” a permis îndepărtarea unor valori tradiționale puternice din societatea turcă. Kemaliștii defineau o persoană necivilizată (neștiințifică) ca pe una care se cantona într-un tărâm al superstițiilor. Ulemalele erau un grup neștiințific, care acționau în conformitate cu superstițiile vechi de secole. La 25 februarie 1925, parlamentul turc a votat o lege care
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
valori tradiționale puternice din societatea turcă. Kemaliștii defineau o persoană necivilizată (neștiințifică) ca pe una care se cantona într-un tărâm al superstițiilor. Ulemalele erau un grup neștiințific, care acționau în conformitate cu superstițiile vechi de secole. La 25 februarie 1925, parlamentul turc a votat o lege care stabilea că religia nu poate fi folosită ca o unealtă în politică. Problema care s-a pus în momentul promulgării legii era dacă o asemenea reglementare poate fi pusă în practică într-o țară în
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
Noile autorități i-au marginalizat pe cei care foloseau leacuri din plante, poțiuni și balsamuri și au instituit pedepse împotriva persoanelor religioase care pretindeau că pot vindeca prin puterea rugăciunii. La 1 septembrie 1925, a fost convocat primul Congres medical turc. Semnificativ este faptul că acest congres a avut loc la doar patru zile după ce Mustafa Kemal a fost văzut la Inebolu purtând o pălărie modernă și la doar o zi după . Au fost introduse, treptat, măsuri legislative care eliminau obligativitatea
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
a fost emisă în 1934, care , precum vălul sau turbanul, și care a promovat, în mod activ, îmbrăcămintea de tip occidental. Schimbările sociale au atins și structurile sociale religioase vechi de mai multe secole, care erau puternic înrădăcinate în societatea turcă. Abolirea califatului a abolit și cea mai înaltă poziție religios-politică de la nivelul conducerii statului, dar a lăsat neatinsă frățiile musulmane (asociații ale credincioșilor musulmani destinate diferitelor scopuri), care funcționaseră sub patronajul mănăstirilor și chiliilor dervișlor, adică a structurii oficiale înființate
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
diferitelor scopuri), care funcționaseră sub patronajul mănăstirilor și chiliilor dervișlor, adică a structurii oficiale înființate ca o extensie a puterii politice în societate. Prin emiterea legii legate de mănăstiri și chiliile dervișilor, aceste instituții au devenit ilegale. Reformele Codului Civil turc, inclusiv cele care vizau dreptul femeilor la vot, erau „un progres nu doar în cadrul lumii islamice, dar de asemenea și în lumea occidentală”. Egalitatea juridică indiferent de sex a fost instituționalizată între 1926 - 1934, prin schimbarea a numeroase legi și
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
și în lumea occidentală”. Egalitatea juridică indiferent de sex a fost instituționalizată între 1926 - 1934, prin schimbarea a numeroase legi și reglementări. Femeilor li s-au asigurat, pentru prima oară, numeroase drepturi, inclusiv dreptul la vot. Militanții pentru drepturile femeilor turce au adoptat o strategie diferită de cea din alte țări. În loc să militeze direct pentru drepturile de bază și egalitate, ai au ales să promoveze și să dezvolte reformele kemaliste, dedicate valorilor seculare și egalității pentru toți, inclusiv ale femeilor Turcoaicelor
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
influențate de Iluminismul european, au modernizat legea canonică creștină. Legile islamică și creștină au ajuns să fie profund diferite. Poligamia, care fusese permisă de codul civil islamic, a fost interzisă de reformele lui Atatürk's reforms. În codul civil islamic turc au fost mii de articole care nu erau folosite datorită inaplicabilității sale. Se poate considera că reformele juridice ale lui Kemal au pus punct unei istorii a eșecurilor de modernizare a Imperiului Otoman. Imperiul Otoman a încercat să modernizeze codul
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
imamilor și hatibilor. Odată cu unificarea sistemului educațional s-a trecut și la închiderea universităților de modă veche și un amplu program de transfer științific de amploare din Europa. Universitatea din Istanbul, una dintre pietrele de temelie ale instituțiilor de învățământ turce, a invitat să predea oameni de știință germani și austrieci pe care regimul nazist al celui de-al Treilea Reich îi considerase indezirabili din punct de vedere politic sau rasial. Această decizie politică a fost acceptată ca fiind soluția pentru
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
Această decizie politică a fost acceptată ca fiind soluția pentru crearea nucleului științific al Turciei moderne. Reformele au vizat întreruperea dependenței de știință și tehnologia occidentală . Pe 1 noiembrie 1928, „Comisia lingvistică” a introdus, la inițiativa lui Atatürk, noul alfabet turc, care l-a înlocuit pe cel arab. Adoptarea alfabetului latin și eliminarea cuvintelor împrumutate din alte limbi au fost unele dintre capitolele importante ale programului de modernizare al lui Mustafa Kemal . Renunțarea la alfabetul arab a fost justificată prin incompatibilitatea
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
a înlocuit pe cel arab. Adoptarea alfabetului latin și eliminarea cuvintelor împrumutate din alte limbi au fost unele dintre capitolele importante ale programului de modernizare al lui Mustafa Kemal . Renunțarea la alfabetul arab a fost justificată prin incompatibilitatea cu fonologia turcă, care avea nevoie de un set de simboluri care să permită reprezentarea sus-numitelor sunete.. Alfabetul otoman persano-arab era abjad (sistem în care sunt reprezentate doar consoanele, cititorul trebuind să aprecieze care sunt vocalele potrivite), fiind prea ambiguu pentru limba turcă
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
turcă, care avea nevoie de un set de simboluri care să permită reprezentarea sus-numitelor sunete.. Alfabetul otoman persano-arab era abjad (sistem în care sunt reprezentate doar consoanele, cititorul trebuind să aprecieze care sunt vocalele potrivite), fiind prea ambiguu pentru limba turcă, deoarece vocalele sunt mult mai importante pentru aceasta decât pentru limba arabă. Unul dintre exemplele cel mai cunoscute ale problemelor pe care le putea genera alfabetul arab este fraza محمد پاشا اولدو, care poate fi citită "Mehmet Pașa oldu" (Muhmed
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
fie înțelese de toți vorbitorii de turcă. De exemplu, cuvântul turcesc „bilgisayar” ("bilgi" = „informație”, "sayar" = „calculator") este folosit pentru desemnarea „computerului”. O altă latură importantă a reformelor lui Atatürk a reprezentat-o accentul pus pe studiul limbii și a istoriei turce. Pentru atingerea acestor obiective, au fost înființate, în 1931 - 1932, Asociația Limbii Turce și [[Societatea Turcă de Istorie [[Image:Mustafa Kemal establishment of model farms.ogv|thumb|Atatürk în vizită la o fermă model]] Reformele economice au inclus înființarea în
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
informație”, "sayar" = „calculator") este folosit pentru desemnarea „computerului”. O altă latură importantă a reformelor lui Atatürk a reprezentat-o accentul pus pe studiul limbii și a istoriei turce. Pentru atingerea acestor obiective, au fost înființate, în 1931 - 1932, Asociația Limbii Turce și [[Societatea Turcă de Istorie [[Image:Mustafa Kemal establishment of model farms.ogv|thumb|Atatürk în vizită la o fermă model]] Reformele economice au inclus înființarea în toată țară a unui mare număr de fabrici și de ferme agricole controlate
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
este folosit pentru desemnarea „computerului”. O altă latură importantă a reformelor lui Atatürk a reprezentat-o accentul pus pe studiul limbii și a istoriei turce. Pentru atingerea acestor obiective, au fost înființate, în 1931 - 1932, Asociația Limbii Turce și [[Societatea Turcă de Istorie [[Image:Mustafa Kemal establishment of model farms.ogv|thumb|Atatürk în vizită la o fermă model]] Reformele economice au inclus înființarea în toată țară a unui mare număr de fabrici și de ferme agricole controlate de stat. Numeroase
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
Unității și Progresului (CUP), majoritatea mandatelor parlamentare, în defavoarea grupului rival condus de Prens Sabahaddin. Comitetul Unității și Progresului avea o orientare mai liberală, puternic influențată de britanici și era mai apropiată de politica sultanului. Noul parlament avea 142 de deputați turci, 60 arabi, 25 albanezi, 23 greci, 12 armeni, 5 evrei, 4 bulgari și 1 vlah. Deputații CUP au pus un accent sporit în activitatea lor parlamentară pe centralizare și programele de modernizare. În acel moment, naționalismul arab nu era încă
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
Hoon" și actorul Raj Kapoor au devenit cunoscuți în întreaga țară, la fel ca în Uniunea Sovietică. Succesul filmului în Uniunea Sovietică și Chină a fost atribuit temelor socialiste exprimate în film. Datorită succesului remarcabil al filmului în rândul spectatorilor turci, un remake al filmului "Awaara" a fost realizat în 1964 în Turcia, cu titlul "Avare", și în care a jucat celebrul actor turc "Sadri Alıșık", împreună cu actrița "Ajda Pekkan".
Vagabondul (film din 1951) () [Corola-website/Science/321428_a_322757]
-
Chină a fost atribuit temelor socialiste exprimate în film. Datorită succesului remarcabil al filmului în rândul spectatorilor turci, un remake al filmului "Awaara" a fost realizat în 1964 în Turcia, cu titlul "Avare", și în care a jucat celebrul actor turc "Sadri Alıșık", împreună cu actrița "Ajda Pekkan".
Vagabondul (film din 1951) () [Corola-website/Science/321428_a_322757]
-
Războiul franco-turc ori Războiul din Cilicia (în limbile franceză: "La campagne de Cilicie", turcă: "Güney Cephesi (Frontul de Sud)") a fost un conflict armat dintre Forțele coloniale franceze, alături de care lupta și Legiunea franco-armeană, și Forțele naționaliste turce de sub comanda Marii Adunări Naționale a Turcie. Conflictul a fost una dintre urmările încheierii Primului Război Mondial. Franța
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]