5,154 matches
-
-n turma Sa! Așa fraților, surori, Că pământul cel cu flori E Sufletele celor ce dorm. Și ne așteaptă-n veșnicie... Cu Iisus În Bucurie! Glas Divin 09.03.2006 Aud clopotul bătând Ne cheamă tainic să venim Să ne uimim cu toți În cor Ca să cântăm și să Slăvim „Jertfa“ ce se frânge... Pe altarul Divin Și mii de glasuri Se unesc În slăvi Cu Îngerii-mpreună Și cete preoțești Și mii de credincioși Ei cântă Împreună... Slăvind „Jertfa“ Domnului
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
pe roți. Avea chiar și în baie o "mică bibliotecă"! Din rațiuni dictate de conservare, având în vedere și clima, călduroasă și umedă, spațiile nu sunt accesibile, putând fi "cercetate" doar cu privirea, prin geamurile și ușile deschise și te uimești ce poate să ofere fiecare colțișor: camera lui Hemingway cu picturi mexicane, harta Africii, piei de leu, mașina de scris, biblioteca, sub geam colecția de mocasini, sandale și bocanci soldățești, cuțite, centuri și în debara 6 puști și un pistol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de obicei. la cernica Pe la mijlocul lui mai, vremea fiind frumoasă, am pornit, însoțite de trei maici și o țigancă cu un coș, la mănăstirea Cernica. Drumul prin pădure era de șase kilometri, dar foarte plăcut; ajungând însă acolo, am rămas uimite de devastarea admirabililor stejari, care formaseră altădată o împrejmuire măreață vechii mănăstiri. Germanii tăiaseră acei copaci centenari, lăsând, ca de obicei, tulpinile ca mărturie a barbariei lor. Era o jale. Cu această tristă impresie am trecut poarta. Un călugăr ne
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
unde ne lipseau cu totul. Spiritul general era mult mai bun. Înțele geau toți că victoria va fi a noastră, afară de românii renegați din București, care profitau de situațiune. Landowski ne aduse o scrisoare de la frate-său, care ne-a uimit cum a ajuns la dânsul fără cenzură. Îi povestea că polonezii au refuzat constituirea regatului polon din partea Rusiei, sub auspiciile germanilor, sub rege german. Își rezervau drepturile integrale pentru victoria finală. Scurt, au refuzat, spre marea încurcătură a germanilor, care
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Radu Brătianu, venind la București, n-a dat pe la noi! Dr. Juvara, a cărui casă locuită de Gebsattel fusese salonul de ceai al doamnelor boșofile, ne povesti în ce bună stare și-a găsit lucrurile și cum chirurgii germani rămăseseră uimiți de operația ce făcuse în prezența lor, decorticând rinichii unei femei germane cu o măies trie artistică în 20 de minute. Era încântat și deloc dezgustat de a intra pe urma lor în casă. Sosi și Miza Alimăneștianu, care trăise
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
noastre să curgă. Bătrânii, mai ales, erau atingători; o lungă viață de suferință și de asuprire se încheia în ziua aceea și păreau că pășesc înaripați, cu ochii pierduți spre o lume nouă. Expansiunea cu care își manifestau simțimintele ne uimeau pe noi, obișnuiți cu rezerva așa de mare a țăranului și, mai ales, a țărancei din Vechiul Regat. O bătrână a dat principesei Ileana trei ouă roșii păstrate de la Paște, un țăran a pus pe rege să guste must proaspăt
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
perfectul cu cel economic. * Guvernanții nu ne vor răul; doar ni-l provoacă. * Ei chiar ne mint, iar noi chiar îi credem; altfel, de unde atâta răbdare? * Letargia a devenit starea noastră naturală și mediul ideal al profitorilor. * În vreme ce străinii se uimesc de inteligența copiilor noștri, noi ne minunăm de prostia conducătorilor noștri. * La români, cuvântul „demnitate” a devenit un arhaism. * Până și străinii au băgat de seamă că noi suferim de o gravă maladie la coloana vertebrală: ne încovoiem foarte ușor
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
colo-colo speriind găinile cu țipetele sale. De prins nu-i putea prinde, fluturii zburau mai repede decât credea Prichindel, dar, de fapt, nu că voia să-i prindă, dar așa era mai distractiv. Deodată se opri din alergare și strigă uimit spre sora lui: Vino repede surioara, să vezi minunea minunilor! Ei, lasă, ce minune poate să fie? Prichinduța nici nu se obosi să ridice privirea de pe coronița care creștea văzând cu ochii. Spun adevărul, vino mai repede, se necăji Prichindel
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
copioase de data aceasta, am plecat cu toți întro drumeție prin împrejurimi, vizitând și o bună prietenă de a lui Vintilă din Gărâna, care și-a transformat propria casă într-un adevărat muzeu etnografic. Trecându-i pragul, am rămas cu toții uimiți de adevăratele valori culturale, tradiționale, ce erau foarte bine conservate și păstrate, fiind expuse în două camere frumos amenajate. Viorel Rău, Mihai Vintilă, Costel Iftinchi, ziaristul Titus Crișciu O colecție întreagă de ceramică autentică din diferite centre din țară, multiple
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
italiano și alte materiale cu caracter documentar prezente și la Iași, cum arată Gh. Călinescu, în mai toate casele cititorilor în limbi străine din acel timp. Vom vedea, în opera de mai târziu a lui Fătu cât de mult au uimit și cât de puternic au impus generației sale construirea primului vapor de Fulton sau a primei locomotive de Stefenson și apoi punerea în circulație de la Liverpool la Manchester a primului tren de persoane în 1830; descoperirea zahărului din sfeclă (1812-1825
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
George Constantin și Ion Caramitru, în regia lui Cristian Munteanu. În ceea ce privește Zahei orbul, , e de părere Ion Vlad. „Aproape tot ce a scris în ultimii ani ai vieții poetul V. Voiculescu și se publică postum astăzi, nu încetează să ne uimească. La târziile văpăi neașteptate, care au venit să încoroneze însemnata sa operă lirică, s-au adăugat povestirile, chemate a ne releva un prozator de o rară forță transfiguratoare, în stare a dărui dimensiuni mitice realităților evocate. Iată-l acum cu
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
tehnicianul băcăuan a avansat o variantă de despărțire amiabilă, conducătorii viitoarei echipe Sport Club Bacău par a fi inflexibili. , a declarat Gheorghe Poenaru pentru bacaulsportiv.ro. 7 IULIE Cel mai titrat fotbalist din istoria Bacăului, Emeric Dembrovschi, s-a declarat uimit de situația în care a ajuns fotbalul băcăuan, cu o echipă exclusă din campionat pentru două neprezentări pe teren propriu și fără reprezentantă în primele două eșaloane. Dembrovschi a evoluat vreme de opt sezoane în orașul nostru, la Dinamo Bacău
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
de parcă-ți prevestește sfârșitul lumii; și, necontenit, după capriciile ei îți sugerează alte gânduri, îți spune altă poveste, îți cântă altă simfonie. Răsăritul și asfințitul soarelui, lumina lunei, sclipitul stelelor, fosforescențile nopții produc pe luciul ei transparent adevărate feerii ce uimesc închipuirea. Frumoși sunt și munții cei mari cu formele lor fantastice, cu ghețarii, cu pădurile lor seculare, cu lacurile și cascadele lor, dar nici un spectacol de pe globul pământesc nu e mai măreț, mai impunător ca spectacolul mării. Cel puțin așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
tăcut și gânditor cu ochii în farfurie, și nu vedeam nici oacheșele italience, nici diafanele englezoaice, nici binenutritele rusoaice, nici grațioasele pariziene, care vorbeau în jurul meu în limba lor și își comunicau impresiunile. Eram încă sub înrâurirea spectacolului ce mă uimise, a simfoniei de lumini ce colorase perspectiva Alpilor, lumini care îmi jucau încă în fundul ochilor. Eram ca clopotul, care după ce a sunat o dată, continuă încă multă vreme să vibreze pănă se stinge ultima ondulațiune. Apoi, după ce m-am sculat de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vor priveghea și în viitor asupra destinelor neamului nostru ca niște străjeri neadormiți a căror brațe s-întind departe ș-a căror ochi văd de sus. Ei, da! nu mă sfiesc a spune că, dacă Alpii mă surprind și mă uimesc prin măreția lor, munții noștri îmi dezmiardă ochii, îmi inspiră bucurie sufletului. Între ceilalți, sunt strein, între aceștia sunt acasă. Pe ceilalți îi admir, pe aceștia îi iubesc. Și câmpiile, și grădinele, și satele, și târgurile noastre n-or fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
principiile teoretice. Pe de altă parte, depistăm la Alain un mod simplist de a înțelege educația, mult prea tranșant: educația este un act de voință, de exercițiu asiduu, unde nu au ce căuta interesul, spontaneitatea. Ceea ce nu poate să nu uimească este acest refuz de a cunoaște elevul, elementul esențial al fenomenului educațional. Nici o plantă nu poate fi cultivată dacă nu i se cunosc condițiile care-i favorizează dezvoltarea! Cred că Alain a putut ajunge la "părerile" sale asupra educației datorită
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
scurtă digresiune, imaginându-ne că putem fi părtași la deschiderea unui mormânt voievodal...al lui Basarab, al lui Vladislav, al lui Neagoe, al unui Negru-Vodă. în 1920, după săpăturile întreprinse în Biserica Sf. Nicolae Domnesc din Curtea de Argeș, istoricul V.Drăghiceanu uimea comunitatea științifică prin Jurnalul său de săpături, în care a descris fondul istoric, numismatic și heraldic de o valoare excepțională descoperit:14 morminte domnești, unele neidentificate, cîteva profanate, dispuse ordonat, de parte și de alta a axei edificiului, cu două
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
în loc să îi învețe cum să câștige un ban”... Cum nu vii tu Tepeș Doamne... Sau „iartă-i Doamne că nu știu ce fac”. Noi suntem Români și avem dreptul să fim mândri de originea noastră. Strămoșii noștri, Dacii, aveau o cultură care uimește astăzi lumea cercetătorilor și a cunoscătorilor. E destul să amintim de Kogaiononul și de Topografia Cosmogenică Dacică, de cunoștințele lor ample și științific dovedite, în domeniul astronomiei și chiar al ezotericului. Ei nu beneficiau de tehnologiile moderne de azi, de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
reper, de legătură, în mediul cufundat în noaptea prin care se deplasează ei. Încercați să vă păstrați echilibrul stând într-un picior și ținând ochii închiși. Veți constata că e foarte greu, poate adesea chiar imposibil. Deasemeni, balerinele care ne uimesc cu numeroasele lor piruete executate cu eleganță și siguranță stând în echilibru pe vârful unui singur picior, au și ele o mare problemă cu menținerea echilibrului. Acolo rezolvarea este alta, care deobicei scapă privirilor spectatorilor. La fiecare rotire de 360
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
mână, am trecut încet prin țara nimănui și am ajuns la granița Ungariei. Încă nu ne puteam relaxa, eram încă în teritoriul unei țări comuniste de unde oricând puteam fi reținuți sau întorși din drum. Ajunși în Ungaria însă, ne-a uimit diferența față de România, mai multă lumină, piața de alimente plină de produse curate și frumos ambalate, oamenii au fost foarte civilizați și chiar prietenoși. Budapesta ne-a impresionat prin monumentalitate, frumusețe arhitecturală și un spirit palpabil de unitate, conștiință națională
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Numai așa vom reuși să trăim cu bucurie prezentul. Ajută-ne Doamne pe toți pentru a găsi calea cea bună și adevărată. Badea Gheorghe Babilon Acum 32 de ani, când am ajuns eu în Germania, eram ca un copil neștiutor, uimit de tot ceea ce vedea, de tot ce întâlnea în cale. Venit dintr o țară zăvorâtă politic, economic și informațional, lumea occidentală mă umplea de curiozitate, de admirație și în acelaș timp, de spaimă. Primul obstacol major de care m-am
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Nu ați încercat sentimentul de compasiune, dorința de a-l ajuta, de a-i îndulci suferința? V-a putut lăsa rece suferința lui? Și dacă ai reușit să câștigi prietenia unui animal, în special a unui câine, nu ai fost uimit de marea iubire pe care ți-o dăruiește, de devotamentul lui sincer, de recunoștința lui pentru fiecare privire, fiecare mângăiere, fiecare cuvânt pe care se pare că îl înțelege după tonalitate, după expresia și gesturile noastre? Nici un om nu va
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
riscat. Era un nume pretențios, sofisticat, care dădea bine. I-am arătat citatul în cauză. Și ea a zis ceva de genul: da, sigur, Tiffany Reynaud e cu totul altceva, nu ca alți opăriți. Noroc că mi-a văzut privirea uimită peste măsură, că ar fi continuat să spună ce valoare e Tiffany asta și cum îi recitește ea cărțile până la epuizare. Pentru că, după ce i-am spus că e doar invenția mea, s-a redresat și și-a dat seama că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
scrisul. Dar sunt atâția colegi tabula rasa. Și io am nevoie de oameni care să mă incite, care să-mi piște orgoliul, să mă oblige să-i cuceresc, nu de legume. Vreau oameni pe care să fie nevoie să-i uimesc permanent. Colegi care n-au la ce se gândi. Cursurile de tip: „Cum să...“ nu le pun mintea la contribuție nici un pic. Cum să stai la o masă de afaceri, cum să ții furculița. Parcă ar fi o facultate pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
balcon, să dai o strigare și numa-ndată te trezești cu alde Cocozon la poartă. Bre, el e la Construcții, taman în partea ailaltă a orașului. E ca de aici la Ploiești, dar n-ai cum să înțelegi matale. Mă uimește cum cu Mirel vorbesc incredibil de politicos. Cum ajung acasă, devin brusc simțit. Între ai mei, în București, vorbesc îngrozitor de porcos. Deși ar fi multe de spus și cu vorbitul ăsta. Folosind cuvintele alea infamante, le benignizezi, le introduci în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]