10,104 matches
-
eu să înțeleg din cutare sau cutare eveniment. „ascultă ce-ți spun și bagă la cap. Pentru că, dacă mă asculți pe mine, cîștigi timp.” n-am uitat niciodată această atitudine a lui, aceste fraze prin care Victor îmi oferea „cadou” vaste hălci de timp. nu știu de ce era obsedat Victor, încă de la acea vîrstă, totuși fragedă, de problema timpului. în ce mă privește, pe la vîrsta de șase sau șapte sau opt ani mă consideram nemuritor, nu mi se părea de loc
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cîte o porțiune a corpului. — în seara aceasta, îmi spunea Domnișoara ri, nu coborîți mai jos de sîni. Interdicțiile ei nu făceau decît să mă încarce cu și mai multă energie în zilele cînd sînii erau inter ziși și doar vastele reliefuri de sub ei erau deschise „publicului”. Pentru că Domnișoara ri mai avea și această formă subtilă de perversiune : ea nu mă considera nici iubitul, nici amantul și nici partenerul ei, ea mă trata ca și cum aș fi fost o persoană din public
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ce spuneam devenea, pe fața mamei și în mintea ei, o dovadă suplimentară de genialitate. Chiar înainte de a spune mama, tata, caca, pipi, oliță, nani și așa mai departe, am avut pe limbă, am avut în minte acest cuvînt mai vast, mai abstract, mai puternic decît toate, cel destinat să mă caracterizeze pe mine în totalitatea mea : geniu. Cînd o mamă este profund convinsă că odrasla ei face parte din categoria geniului, nu se mai poate face nimic. Produsul experienței sale
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cinci. Cînd am învățat pe de rost prima poezioară, întreaga mea familie a fost convocată pentru a asista la spectacol, iar din aplauzele lor am înțeles clar că nu mai văzuseră așa ceva. Ulterior, fiecare pas făcut de mine în spațiul vast al achiziționării cunoștințelor de bază a fost recompensat de mama cu sute de pupături, de mîngîieri, de exclamații, de elogii, de considerații marcate de fascinație și de respect. Cînd, la vîrsta de cinci ani, am început să merg singur la
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
era nici cea mai frumoasă dintre camere și nici cea mai luminoasă. în schimb raportul dintre masa de lucru și fereastră era ideal. Unica fereastră a camerei se decupa în perete cu o mare generozitate, oferindu-i lui Bernard o vastă deschidere spre orizontul marin chiar și atunci cînd era așezat la masă. De fapt, stînd la masă în fața mașinii sale de scris, Bernard putea capta marea doar printr-o simplă ridicare a privirilor. acest tip de confort, această relație directă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
bronzare rapidă sau patch urile contraceptive. Dar existau și alte patch-uri în circulație, iar viitorul părea să surîdă acestei invenții. Firma Universal Patch propunea pe piață o nouă modalitate de absorbție a medicamentelor, prin intermediul patch-urilor lipite pe piele, precum și o vastă gamă de noi tipuri de patch, cum ar fi patch-ul anti-angoasă, sau patch-ul anti timiditate, sau patch-ul management pentru stimularea autorității naturale. — sunt oameni cărora le este frică să rămînă singuri, îmi mai explică Victor. ei bine, noi le oferim
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Casa Poporului. megalomania arhitecturală a edificiului îl lăsă perplex și de mai multe ori l-am auzit exclamînd : — Dumnezeule, ce monumental început de roman social ! Casa Poporului găzduia de altfel și reuniunea iubitorilor de începuturi de roman, într-una din vastele sale săli de conferințe purtînd încă în mod evident amprenta estetică a epocii comuniste. absolut toți cei 834 de invitați apreciară spiritul profund kitsch al decorațiilor precum și supradimensionarea inutilă a ansamblului. Iar crăpăturile inevitabile, apărute în tavan și în pereți
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
contact cu constrîngerile lumii medicale (i spitalice(ți: studen(îi trebuie s(-(i adapteze idealul exigen(elor organiz(rîi din spitale, exigen(ei profesorilor, rela(iilor cu pacien(îi (i, (n sfîr(it, necesit((îi de a ci(tiga o vast( cunoa(tere clinic(. Aceast( cultur( organizeaz(, pu(în cîte pu(în, comportamentul lor (i determin( (n mod special cantitatea muncii pe care ei sînt preg(ți(i s( o presteze: a munci atît cît trebuie pentru a place profesorilor sau
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
mod obi(nuit nu sînt destul de u(or formulate de actori, fie c( nu dispun de cuvintele corespunz(toare, fie c( nu doresc s( vorbeasc( despre acestea. Observarea direct( a acestor situa(îi va substitui verbalizarea lor. Mul(imea Grupurile vaste (i mul(imile constituie forme de ac(iune colectiv( dificil de cunoscut (i analizat prin metodele obi(nuite (n (tiin(ele sociale. Observa(ia poate s( tind( spre cunoa(terea formelor de organizare proprii mul(imii de c(l(tori
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
persoane, (ntre membrii grupurilor, înfățișarea (i gesturile lor. (n cazul (n care observatorul se afl( (n mul(ime sau atunci cînd se plaseaz( (ntr-un loc unde poate s( o cuprind( dintr-o privire, el surprinde mi(c(rile din aceste vaste grupuri. Descoper( o anume organizare, figuri (i un ritm (n derularea evenimentului. El (nva(( formele de control care guverneaz( aceste comportamente publice (i colective. Un miting sindical al negrilor (i albilor Donald Roy (1909-1980), sociolog american specializat în problema muncii
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
drept rezultat acțiunea de a face cumpărături sau de a pleca fără să fi cumpărat nimic. Consultîndu-mi notele, concluzionez că evenimentele care se derulează în acest loc sînt mult mai variate decît credeam. Diversitatea acțiunilor observate oferă un atît de vast repertoriu de interacțiuni și scene sociale încît nici o alegere nu poate să le excludă sau să le interpreteze a priori. Decid deci să fac inventarul acestor activități și să scriu un scurt text la finele fiecărei secvențe. Mai întîi, mi-
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
Atunci am scris textul următor, rezumînd acest ansamblu de note: "Din fluxul de persoane care trece, majoritatea persoanelor nu au relații vizuale și tactile decît cu articolele expuse și, practic, deloc cu angajații. Aceștia nu opereză nici o tranzacție financiară. O vastă categorie de acte sociale se deschide astfel analizei și reclamă o anume formă de codificare, fără a fi necesar și nici cu adevarat posibil să le punem în relație cu activitățile de vînzare ale personalului. Observația clienților, scăpînd oricărui control
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
reclamă o anume formă de codificare, fără a fi necesar și nici cu adevarat posibil să le punem în relație cu activitățile de vînzare ale personalului. Observația clienților, scăpînd oricărui control, orientează analiza spre cultură și comportamentul subiecților". Semnificația acestei vaste clase de comportamente poate ridica numeroase întrebări, pe care le înscriu în dreptul fiecărei note: Cine sînt vizitatorii? Sînt bărbați sau femei? Vîrstă? Apartenența socială? Au anumite strategii pentru a evita relația cu vînzătorii sau nu este necesar? Cîți dintre ei
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
omul, așa de rezervat și convențional. În loc de dormitor, avea o sofa joasă enormă, care ocupa o porțiune din odaie. Un mare chilim vechi, de bună calitate, în culori dulci de otavă, o acoperea. Peretele din fund era învelit într-un vast cașmir de care atârnau arme vechi: iatagane, pistoale cu mânere sidefate, o tolbă cu săgeți exotice. Pe o măsuță turcească, o mare tipsie de aramă ținea în mijloc un ibric oriental. Din tavan, deasupra sofalei, în dreptul marginii ei exterioare, atârnau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
moșie, unde l-am invitat odată. - Vrei să vezi moșia? întrebă Otilia pe Felix într-un fel care întări acestuia o bănuială. Înțelegând numaidecât aluzia Otiliei, Pascalopol le arătă un album mare cu fotografii. Erau fotografii ale conacului (într-un vast stil românesc, cu pridvor și boltă), a unui lac, a unor vite și cai de rasă, a grajdurilor, a câinilor de vânătoare și a altor elemente de inventar, cu inscripțiile trebuitoare, arătând o mare avere și o mare grijă. La
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și-l punea în creștetul capului ca să alunge pletele peste urechi. Îl luă în mâini și îl răsuci, simțind în nări parfumul părului Otiliei. Așadar, Otilia nu-i lăsase nimic. De acum încolo avea să stea singur, exilat pe acest vast coridor, într-o curte mereu adormită, întîlnindu-se o dată sau de două ori pe zi cu un bătrân morocănos. Otilia îl trădase. Felix luă iarăși lampa în mână, vîrî pieptenele în buzunar și se-ntoarse în odaia lui. Se dezbrăcă și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
călduri (nu știa anume ce), și se făcuse sănătos, și-și închipuia că acum, că a luat doctoria, este iarăși în putere. Noțiunea mai complexă a uzurii organismului n-o înțelegea. Planurile pe care le rumega în tăcere erau din ce în ce mai vaste și se întindeau pe zone mari de timp. Felix își căpătase în sfârșit majoratul (atunci văzuse că Aglae făcea parte din tutelă), și acum își putea ridica singur veniturile capitalizate la o bancă și realizate de un avocat care ciupea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ciohodoaica nu te trimite, nicicând, să-i culegi, până nu-ți dă la mână și fișa. N-arată cum scrie la poză. Nu corespunde precis atâtea antene, cum zice lighioana la dipționar... Nici nu se merită să-ți mai spurci vastul pe ei. Nu-i culegi... Dar dacă, să zicem, e sezon de gândăcei... I-ai geandit pe toți... Ai pus și specia pe ei. Iar seara, îți pică și cana aia vișinie la plată... În clipa aia te simți de parcă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sentința. Aproape c-o eliberează. Pentru că, tot aruncată de-a berbeleacul, spre trecut, mă-tii i se scoate, dintr-o dată, cătușa. E externată de la arestul miliției. Prinde de-a-ndăratelea autobuzul în care și ea a fost prinsă c-a dat cu vastul la caraiman. Și chiar în clipa în care să comită, din nou, furăciunea, regele Bucureștiului, Cel de-al treilea rege, Cel ce se pricepe să toarne apă vie în poze, face o zburdălnicie și laba mă-tii alunecă razant pe lângă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ai văzut ce sunet de bidon gol scot, când te întorci de dimineață acasă și le găsești, tot pe ele, bocite și îmbufnate. Fără vreun chef să-ți încălzească cea mai mică bucățică de ciorbă. De trebuie să-ți încerci vastul pe ele și să le grăbești avântul cu vreo câțiva pumni?! Așa și cu fetele de împărați. S-ar fi căsătorit ele cu doi cărăbuși, probabil ca să le strălumineze ăia fofoloancele, ca pe niște vitrine. Și să crape de necaz
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în mijlocul amiezei... Soarele nu numai că nu învinge întunericul, dar mărește până la suferință aspirația nocturnă a sufletului. De ne-ar servi azurul de pat și soarele de pernă, sfârșeala voluptuoasă ar chema noaptea spre a-și îndestula nevoia de oboseală vastă. Tot ce în noi este dimensiune nocturnă plămădește un revers sumbru al infinitului. Și astfel, sfârșeala din zile și din nopți ne duce spre o nesfârșire negativă. Singurătatea este o operă de convertire la tine însuți. Se întîmplă însă că
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
inspiră o destrămare funebră. Învăluiți în el, neliniștea morții ne cuprinde ca o sevă pornind de departe și ridicîndu-se domol și trist în vlaga trupului. Și cum suspină un trandafir în mâhnirea noastră, înnobilînd-o! Sau parfumuri încărcate de sinucidere, plutind vast și tulbure spre inimi apuse! Chiar dacă știi de când melancolia te-a dezbinat de fire, îți pare totuși că te-a însoțit dintotdeauna, că te-ai născut cu ea și poate chiar din ea. Mort fiind, te-ar supraviețui, țesîndu-și poezia
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
erorilor fecunde? Orice pas în iubire intimidează cunoașterea și o obligă să meargă modest alături sau la marginea noastră. Micșorarea lucidității este un semn de vitalitate a dragostei. Când însă ceva a intervenit și a dezlănțuit luciditatea într-un imperiu vast cât ființa, dragostea se retrage înfrîntă și buimăcită. Și când acel "ceva" este o ființă, sau poate mai multe, pe care le-ai pierdut la vârsta înșelăciunilor, golul urmând permite întinderea nemiloasă a cugetului rece și distrugător. În mod firesc
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
înșine, când ne sforțăm mai mult a ne îndepărta? Nevoia tainică de a te abandona mării, de a te risipi în frământarea zadarnică a tuturor mărilor, să nu fie un gust de plictiseală infinită și o senzație de evanescență mai vastă ca depărtările? Nici vinul, nici muzica și nici îmbrățișările nu te apropie de dulceața destrămării ca valurile ce se urcă spre absența și nimicnicia ta și te mângâie cu insinuări de dispariție! Marea - comentariu fără sfârșit la Ecleziast... Un om
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fără să călcăm pe ce e mai adânc în noi..., o nobilă descompunere pe care trebuie s-o grădinărim. Și apoi, nu zvâcnește sângele în ritm marin, nu e orgoliul lui melancolic acordat rănii albastre, mișcătoare și infinite? Suferința asta vastă și lichidă, ea să-mi împlinească un gust de dureri nemăsurate și să-mi astâmpere setea de nefericiri neîntrecute! De s-ar înfuria mările, să-și spargă valurile de inima omenească! Lași Paradisul pentru rahitici când rătăcești pe malurile mării
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]