13,247 matches
-
dă cerul în ochi, ori poate să mă atingă vro bucată de veșnicie scăpată de sub control...și să-mi curgă sânge din nas!...ori poate să mă vadă vreun om venit după ciuperci...și să mă pârască la mama că umblu cu nasul pe sus, îngâmfat, pe costișă!... Mai am câțiva pași până încep să culeg. Uite, numai să întind mâna!... Și văd o lacrimă. Și mă opresc. Lacrima se uită la mine. Se uită și tace. Mă uit la ea
Aici, toate casele sunt la marginea satului () [Corola-blog/BlogPost/339925_a_341254]
-
Toată viața, de când a prins a merge cu/pe picioarele lui, moș Gheorghe a clefăit mii și mii de hectare de glod. Desigur, mai mult desculț decât încălțat. Sigur, umbla și încălțat cu opinci, că altceva era greu de găsit și, mai ales, de cumpărat. Cu astea frământa mii și mii de hectare de omăt. Cu astea călca viscolul și pădurile. La vreme de sărbătoare și de alean, cu astea
Mă sui pe patul din tindă şi încerc să mor () [Corola-blog/BlogPost/339930_a_341259]
-
frumos poem de pe Pământ, bătaia clopotului și rugăciunea îmi luminează sufletul și mintea, simt minunata povară a curățeniei, am fost ortodox...însă, de când trăiesc (și) în sânul acestui lăcaș, sunt și mai ortodox...când trag clopotul, nu trebuie forțat, limba umblă singură, își face treaba cum trebuie, nu-i cazul să te repezi la funie și la clopot, nici la toacă nu-i bine să te repezi, toaca are un sunet deosebit, toaca este o scândură de tocat indiferența celor fără
Clopotarii ţin aproape Veşnicia () [Corola-blog/BlogPost/339951_a_341280]
-
doborât în mizerie, distrugându-le până și speranța celui mai modest culcuș; alții, stând impasibili, ba chiar așteptând ca acești nenorociți să le cadă pradă, au împins, prin îndărătnicirea lor, ca lipsa, foamea și mizeria să-i îmbrățișeze. Pe când unii umblă cerșind un culcuș sau o bucățică de pâine, alții se desfată în palate, în chefuri și orgii, în automobile și landouri cu cai, ca din povești. Pe când Statul geme ca un bolnav pe patul de moarte, sub povara datoriilor enorme
Legea Nicolae Titulescu () [Corola-blog/BlogPost/339982_a_341311]
-
trăiesc o dată, să doresc să mă mai nască o dată!... Uite, la sfârșitul acestei vorbiri sub gutui, am să-i spun, am s-o rog să mă mai nască o dată! cred că n-o să se supere, n-o să-mi reproșeze că umblu cu baliverne, n-o să mă certe că troncănesc verzi și uscate!... Uite, mama se ridică de lângă mine, oftează (o dor picioarele, sărmana, de atâta muncă pe atâtea coclauri!)... se duce și-mi aduce, dintr-un dulap vechi ca și gutuiul
Cea mai bună dulceaţă de gutui din lume () [Corola-blog/BlogPost/340003_a_341332]
-
adevărată, copiii nu mai sunt duși să se îngrijească, horele satului nu mai există, costumele populare nu mai sunt... Nu sunt absurd, nu-mi doresc să păstrăm rânduiala satului de odinioară, nu! Eu fac parte din categoria acelor indivizi care, umblând prin toată România, mi-ar face o mare plăcere, de pildă, să mă duc într-un sat, să bat într-o poartă, să mă recunoască țăranul respectiv, să mă întrebe: „Domnul Tudor, poftiți!” să mă bage la el în sufragerie
„Un popor căruia îi iei educaţia, îi iei sănătatea, îi iei încrederea în istoria lui e mai uşor manevrabil” () [Corola-blog/BlogPost/339983_a_341312]
-
sau nu știu unde lucra, cu tricoul pe el transpirat și cu o plasă cu niște bere-n mâna, se-mpinge peste femeia asta în troleibuz. Ea s-a uitat la el și el a zis: „Vă caută moartea pe acasă și umblați așa... Te mai și rujezi!” Doamna în vârstă era foarte cochetă, s-a uitat la el cu multă candoare și înțelepciune și iertare și i-a spus: „Ce e, domnul meu? Nu vă place bătrânețea? Poate va ajută Dumnezeu și
„Un popor căruia îi iei educaţia, îi iei sănătatea, îi iei încrederea în istoria lui e mai uşor manevrabil” () [Corola-blog/BlogPost/339983_a_341312]
-
hodinească în chilerul de la vale. Eu și unchiul ne culcăm pe prispă. El, mai ostenit decât mine, începe să doarmă cât ai zice somn. Eu, cu gândul prin poghiazuri și la țâncul pământului singur în hectar, mai am oleacă de umblat încolo și încoace, fără să merg. Stau întins pe țolice, învelit cu plapuma. Ce plapumă frumoasă a făcut mătușa cea mare la războiul de țesut! Lângă mine stă un oleandru cu flori albe. Stă și tace. Mai încolo, la marginea
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
creierașe inundate de manele și de tot felul de balamucuri sonore...de tot felul de răcnete și scălâmbăieli numite “muzică”. Hohotește de ciudă și de milă. De ciudă că nu a “intervenit” la timp și la vreme, că nu a “umblat” la timp și la spațiu. La timpul celor care-l pierd și la spațiul celor care-l spurcă și-l nimicesc ireversibil. Adicătelea, exact la cești măgădăi și mocârțani scăpați de sub gravitație și de sub oborocul bunului simț. Ziceam că râde
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
o lună, mama, văzând că trebuie s-aștepte miezul nopții să i se-ntoarcă fiul de la Universitate, s-a întors la casa ei“, îl caracterizează, sumar, soția. Apoi continuă, zâmbind: „La talcioc, în Chișinău, pe vremea când ne-am cunoscut, umblând printre tarabe și flori, la o masă goală, îl zăresc pe Procopiu. Spărgea niște nuci proaspete și mânca. Asta făcea un om de știință! Stătea în talcioc și mânca nuci. Caracteristic pentru dânsul. Nu-i păsa de nimic din afară
Rădăcini uitate () [Corola-blog/BlogPost/339956_a_341285]
-
și motan, și bunic, și găină, și rață, și gâscă, și vacă, și vițel...Și nu rămâne nimic și nimeni acasă. Și toți și toate poartă veșminte curate, suflete proaspete, pantofi văcsuiți, seriozitate și hotărâre pe chipuri. Și măgăoaia satului umblă din sus în jos și din jos în sus. Și tot urlă vreo câteva cuvinte de poruncă și de înțeles pentru toată lumea: la ora când soarele-i exact pe ținta amiezii și când umbra-i dreaptă pe miazănoapte, toată suflarea
Situaţie de urgenţă pe maidanul cu trei fântâni (I-IV) () [Corola-blog/BlogPost/339998_a_341327]
-
totul cum trebuie. Și la care mă ablenduia le-o arătam: Iată, nu io v-am ucis bărbații și feciorii! Of, Doamne! Io cît am stat în Siberia n-am avut încălțări, din primăvară, din aprilie, cînd se topea omătul, umblam așa cu tălpile goale, pe unde nu mai era omăt, prin noroi, iar în glodul acela rămîneau urmele picioarelor. Oamenii le vedeau și ziceau “Vot moldovanschii Iisus Cristos”, pe românește, uite-l pe Iisus Cristos moldoveanul, a trecut pe aicea
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
nu vezi! Dar vezi că-i faci pe toți nebuni, că acestea sunt, și noi le credem fără să le vedem. Mai stau așa, și se ridică un doctor: Părinte, dă-o la boala! Eu sunt maior-doctor. Fac operații și umblu cu bisturiul prin mațele omului - îi tai gâtul, îi tai picioarele -, tai, operez de 30 de ani și eu n-am dat peste suflet! Și cum să cred că există, dacă n-am dat cu bisturiul peste el! - Dumneata ești
Dialog în tren dintre Părintele Ilie Cleopa şi un grup de ofiţeri () [Corola-blog/BlogPost/340036_a_341365]
-
amintești cum, la prânz, așezam „masa” (șervetul) printre copaci și printre flori și gâze spontane, și mâncam în liniște, și ni se părea cea mai bună mâncare din lume, și ni se părea că suntem în rai, și că Dumnezeu umblă pe deasupra și pe dedesubtul pădurii, și că ne roagă (ne poruncește) în genunchi să nu tăiem și să nu distrugem pădurea niciodată? Și cum (și noi) ne rugam la Dumnezeu de ploaie, și chiar ploua, și chiar ne bucuram cu
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
Umerii prin crângul serii au un șal de nor albind, Mâinile-s ca două raze peste marea înspumată, Ea străpunge imensitatea, curcubeu viu înflorind, Viața cea nocturnă, mută,în străfunduri lin înoată. Cu lungi haine de lumină se încumetă să umble Prin dumbrăvi întunecate arse-n vară de mult soare, Deșteptate de-a ta rază, adormite-n pale umbre, Frunze-n toamnă, ruginii, unduiesc de-a ta onoare. Una-i Luna, sus prin suflet fericită-n veșnicie, Trai iubit în chei
LUNA ÎN TOAMNĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340082_a_341411]
-
Acasa > Stihuri > Semne > ROCHIE PE MALUL APEI Autor: Marius Horvath Publicat în: Ediția nr. 1395 din 26 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Ieri, te-am văzut despletita, umblai în neștire pe malul apei ce te dorea În ochii mari îți tremurau luminile nopții și-n suflet golul unei vieți deșarte când te-ai pierdut frumoaso în lumea cea de ape Străino, tu... ți-am găsit rochia și te-
ROCHIE PE MALUL APEI de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340101_a_341430]
-
CERNEALA MEA... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1701 din 28 august 2015 Toate Articolele Autorului 28 August 2015 „Mereu ai cerneala plină de cuvinte...” L.B. Cerneala mea e plină de cuvinte, Și-așa mi-a fost de când umblam la școală, Un „murdărici” mereu, mi-aduc aminte Și mâinile, zadarnic, nu se spală... Cerneala mea e plină de azur, Cum e plină-amiaza de lumină Și-atunci când scriu tot aerul din jur Se umple de mireasma ei divină. Ca sângele
CERNEALA MEA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340125_a_341454]
-
modernizat modul de a privi iubirea în lirica europeană. “Chipul alesei lui este superlativizat prin comparația cu zeițele cele ascunse privirii umane și astfel Laura cea smerită, făptură unică între pământeni, întrece orice închipuire:“nu le-am văzut zeițele cum umblă/ dar ea, mergând, pășește doar pe lut./ Și totuși, jur pe cer, făptura-i rară/ cu nimeni și nimic nu se compară...”. Romanticul român, își găsește termenii comparației mai ales în peisajul naturii plaiului mioritic. În frumoasa elegie Atât de
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
a mai adăugat șoferul. -Hortansa asta parcă ar fi fost croită pe calapodul Anei Pauker. Numai aia și-a reclamat bărbatul de a fost executat, fiindcă pe copii îi făcuse cu alții. A urmat o perioadă în care Turcitu a umblat cu contestații pe la toate forurile partidului, reușind să obțină comutarea sancțiunii din excludere în vot de blam cu avertisment și coborât la munca de jos. Funcția nu a putut fi redobândită și a fost ocupată prin transfer de Nicolae Ciurezu
Proză de Ion R. Popa: De necrezut? () [Corola-blog/BlogPost/339266_a_340595]
-
eternitatea sau cu absența ei. Pentru un scriitor adevărat, fiecare carte este un nou început, o noua încercare de a atinge ceva care rămâne mereu de neatins. Misiunea lui este de a merge pe căi ce n-au mai fost umblate sau de a izbuti acolo unde alții au dat greș. Dar să scrii literatură nu înseamnă doar să spui cu alte cuvinte ceea ce deja s-a spus - tocmai pentru ca au existat marii scriitori ai trecutului, noi, cei de astăzi, suntem
Ernest Hemingway: Adio arme! – Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339325_a_340654]
-
Un regat pentru-o țigară, s-umplu norii de zăpadă Cu himere!... Dar de unde? Scârțâie de vânt fereasta, În pod miaună motanii - la curcani vânătă-i creasta Și cu pasuri melancolici meditând umblă-n ogradă. Uh! ce frig... îmi văd suflarea, - și căciula cea de oaie Pe urechi am tras-o zdravăn - iar de coate nici că-mi pasă, Ca țiganul, care bagă degetul prin rara casă De năvod - cu-a mele coate
Mihai Eminescu: Cugetările sărmanului Dionis () [Corola-blog/BlogPost/339342_a_340671]
-
eternitatea sau cu absența ei. Pentru un scriitor adevărat, fiecare carte este un nou început, o nouă încercare de a atinge ceva care rămâne mereu de neatens. Misiunea lui este de a merge pe cai ce n-au mai fost umblate sau de a izbuti acolo unde alții au dat greș. Dar să scrii literatura nu înseamnă doar să spui cu alte cuvinte ceea ce deja s-a spus - tocmai pentru că au existat mării scriitori ai trecutului - noi cei de astăzi suntem
Ernest Hemingway: Bătrânul şi marea. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339338_a_340667]
-
comunicat clar și răspicat, în toată frumusețea lui, iar întâlnirea de familie părea la fel de vie ca cea de la Poiana Sibiului, când ne întâlneam de Sărbători. Îmi aduc aminte că în copilărie crăpau pietrele de frig în puterea iernii, când noi umblam cu colindul pe uliță, întrebând dacă “Ne dați ori nu ne dați, pâine și cârnați”. Vorbind despre Poiana Sibiului, sat de ciobani, care încă mai păstrează tradiția venită din negura vremilor, acum Poienarii sunt toți conectați pe Facebook; am fost
Despre Sărbători: Din alte lumi, din alte timpuri, de Milena Munteanu () [Corola-blog/BlogPost/339349_a_340678]
-
valori. Apare aici un apocalips grotesc, un univers văzut prin lentile ce aplatizează totul într-un fals, un fel de dicteu suprarelalist. El rămâne un Icar care incearca zboruri noi, spre ținte îndrăznețe, prăbușindu-se într-un final tragic.: Am umblat cu cerșitul pe la păsări Și mi-a dat fiecare Câte o pană. Una înaltă de vultur Una roșie de la pasărea paradis, Una verde de la colibri, Una vorbăreața de la papagal, Una fricoasa de la strus- O, ce aripi mi-am făcut! (De-
Marin Sorescu – ironistul singur printre poeți. Ion R. Popa: Profesorul Ion Ionescu a scris un interesant articol despre Marin Sorescu () [Corola-blog/BlogPost/339339_a_340668]
-
să zornăie când ți-e lumea mai dragă! A pus apoi în cufăr rufărie și scule de tâmplărie, tesla lui fiind pe primul loc. Când ieșise de la bancă a sesizat că cineva îl urmărește, așa că s-a oprit puțin ca să umble, vezi Doamne, la cizme și l-a fixat pe om; era clar, acela era un bandit care voia să-l jefuiască. Și cum avea atâția bani la el, și-a luat măsuri: a intrat într-o cârciumă, însă nu s-
FRAGMENT DIN ROMANUL „UN GORJEAN ÎN VESTUL SĂLBATIC” DE IULIAN POPESCU, EDITURA “SITECH’, CRAIOVA, 2017 () [Corola-blog/BlogPost/339340_a_340669]