10,815 matches
-
l-a părăsit pe o planetă pustie. Când Superman s-a întors în capitală, el a coborât din zbor în balconul Comitetului Central al partidului și toată lumea l-a întâmpinat cu aplauze. Superman avea chipul tatei. Am auzit cum se turna în pahare, apoi doamna Sanowsky a întrebat ceva, n-am înțeles ce. Tata a răspuns: „Nimeni nu poate să spună cu precizie. Fie va rămâne pe loc, mai mult sau mai puțin, fie starea mușchilor se va înrăutăți treptat.” M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
când aveam examene. Atunci simțeam un gol în stomac, iar în cap la fel. Știam că și tata simțea un gol în stomac și tare ar fi dorit să nu se scoale. În camera de alături, domnul Sanowsky tocmai își turnase un pahar de ceva. Recunoșteam totdeauna mirosul. Whisky, o porcărie care-mi făcea greață. Tata a ieșit fără zgomot din cameră. Afară, domnul Sanowsky l-a salutat scurt. Aveau vocile mai groase ca de obicei. Voci de dimineață. După cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
așa?” A intrat în casă, apoi a apărut cu o sticlă de vin și două pahare. „N-are ce să-ți strice, dacă ai să bei și tu o picătură. Ca să stropim, cum s-ar zice, ziua asta importantă.” A turnat vin în amândouă paharele, într-al meu mai puțin. A sorbit o înghițitură în tăcere. „Prin urmare, asta a fost. Câteva luni încă și după aceea vom fi niște oameni liberi. Cine ar fi crezut acum douăzeci de ani, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în minte bunicul Annei. Totuși îmi plăcea să-l aud pe tata vorbind astfel, mi se părea important și încercam să-mi închipui ce grozav fusese în tinerețe. Tata a sorbit ultima înghițitură de vin din pahar și și-a turnat iarăși. „Dar poate vrei să mai auzi o poveste, înainte să vină mama. Pentru că dansul mi-a adus aminte de o seară cu invitați la televizor, organizată de mine în mica mea locuință. Ai vrea s-o auzi?” „Neapărat. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
câțiva își găsiseră loc pe balcon, stăteau sprijiniți de pervaz și priveau prin ferestrele deschise. Un ssst a trecut printre rânduri. Filmul nu și-a ținut promisiunile, dar seara nu m-a dezamăgit. Eu rămăsesem în prag, aveam grijă să torn în pahare și în același timp făceam eforturi să pricep acțiunea filmului, când deodată am simțit niște sâni în spatele meu, cum să-i spun, era ca la dans, dar de data asta în spate. În fine, ca să nu mai lungesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ținut cu mâinile de burtă de râs. După ce m-am mai potolit, am urcat la etaj, am sunat la ușa vecinei și am rugat-o să nu-și mai spele covorul dimineața la ora șapte și să ia seama când toarnă lichid pe lângă radiatoare. Apoi m-am băgat iarăși în pat. Câteva zile mai târziu, când atmosfera deja se calmase, am deschis prevăzător o discuție cu blonda vopsită. Ea a izbucnit în hohote de râs și a râs câteva minute bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să fie noapte. Violoncelistul dădu de mâncare câinelui, apoi Își pregăti propria cină din conținutul a două cutii pe care le deschise, Încălzi ce era de Încălzit, apoi Întinse o față de masă pe masa din bucătărie, puse tacâmurile și șervetul, turnă vin Într-un pahar și, fără grabă, ca și cum s-ar fi gândit la altceva, băgă În gură primul dumicat de mâncare. Câinele se așeză alături, vreun rest pe care stăpânul l-ar lăsa În farfurie și i-ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și jumătate, îmi strigă Noga din bucătărie, și încă nu am mâncat nimic, iar eu mă înfurii, ce vrei de la mine, pregătește-ți ceva, nu mai ești copil mic, dar imediat regret ce am spus și alerg la ea, îi torn câțiva fulgi de porumb într-un castron și îi scot laptele din frigider, dar ea se ridică jignită, nu-mi mai e foame, își pune ghiozdanul pe umeri și se îndreaptă spre ușă, iar eu alerg în urma ei, în timp ce înăuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
locului, în vreme ce eu nu sunt decât ultimul dintre supuși. Acum, în camera aceasta este pauza mare, deși suntem în mijlocul nopții, din câte știu, nici măcar cafea nu apucasem să beau de dimineață, mirosul mă amețește, dar nu mă duc să îmi torn o cană, pentru că nu poți să te alături unui festin pe care îl privești la cinema, eu stau în picioare și privesc, îmbrățișând trupul radiografiat al lui Udi, până când medicul mă observă și se oprește din mestecat, s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acum, așez totul pe un platou mare, pe care l-am primit la nuntă, și asemenea unei chelnerițe începătoare merg clătinându-mă spre dormitor, amândoi stau culcați în tăcere, amândoi sunt triști, pun platoul pe pat, îi poftesc să mănânce, torn vin. Noroc, spun eu, în cinstea norocului nostru, iar Noga ridică un pahar gol, pentru tati, să fie sănătos, insistă ea, ca și cum ar fi suflat în lumânările de pe tort și acum era momentul să-și pună o dorință, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
plină de spumă, mă scufund în căutarea lui, două mâini îmi împing capul sub apă, aproape că mă înec, cu greu reușesc să le înlătur și să iau o gură de aer. Mai bea puțin vin, spune el, apoi îmi toarnă pe gât o cascadă dulce, direct din sticlă, iar eu deschid gura, așa ne chinuiam să prindem primele picături de ploaie, limba mea este însetată de vin, îi caut urmele pe organul tare, care i se leagănă bețiv între testicule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acțiunile mele că l-am ales din toată inima, nu pentru că nu aș fi avut încotro, și cu timpul, fără să-mi propun, acest lucru a devenit scopul vieții mele. Cu un zâmbet satisfăcut, mă privește în timp ce mă așez, îmi toarnă vin, gura rotundă a sticlei îmi provoacă un fior plăcut, el râde, ți-a plăcut, nu? Iar eu îi mângâi mâna, a fost minunat, iar el zice, mai am câteva idei în ceea ce te privește, iar eu zâmbesc, nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
este plină de dorințe, în noaptea aceasta se vor împlini toate, nu vei mai avea nici o noapte ca aceasta până în ziua morții. Mă ridic în șezut deodată și privesc în jurul meu, cine șoptește aici, Udi a adormit deja, cine îmi toarnă pe furiș otravă în urechi, în momentul în care el a adormit, conștiința mea revine pentru a mă tortura, trezește-l, murmură pătura în șoaptă, nu ai auzit că este interzis să lași un copil să adoarmă după ce a primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acesta atât de frumos și-a pierdut el vederea, și iar lacrimi, aceleași meduze transparente lipite de obrajii mei, pun capul în pământ, să nu văd veselia din jur și să nu las să se vadă rușinea mea. Chelnerul îmi toarnă cafea, iar eu plâng în semn de mulțumire, ca și când mi-ar fi salvat viața, cât de nefericită devenisem peste noapte, și tot timpul prezența lui plină de pretenții nerecunoscătoare se cuibărește pe tavanul presărat cu lumini micuțe ca niște stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și privesc în jur, speriată de abundența preparatelor, nu reușesc să mă hotărăsc ce anume să mănânc, o femeie tânără de lângă mine își umple farfuria cu tot felul de culori, toate membrele îi tremură ușor de foame pe sub rochie, și toarnă pe mine suc de morcovi, dar nici măcar nu își cere scuze, iau repede un croissant, ca și când l-aș fi furat, și mă întorc la masa mea, cu mare greutate reușesc să înghit, tot răsfățul acesta mă calcă pe nervi, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dezamăgitor de la televizor, astă-seară avem un film bun, mă anunța el entuziasmat, dar după numai o jumătate de oră ațipea, doar eu continuam să privesc, fidelă personajelor care-mi ofereau viețile lor, la finalul filmului se trezea, îmi zâmbea victorios, turna bere în pahare, îmi mângâia coapsele goale. Îndrăznesc să le invidiez chiar și pe fetele de la cămin, pe fetele acelea tinere, aproape niște copii, ale căror vieți sunt la fel de deformate ca și trupurile, cu protuberanța aceea mică în mijloc, încolțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
trei îl privim jenate, cât de multă plăcere îi face să ne întrerupă în felul acesta, nu se alătură acestei rare armonii, ci o sparge într-o clipă, dar eu mă stăpânesc, fără furie, fără reproșuri, mă grăbesc să îi torn fulgii de porumb în castron, hai să mănânci, Noghi, dar ea spune, nu îmi este foame, apoi se agață de el cu mișcări exagerate, aproape doborându-l, tati, doctorița a spus că te vei face bine, el întinde o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mult, numai pentru a nu spori și mai mult temperatura trupului. Cum să mănânci pe o asemenea căldură, se plânge Udi, dar se învoiește să stea la masă cu noi, ne privește concentrat, cu fruntea încrețită, cum decojim oul, cum turnăm supă cu polonicul, adunând parcă noi și noi date la cercetarea despre lume pe care o face, Noga îl privește precaută de câte ori îi cere ajutor la lecții, eu, desigur, încerc să trag cu urechea, stau lângă ușă, pregătită să aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
adică, și ea spune în șoaptă, nimic nu mai e bine, iar eu spun, arată-mi scrisoarea, cu greu reușesc să îmi ascund curiozitatea, dar ea ridică spre mine privirile, protestând, am aruncat-o. Ce a scris, întreb eu, îmi torn cafeaua cu mâini tremurânde, dar ea bâlbâie, nu am prea înțeles, că trebuie să se însănătoșească în altă parte, că trebuie să își schimbe viața, că mă iubește, deodată îmi devine clar faptul că ea are un avantaj față de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ultima felie de pâine, dar spre surprinderea mea mă simt mult mai bine cu ostilitatea ei decât cu dragostea ei, o grăbesc, mănâncă, este deja târziu, renunț cu dragă inimă la conversație, ea înghite pâinea cu o poftă stranie, își toarnă iar și iar lapte, toate gesturile ei îmi par stranii în dimineața aceasta, dar nu le dau prea mare atenție, numai să plece odată, să îmi dea câteva ore să îmi revin. Trebuie să se însănătoșească în altă parte, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe pat, eu îi scot papuceii, apoi închidem imediat ușa și abia după aceea aprindem lumina într-una dintre camere, iar dacă nu auzim imediat după aceea plânsetul ei dulce, răsuflăm ușurați, am trecut peste ce era mai greu, ne turnam câte un pahar cu vin sau cu bere și ieșeam pe balcon sau rămâneam îmbrățișați în salon, ducând în secret dorul ei, dar acum ea se dăruiește acestor brațe spâne și scurte, pare că greutatea lui este aceeași cu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
afundă iar capul în pernă, rupând cuvintele în silabe, redevenind copil, ca atunci când învăța să vorbească. Acestea sunt simptome ale febrei, îmi spun eu speriată, trebuie să îi scad cumva temperatura, îi îndes în gură două pastile de paracetamol, îi torn apă în gură, iar ea înghite supusă, îmi explodează capul, murmură, nu văd nimic, deodată îmi dau seama că nu este o simplă răceală, ci simptomele unei meningite, încerc să îmi amintesc, era ceva legat de ceafă, încearcă să apleci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
multe cuvinte voi rosti eu, cu atât mai puține va spune el, îl văd luând o plasă de după frigider și împăturindu-și lucrurile, este ciudat faptul că își amintește unde sunt pungile, chiar și robinetul îl găsește cu ușurință, își toarnă un pahar cu apă și se așază lângă mine. Nu este ceea ce crezi, spune el, nu o iubesc așa cum te-am iubit pe tine, este cu totul altceva, ea mă lasă pur și simplu să trăiesc, mă ia așa cum sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-mă dacă ai nevoie de ceva, spun eu, mă întorc mai pe seară sau mâine. Ies repede din cameră, îl văd stând la capătul coridorului, cu un pahar cu cafea în mână, cafea de la automat, înjură, m-am ars, îți toarnă cafeaua în pahare de plastic ce ți se topesc în mână, eu întind brațul și cu un gest ceremonios, ciudat pune paharul în palma mea, fierbințeala aceasta neașteptată îmi provoacă plăcere, îmi amintește drumul spre locul acesta, drumul acela teribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
după amiază, adăugă Reiko. N-ați vrea să mergem toți trei la iarbă verde? Știu un loc grozav prin apropiere. — Nemaipomenit! am exclamat eu. Fetele s-au spălat pe dinți și s-au retras în dormitor. Eu mi-am mai turnat niște coniac, m-am întins pe canapea și m-am gândit la tot ce s-a întâmplat în ziua aceea, de dimineața până seara. Mi s-a părut o zi tare lungă. Luna nu pălise încă, așa că strălucirea ei îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]