5,147 matches
-
defensiv al agresorilor, toate ea dezumanizează victima și violență față de victimă este mai ușoară. Violență devine o formă de dezumanizare, cifra totală a victimelor este destul de greu de definit. Nu se știe exact câți armeni trăiau în imperiul otoman, cifrele turcești vorbesc de 1 mil și jumătate. Din acest milion și circa 400 000 mor la destinație. O parte a comunității armene au reușit să supraviețuiască prin asimilare forțată, undeva între 100 000 și 200 000 doar intrând în familii musulmane
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
1719 memoriul a 66 de boieri gorjeni către principele Eugeniu de Savoia în care se plângeau de fărădelegile boierilor Băleanu și Știrbei, partizani ai turcilor. La sfârșitul secolului XVIII și la începutul secolului XIX, orașul este supus jafurilor unor bande turcești, pasvangii la 1800, cârjalii și adalăii la 1814-1815. În prima jumătate a secolului al XIX-lea orașul este martorul unor evenimente însemnate. Astfel, la 21 ianuarie 1821 venind de la București, Tudor Vladimirescu ajunge la Târgu Jiu, unde găsește elemente favorabile
Târgu Jiu () [Corola-website/Science/296945_a_298274]
-
perioada otomană cultul creștin nu putea construi edificii de cult, majoritatea datează de dupa 1830, una singură, biserica „Sfanțul Nicolae”, fiind o geamie musulmană transformată, iar biserică „Adormirea Maicii Domnului” fiind construită deasupra unei biserici subterane care a funcționat în timpul dominației turcești), o capelă catolică și două temple mozaice. Anuarul Socec din 1925 consemnează orașul cu 20.895 de locuitori. În 1950, Giurgiu a primit statut de oraș regional în cadrul regiunii București, el devenind și reședința raionului Giurgiu, subordonat acestei regiuni. Între
Giurgiu () [Corola-website/Science/296944_a_298273]
-
al XIV-lea-al XVIII-lea) aflată la vest de Șoseaua Portului; și situl de la „Malu Roșu”, unde au fost găsite două așezări din paleoliticul superior și paleoliticul inferior. Două sunt clasificate că monumente de arhitectură: fragmente din zidul cetății turcești (secolul al XVIII-lea) alfate în spatele loturilor de pe strada Dunării; și Turnul Ceasornicului (1771) din Piață Unirii, construcție bazată pe un minaret al unei vechi geamii. Celelalte două monumente istorice de interes național sunt monumente de for public: statuile din
Giurgiu () [Corola-website/Science/296944_a_298273]
-
Peloponez. După căderea Constantinopolului în mâinile otomanilor în 1453, Morea a fost ultima rămășiță a Imperiului Bizantin care a rezistat în fața turcilor. Aceasta a căzut și ea în mâinile lor în 1460, desăvârșind cucerirea otomană a Greciei continentale. După cucerirea turcească, numeroși cărturari bizantini, care până atunci conservaseră cunoașterea antică grecească, au fugit în Occident, luând cu ei numeroase volume de literatură și contribuind astfel semnificativ la Renaștere. În timp ce mare parte a Greciei continentale și a insulelor din Marea Egee erau sub
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
1809 până la reunificarea cu Grecia în 1864. În timp ce grecii din Insulele Ionice și cei din Constantinopol trăiau în prosperitate, cei din urmă obținând poziții puternice în cadrul administrației otomane, mare parte din populația Greciei continentale a suferit consecințele economice ale cuceririi turcești. S-au impus taxe grele, și în ultimii ani ai Imperiului Otoman s-a aplicat o politică de creare a domeniilor ereditare, care a dus la iobăgirea populației grecești. Biserica Ortodoxă Greacă și Patriarhia Ecumenică de Constantinopol erau considerate de
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
totale ale guvernului. Siria are patru aeroporturi internaționale (Damasc, Alep, Lattakia și Kamishly), ce servesc ca centre ale liniilor aviatice siriene. Majoritatea încărcăturilor siriene sunt transponrtate de Chemins de Fer Syriens (compania feroviară siriană), care are legătură cu Căile Ferate Turcești de Stat (echvalentul turc). Pentru o țară relativ subdezvoltată, infrastructura feroviară a Siriei este bine menținută cu multe servicii expres și trenuri moderne. Rețeaua de drumuri din Siria este de 69.873 km lungime, inclusiv 1.103 km de autostrăzi
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
felului principal de mâncare. , vita tocată și manakishul de brânză sunt aperitive populare. Pâinea netedă arabă khubz este întotdeauna mâncată împreună cu "". Băuturile variază în Siria, în dependență de perioada din zi și de ocazie. Cafeaua arabă, cunoscută și ca cafea turcească, este cea mai cunoscută băutură fierbinte. De obicei, este preparată dimineața la micul dejun sau seara. De obicei, este servită pentru oaspeți sau după masă. Arakul, o băutură alcoolică, este o băutură cunoscută servită mai mult la ocazii speciale. Alte
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
terase, cluburi și discoteci. Mamaia, la nord de actuala stațiune, era inițial un sătuc dobrogean costier tipic, cu pescari greci și lipoveni, oieri români și crescători de cai tătari, denumirea provenind de la un proprietar tătar al locului din vremea stăpânirii turcești, pe nume Mamai. Amplasamentul actual al Mamaiei era neconstruit până în 1906, când apar primele cabine de lemn reunite sub două Pavilioane, terminate cu câte un foișor, și o punte care înainta în mare. Inaugurarea primelor construcții a avut loc pe
Mamaia () [Corola-website/Science/298280_a_299609]
-
mauri și au cunoscut pe rând stăpânirea romană, invaziile vandalilor și cucerirea arabă. Începând cu secolul VII, berberii acceptă treptat islamul și o dată cu acesta limba arabă. De-a lungul istoriei, berberii și limbile lor au cunoscut influențe romane, punice, arabe, turcești și, mai nou, franceze. Dinastia Almoravizilor și cea a Almohazilor, ambele de origini berbere, au construit imperii în nordul Africii și în Spania între secolele al XI-lea și al XIII-lea.. Istoria triburilor berbere începe în jurul anului 3000 înainte de
Berberi () [Corola-website/Science/298315_a_299644]
-
rumăni, remeni sau chiar romăni. Toate cele trei ramuri sunt cunoscute de greci sub denumirea de "Βλαχοι" („vlahi”). "Grămuștenii" și "pindenii" sunt porecliți și "Κουτσοβλαχοι" ("cuțovlahi", care nu înseamnă "vlahi șchiopi" cum crede multă lume, ci poate provine din porecla turcească "Koçiflakler", "vlahii berbecilor", referitor la păstoritul cu care se ocupau) sau din "Küçükiflak", "micii vlahi, în timp ce "fărșeroții" sunt adesea denumiți " Αρβανιτοβλαχοι" („vlahi arvaniți” sau „vlahi arbănași”, adică „vlahi albanezi”). "Grămuștenii" sunt concentrați mai ales în nordul și centrul Macedoniei grecești
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
ceramică arsă încastrate în zidărie etc). Prima atestare documentara este din 1263. În epoca medievală, după cucerirea Dobrogei de către Imperiul Otoman (începutul secolului XV), locuirea devine din ce in ce mai importantă în zonă. La un moment dat așezarea capătă un caracter urban, denumirea turcească a orașului fiind "Babadag" ("Muntele Tatălui"). Pentru o perioada orașul a fost centru administrativ al Dobrogei, fiind cel mai dezvoltat oraș dobrogean. Din epoca medievală în oraș se mai pot vedea geamia turcească din secolul al XVI-lea alături de mormântul
Babadag () [Corola-website/Science/297072_a_298401]
-
dat așezarea capătă un caracter urban, denumirea turcească a orașului fiind "Babadag" ("Muntele Tatălui"). Pentru o perioada orașul a fost centru administrativ al Dobrogei, fiind cel mai dezvoltat oraș dobrogean. Din epoca medievală în oraș se mai pot vedea geamia turcească din secolul al XVI-lea alături de mormântul lui Gazi-Ali-Pașa și cișmeaua Kalaigi, mausoleul lui Sări Saltuk Dede, Casa Panaghia precum și vase de ceramică, monede, arme și multe alte vestigii păstrate în colecții muzeale sau particulare. În perioada 1677-1678, reședință pasei
Babadag () [Corola-website/Science/297072_a_298401]
-
de ceramică, monede, arme și multe alte vestigii păstrate în colecții muzeale sau particulare. În perioada 1677-1678, reședință pasei s-a mutat de la Silistra la Babadag. În felul acesta, importanța Babadagului că reședința a celui mai important om al stăpânirii turcești din provincia de la Dunărea de Jos, crește tot mai mult. Cronicile menționează în legătură cu această amestecul pasei din Babadag în politica internă a celor două țări române. În centrul orașului se gaseste Geamia Gazi-Ali-Pasa și cișmeaua Kalaigi. Pe strada Macin se
Babadag () [Corola-website/Science/297072_a_298401]
-
este un punct de tranzit, motiv pentru care s-a dezvoltat de timpuriu ca centru economic și comercial pe culoarul Șiretului, pe drumul comercial care unea orașele dunărene de Lvov. După ce Marea Neagră s-a transformat la propriu într-un „lac turcesc”, vechile legături comerciale cu nordul Europei se sting, iar importantă Șiretului scade semnificativ, lucru care duce la o decădere a acestuia. În afară de magistrală rutieră E85, Șiretul mai este accesibil și pe următoarele rute: Suceava - Calafindești (DJ 209D), dinspre Rădăuți prin
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
6%). Pentru 7,73% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Parcul din Buziaș, cu o suprafață de 20 hectare, este un parc dendrologic cu multe specii rare de copaci, cel mai important fiind Platanul. Arhitectura stațiunii este în stil turcesc, bizantin, unic în România. Singurele promenade similare din Europa se găsesc în Karlovy Vary și în Baden-Baden. După ce informațiile referitoare la calitățile tămăduitoare ale izvoarelor minerale au fost făcute publice, începând cu anul 1811 și-au făcut apariția aici primii
Buziaș () [Corola-website/Science/297095_a_298424]
-
a renunțat la plata tributului către Poartă în 1473, a condus două campanii majore antiotomane - cele din 1475 și 1476, precum și alte patru campanii minore - cele pentru apărarea Chiliei și Cetății Albe din 1475 și 1484, precum și luptele împotriva oștilor turcești conduse de Ali Hadâmbul, beilerbey-ul Rumelie și Malcoci, pașa de Silistra, din în 1485-1486. La începutul anilor 1480, contextul regional începea să se schimbe. Polonia înclina tot mai mult să coopereze cu turcii, Ungaria acorda prioritate Europei Centrale, Țara Românească
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
nord, administrată de Republica Turcă a Ciprului de Nord, care este recunoscută doar de Turcia, acoperind aproximativ 36% din suprafața insulei. Comunitatea internațională consideră că partea de nord a insulei este teritoriu al Republicii Cipru sub ocupație de către forțele armate turcești. Cipru este o destinație turistică majoră în Marea Mediterană. Cipru are o economie avansată , cu venituri ridicate și un Indice al Dezvoltării Umane foarte ridicat. Republica Cipru este un membru al unor organizații internationale precum Francofonia și Comunitatea Națiunilor și a
Cipru () [Corola-website/Science/297160_a_298489]
-
a obținut independența de stat, constituindu-se ca republică federală binațională (greacă și turcă), în cadrul Commonwealth-ului Britanic. În august 1974 episcopul Makarios, președinte, a fost inlăturat de la putere de către simpatizantii miscarii Enosis, avand ca scop unirea cu Grecia. Serviciile secrete turcești au aflat de intenție și, în noaptea dinaintea declarării anexării Ciprului la Grecia, trupele turcești au invadat partea de nord a Ciprului, locuită predominant de turci, instaurând în 1983 Republica Turcă a Ciprului de Nord și alungând pe toți grecii
Cipru () [Corola-website/Science/297160_a_298489]
-
Commonwealth-ului Britanic. În august 1974 episcopul Makarios, președinte, a fost inlăturat de la putere de către simpatizantii miscarii Enosis, avand ca scop unirea cu Grecia. Serviciile secrete turcești au aflat de intenție și, în noaptea dinaintea declarării anexării Ciprului la Grecia, trupele turcești au invadat partea de nord a Ciprului, locuită predominant de turci, instaurând în 1983 Republica Turcă a Ciprului de Nord și alungând pe toți grecii. Cei din sud au reacționat în același fel și i-au alungat în nord pe
Cipru () [Corola-website/Science/297160_a_298489]
-
după model sovietic a suferit câteva reforme restrânse care au apropiat-o puțin de economia de piață sub Todor Jivkov (1954-1989). Fiica sa, Liudmila, a promovat peste hotare arta și cultura bulgară. Într-o încercare de a șterge identitatea minorității turcești, a fost lansată în 1984 o campanie de asimilare. Ca urmare, 300.000 de turci din Bulgaria au emigrat în Turcia. În contextul prăbușirii blocului comunist, la 10 noiembrie 1989, Partidul Comunist Bulgar a renunțat la monopolul politic, Jivkov a
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
și două documentare cu finanțare publică. Evenimentele culturale sunt promovate în presa națională, ce cuprinde postul național de radio, și cotidienele "Dneven Trud" și "24 Ceasa". Bucătăria bulgărească este similară celor din alte țări balcanice și prezintă o puternică influență turcească și grecească. Printre cele mai importante produse culinare locale se numără iaurtul, lukanka, banița, salata șopska, liutenița și cozonacul. Sunt prezente și alte feluri de mâncare orientale, cum ar fi musaca, ghiveci și baclava. Consumul de carne se află sub
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
(greacă: Λευκωσία, turcă: Lefkoșa) este capitala Ciprului. Situată pe râul Pedieos, este centrul unui sector admnistrativ, și în prezent este singura capitală divizată din lume, partea nordică (turcească) și partea sudică (grecească) fiind despărțite de o "Linie Verde", o zonă demilitarizată menținută de ONU. Orașul este un centru comercial, care produce textile, piele, ceramică, plastic și alte produse. Mine de cupru se află în apropiere. Cunoscut sub numele
Nicosia () [Corola-website/Science/297225_a_298554]
-
sau Ledrae în antichitate, orașul devine scaunul regilor Ciprului în 1192. În 1489 a intrat sub autoritatea Veneției și a fost ocupată de turci în 1571. Nicosia a fost scena unor violențe extreme înainte de dobândirea independenței, urmând ca după invazia turcească din 1974, o parte din sectorul nordic să fie izolată printr-o graniță și să se transforme într-o zonă tampon a Națiunilor Unite.
Nicosia () [Corola-website/Science/297225_a_298554]
-
Mare în epoca feudală este adeverită și de faptul că se află pe drumul Vidin - Calafat - Cerneți - Drobeta Turnu Severin, drum folosit des de turci încă din prima lor invazie în Țările Române și devenind drum regulat odată cu stabilirea garnizoanei turcești în insula Adakaleh. Sociologul Sthal vorbește în lucrările sale despre o vama în «Lunca Vînjului» ținând cont că aici existau o varietate de legături între drumul Cetate - Cerneț - Dr.Tr.Severin și cel care lega Dr.Tr.Severin - Cerneț - Craiova de localitatea
Vânju Mare () [Corola-website/Science/297201_a_298530]