6,856 matches
-
condiționat și caloriferul erau la doar câțiva centimetri distanță. - Unde? murmură Franciscovich. Partenera îngăimă un răspuns ce nu putea fi descifrat. De altfel, nici nu prea era nevoie, întrucât se putea citi pe chipul acesteia: N-am nici cea mai vagă idee. - Alo, se auzi o voce din vecinătatea ușii. Cele două se apropiară, văzând însă doar coridorul gol. - Au mai venit polițiști. Și a venit și o ambulanță. Vocea era a paznicului, care se ascundea însă vederii. Tremurând încă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
capăt al coridorului. Unul din ei era chiar Lon Sellitto, cel cu hainele boțite mai tot timpul; acum, stătea cu capul aplecat și cu un carnețel în mână discutând cu un paznic. Printre ușile parțial deschise, putu zări o formă vagă, cel mai probabil victima. Se adresă apoi tehnicianului ce tocmai trecea pe lângă ea: - Avem nevoie de mai multă lumină acolo pentru a putea examina. Tehnicianul făcu semn că a înțeles și se întoarse către vehiculul de intervenție rapidă în astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
celor 18 luni scurse, simțise de multe ori că a pierdut orice talent pe care poate l-a avut la un moment dat. În momentele în care simțea că nu mai are rost să continue, avea parte de un zâmbet vag din partea maestrului și de remarca „Ăsta chiar a fost un truc reușit”. În astfel de momente, Kara simțea cum plutește în al nouălea cer. Celelalte aspecte ale vieții sale se duceau pe apa sâmbetei, căci ajunsese să petreacă cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
scârțâi și se închise în urma ei. Așteptă câteva minute și apoi omul pentru care venise aici își făcu apariția dintr-o cameră de interogatoriu. Elegant, cu părul negru și fără să fi împlinit probabil 40 de ani, afișa un zâmbet vag și un aer de superioritate abia sesizabil. Purta o pereche de jeanși albaștri, o cămașă tot albastră și pe deasupra un sacou. - Amelia, îmi pare bine să te văd, vorbi el puțin tărăgănat. Deci pot să merg cu tine până acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
forme ciudate, unele negre, altele roșii sau verzi, iar câteva translucide. Rhyme avu sentimentul, ca de fiecare dată când privea prin obiectivul unui microscop, că este un fel de voyeur care examinează o lume care nu are nici cea mai vagă idee că este spionată. O lume de altfel foarte revelatoare. - Păr, izbucni Rhyme în timp ce studia o dungă lunguiață. Păr animal. Trase această concluzie din mulțimea de straturi ce puteau fi observate. - Ce animal? - Aș spune câine, răspunse Cooper. Rhyme arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
niciunul din aceste lucruri nu conta pentru ea, căci avea o calitate foarte importantă: îi plăceau caii. Cheryl Marston, în vârstă de 38 de ani și divorțată de 4, își dădu seama că amândoi se măsurau din priviri. El zâmbi vag și privi în altă parte. - Eu... Vocea i se topi și umplu tăcerea printr-o bătaie prietenoasă pe coapsa calului. Marston ridică o sprânceană. - Deci? încercă ea să-l încurajeze. - Păi, de vreme ce trebuie să pleci și e foarte posibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
privește pe Magician, Sachs își dădu seama că nu avea sârmă deloc. Asta pentru că ar putea fi în tramvaiul 9 acum, îndreptându-se spre centru, sau ar putea fi la un metru de ea. Efectiv nu avea nici cea mai vagă idee. Mai mult, chiar atunci, cineva trecu prin spatele ei foarte aproape. Simți o răsuflare sau o atingere ușoară pe gât. Se răsuci brusc, tremurând de groază și ținând strâns cu ambele mâini arma din toc, amintindu-și cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pulsul. Încuietoarea de la ușa camerei sale putea fi închisă numai de cineva aflat înăuntru. Nu și din exterior. Era încuiat acum. Simți din nou o respirație pe piele. De data aceasta, era fierbinte. Foarte aproape. Auzi și un șuierat foarte vag. - Unde ești? șopti Rhyme. Gâfâi de spaimă, căci o mână apăru în fața lui, cu două degete deformate și lipite între ele. În mână era o lamă, cu unul din tăișuri îndreptat spre ochii lui Rhyme. - Dacă strigi după ajutor, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
aflați. Toate luminile se aprinseră. O zări pe Katherine Tunney la ieșire, zâmbind și însemnând oamenii să iasă. Te rog, îi spuse el în gând, ieși afară odată. Pleacă! Spectatorii sporovăiau însuflețiți în timp ce se ridicau de pe scaune - putea vedea asta vag, din cauza luminilor încă fixate pe el. Toți priveau către însoțitorii lor, întrebându-se cine să iasă primul. Și în ce parte să o apuce. Începură apoi să își cheme copiii, să își adunse poșetele și paharele cu popcorn și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
doar a mea pentru 45 de minute. Ce zici de asta? - Tu...? Acest cuvânt nu făcea parte dintr-un dialog imaginar. Femeia chiar se trezise și rostise cuvântul cu o voce foarte fermă. Tu. Kara nu avea nici cea mai vagă idee despre ce voia să însemne acest cuvânt. Ar fi putut să însemne: Tu ai spus ceva? Sau: Tu cine ești? De ce vii mereu la mine în cameră și stai ca și cum ne-am cunoaște de undeva? Sau: Am auzit cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în cadrul alocuționilor sale săptămânale de la Sfatul Patrioților și pe website-urile secrete, frecventate de mii de cetățeni cu „gândire dreaptă” de pe tot cuprinsul țării. Constable se ridică, păși către ușă și privi din nou afară. Paznicii nu aveau nici cea mai vagă idee despre ceea ce tocmai se petrecuse în camera de interogatoriu. Prizonierul își dădu seama că are nevoie de o armă sau de ceva asemănător și luă din cămașa însângerată a avocatului un creion mecanic, potrivindu-i capătul în șoseta făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
că ești un asasin plătit, care se folosește de magie pentru a se apropia de Charles Grady și pentru a-l ucide... Ne-am dat seama de asta. Aveam deci trei suspiciuni... Toate până la un punct. Iluzionistul schiță un zâmbet vag. - Până la un punct, șuieră el. Vezi tu, atunci când te folosești de magie pentru a păcăli oamenii, cei inteligenți continuă să fie suspicioși. - Așa că ai pus în joc păcăleala cu numărul trei. Ca să ne menții atenția concentrată departe de circ, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
descopăr că, în definitiv, nu-mi răspunsese folosind un termen misterios la gândurile nemiloase legate de dimensiunile ei, eram în continuare pierdut în privința principalului sens al mesajului pe care mi-l comunica. Cu alte cuvinte, nu aveam nici cea mai vagă idee despre ce vorbea și, înainte să mă hotărăsc dacă știu ce e un pug, a devenit clar că nu va trebui doar să aflu la care dintre obiecte se referea întrebarea, ci și ce înseamnă exact „cu pug“? —Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
peste un ochi și avea gâtul lung, aplecat, ca al unei păsări curioase. Părea prea lung pentru hainele sale; stângaci și deșirat în încurcătura aia de haine, geantă și brațe, pe care și le flutura în față într-o tentativă vagă de a închide ușa. Scoate-ți întâi haina, dragule, am râs eu. Și lasă jos geanta de pe umăr. Se bălăngăne încoace și-ncolo. Doar nu-ți închipui că ai să-nchizi ușa cu toate alea în drum. Stai - dă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în cealaltă. Mai înainte își răsucea tot capul dintr-o parte în cealaltă, în vreme ce mă asculta, uitându-se resemnată la mine de sub perdeaua de păr lucitor. Știu că eram departe de a fi încrezător că clienta mea, cu un aer vag și neinteresat, așa cum îmi păruse la ședințele noastre, va ține minte politica noastră de a justifica prin orarul ei de lucru săptămânile și lunile pe care le petrecuse departe de familia ei în timpul ultimilor ani și mă iritase lipsa ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
s-aștept până primeam vreun fel de indiciu. Nimeni n-avea să mă găsească acolo- și nimeni, în afară de Judy și de copii, nici măcar n-ar încerca: după ce mi se spusese de telefonul dat de David de la birou, lăsasem un mesaj vag, cum c-aș fi bolnav, fetei de la centrală, care speram că o să-i mulțumească vreo zi sau două. Cel mai probabil, aveam să fiu lăsat să mă bucur în tihnă de pânda mea. Deși mi-era frig, nu mă deranja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cuprins doar de un val de iubire câtă vreme am privit-o luptându-se să se strecoare prin spațiul prin care ar fi trecut lesne două persoane de proporții normale. N-am simțit nici un impuls de regret și nici măcar de vagă anxietate la vederea fetei pentru care riscam totul. —Iat-o, domnule, a zis Chipstead redundant. Da, iat-o, i-am zâmbit eu. Mă duc să îi prezint omagiile mele. Habar nu am de ce vorbeam ca domnul Darcy 1 într-una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cont. —Cum? Cum adică? Cred că accesați alte conturi. Vă rog să verificați încă o dată. Ar trebui să fie cam treizeci și cinci de mii disponibili. O clipă, vă rog. Când a ieșit din nou cu un clic de pe linie, o urmă vagă de neliniște rece începu să mi se furișeze cu o încetineală infinitezimală în sus pe șira spinării, obligându-mă să fac față inimaginabilului. Până să revină, ceea ce avea să-mi spună nu mă surprinse prea tare. Cred că într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
jos, În criptă. Purtînd Încă sutanele, se așezară pe punte pe un rînd de scaune rechiziționate de la Yacht Clubul din Shanghai și urmăriră un jurnal vechi de un an din seria March of Time mersul evenimentelor. GÎndindu-se la visele sale vagi, care nu aveau sonor, Jim trase de gulerul cu volane. Orga bubuia ca o durere de cap prin tavanul de ciment, iar prin fața ochilor Îi treceau imaginile familiare ale luptelor cu tancuri și ale bătăliilor aeriene. Jim era dornic să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
apă? 3 Aerodromul abandonat GÎndindu-se la un răspuns, Jim coborî de pe terasă. Străbătu În fugă pajiștea, trecînd pe lîngă femeile care curățau buruienile, conducîndu-și aerodromul pe deasupra capetelor lor. Femeile Îl ignorară, cuțitele lor retezînd iarba, dar Jim simțea Întotdeauna un vag fior de groază cînd se apropia prea mult de ele. Își inchipuia ce s-ar Întîmpla dacă ar leșina În calea lor. În colțul de sud-vest al proprietății doctorului Lockwood se afla antena de radio. O parte a gardului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
japonezii care priveau din spatele măștilor lor albe. Totuși, chiar În momentul În care era În pragul disperării că nu-și va mai găsi părinții, simți un val de speranță. Îngenunche pe podea și luă gamela de la marinarul rănit, simțind un vag miros de colonie și fiind sigur acum că Împreună vor putea părăsi centrul de detenție și vor ajunge la adăpostul lagărelor de prizonieri. — Basie! strigă el. Totul e În regulă! 14 Avion american — Războiul o să se termine curînd, Basie. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fum care se ridicau dinspre docurilor din nordul Shanghai-ului. Deși erau la peste șaisprezece kilometri depărtare, Jim auzi un huruit puternic peste orezăriile pustii, un tunet uitat care răsuna mult timp după ce explodaseră bombele. Sunetele bubuiau În geamuri, un vag ultimatum dat prizonierilor pasivi din Lunghua. Jim cercetă cu privirea norii de fum, În căutarea unor urme de avioane americane. Nici unul dintre cele douăsprezece avioane Zero de pe aeroportul Lunghua nu decolase ca să le intercepteze. — Basie, să fie B-29? — Asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cameră. Frumos Împăturită, perdeaua stătea sub priciul lui Jim, iar el fu tentat să o prindă iar la loc. Un miros puternic plutea În cameră, miros pe care nu-l sesizase În toți anii războiului, În același timp ademenitor și vag. Își dădu seama că era mirosul trupului doamnei Vincent și, pentru moment, Își imagină că ea se Întorsese În lagăr. Jim se Întinse pe priciul doamnei Vincent și Își balansă cutia Spam pe frunte. Cercetă camera din acest unghi nefamiliar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
milițiile Guomindangului și țăranii refugiați le găseau prea aproape de lupta de peste rîu, de la Pootung. Aici, Basie și cei șase membri care mai rămăseseră din bandă se adăposteau În buncăre și forturi de beton, rămînÎndu-le doar Buickul dinainte de război și vaga speranță de a se vinde unui general naționalist. Nici măcar mașina nu se dovedea a fi o țintă prea vizibilă pentru tunarii Guomindangului. — Tu stai la volan, Jim, Îi spusese Basie, cînd bandiții au lăsaseră mașina pe bancul de nisip. Prefă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să se gîndească, Jim lovi cu pumnul fața pilotului, apoi se dădu Înapoi și țipă la el, prin roiul de muște. Gura pilotului se deschise cu o grimasă fără zgomot. Ochii lui se uitau spre cerul fierbinte cu o privire vagă, dar o pleoapă tremură cînd o muscă bău din pupila lui. Una dintre rănile de baionetă din spate pătrunsese pînă În partea din față a abdomenului și sînge proaspăt curgea din cracul salopetei. Umerii săi Înguști se mișcară În iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]