5,010 matches
-
carne și îi vor spune copilului că orice poveste este o lume ce se închide de îndată ce a fost atinsă dar lumea văzută de cel care pleacă nu este decât un fel de a nu vedea lucrurile ce rămân: singurătățile tuturor zbătându-se în însingurarea fiecăruia eu nu pot vedea pentru că doar o femeie bătrână închisă într-o femeie tânără una prin cealaltă privind fără să se uite la mine femeile tinere și femeile bătrâne s-au înțeles întotdeauna la preț: copilul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
diverse fenomene de maree de reflux prin care metafora se îndepărtează de creator, lăsând loc locuirilor și bântuirilor oneste, care dau naștere poemelor produse precum niște manevre de resuscitare. După mai multe astfel de renașteri asistate, poetul constată că se zbate ireductibil, în fond, între o hiperluciditate dureroasă derulată în ralenti și o tranchilizare hipnotică accelerată, problema fiind defazajul dintre cele două tipuri de trăiri, care se concurează prin mecanisme de fascinație egală, având ca rezultat, finalmente, nevoia de trezire, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
practic viu, efervescent. Asta a dus, cumva, la o tăcere între anii 1975-1990. O tăcere fertilă în care scriam, mă informam, citeam tot ce-mi cădea în mâna. Evenimentele din 1989 a produs o declanșare a forței înlănțuite ce se zbătea sub "rochia mea de carne". Așa îmi explic ceea ce a urmat. Despre debutul editorial, am dorit să pornesc prin editarea unei cărți că o rugăciune la început de drum: Ruga Mântuitorului. Apoi totul a decurs normal, frumos, limpede... A.B.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
rămân dator la vreo întrebare. Aleg unul care poate că prezintă zbaterea noastră comună, dintr-un timp incert: MI-AU IMPLANTAT UN AC ADÂNC ÎN SPATE mi-au implantat un ac adânc în spate în insectar rămân răpuse urme se zbat și urlă hăituite-n turme cădem răpuși eternelor păcate mâini și picioare-n tencuială scurmă descriu un cerc dar nu se pot abate mă zbat cumplit să scap de sub lăcate durerea-n pieptul țeapăn nu se curmă cu cât încerc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
SPATE mi-au implantat un ac adânc în spate în insectar rămân răpuse urme se zbat și urlă hăituite-n turme cădem răpuși eternelor păcate mâini și picioare-n tencuială scurmă descriu un cerc dar nu se pot abate mă zbat cumplit să scap de sub lăcate durerea-n pieptul țeapăn nu se curmă cu cât încerc să ies de sub strânsură cu-atât se cască rana mai ușor și-n oase simt o crâncenă arsură iar zborul slobod e amăgitor îmi intră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ajungem din nou la Mississippi. Aci construirea unui pod nu a mai rentat, circulația e slabă, iar Mississippi e foarte larg. Așteptăm un vapor, Ferry-boat. Vaporul e din cea mai veche modă, nu are elice, nici zbaturi laterale. Are un zbat mare la spate. Mergem 30 de minute În susul apei și debarcăm la un mic punct pescăresc. Foarte puțină activitate pescărească. Lipsesc lotcile noastre, năvoadele, setcile, cârlioanțele, postăvarele Întinse la soare să se usuce. Lipsesc bărbații lipoveni, acei admirabili pescari de la
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
din 2003 editorialistul spune: „Caracterul pompos al acestor manifestări a cam venit în contradicție cu realitatea, mai bine zis cu luxul în care se lăfăiesc puținii căptușiți peste noapte cu averi de neînchipuit,cât și cu mizeria în care se zbate majoritatea absolută a populației. Dar contrastele sociale în asemenea cazuri festiviste nu contează. Principalul e că lumii i se oferă fericita ocazie de a se manifesta, de a-și exprima bucuria, entuziasmul, dragostea și, principalul, adeziunea la cursul politic promovat
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
primele începuturi ale elevelor, în ședințele literare, strădaniile clevelor, iar în revistă le va supraveghea creșterea lor literară - fiice ale satelor, în mare parte, prin însăși viitoarea lor carieră fiind destinate să ducă lumină în întunericul neștiinței în care se zbate încă majoritatea țăranilor noștri. Revista cuprindea „Partea literară” - cu poezie (Ardealul de Lucreția Clocotici, Rugăciune și Fulgii de Natalia Cojocaru), proză (Trecutul istoric în opera lui Eminescu, de Alexandrina Cuciureanu, Legenda Mărțișorului, de Olga Jucan, Spre luminile altei vieți: G.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
acest timp, ceilalți deținuți erau sub supravegherea reeducatorilor rămași fără ocupație. Se așezau pe mine, imobilizîndu-mi mîinile și picioarele. Un altul își punea picioarele pe burta și pe gîtul meu. Apăsa cît putea, ca să-mi scoată aerul din plămîni. Mă zbăteam cît mă zbăteam, dar, la un moment dat, nu mai rezistam. Mă apuca o căldură plăcută pe la tîmple și-mi revedeam viața, de pe cînd eram școlar... Strigam o dată în gînd "Mamă!" și îmi spuneam că așa a fost să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
deținuți erau sub supravegherea reeducatorilor rămași fără ocupație. Se așezau pe mine, imobilizîndu-mi mîinile și picioarele. Un altul își punea picioarele pe burta și pe gîtul meu. Apăsa cît putea, ca să-mi scoată aerul din plămîni. Mă zbăteam cît mă zbăteam, dar, la un moment dat, nu mai rezistam. Mă apuca o căldură plăcută pe la tîmple și-mi revedeam viața, de pe cînd eram școlar... Strigam o dată în gînd "Mamă!" și îmi spuneam că așa a fost să fie. Muream! Apoi mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cea mai bună, descoperirea lui... La care din ele ați fost dumneavoastră martor și participant? De exemplu, era sugrumarea, pînă acolo ajungea. Cînd îl sugruma, îi dădea drumul, iar îl strîngea, de mai multe ori. El se mai opunea, se zbătea și atunci îl ajutai pe anchetator. Iar îi dădeai drumul, iar îl strîngeai. S-a întîmplat să și moară. Din joacă. Că zicea: "Ia mai strînge, mă. Nu vrea? Ia mai strînge-l". Unii erau loviți. Lovitura după ceafă. Se-auzea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
general-maior" (L.H.L.). Paul Goma și mișcarea inițiată de el vor determina să se vorbească în Europa de o disidență românească. Astfel, cum remarca Monica Lovinescu, în anul 1978, "România a încetat să fie marea absentă de pe scena pe care se zbate convulsiv libertatea de conștiință a Răsăritului". Basarabean, din ținutul Orheiului, după 23 august 1944 se afla refugiat în România împreună cu familia. Hăituiți pentru a fi predați sovieticilor conform armistițiului, reușesc să rămînă în Țară. În ianuarie 1949, tatăl, învățătorul Goma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
seară, piese despre care se întrebau dacă vor fi vreodată uitate, mai ales că acum oamenii le puteau păstra pe plăci și le puteau asculta oricând doreau, chiar fără să mai fie nevoiți să iasă din case și să se zbată pentru un loc fruntaș la concerte. Încotro se îndrepta lumea, se întrebau Mamutu’ și birjarul, în timp ce Pribeagu și Cristi tăceau mâlc, absorbiți de aburul miilor de stele care vegheau orașul. Pe ei nu-i interesa așa de tare lumea. În
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
rolurile pe care le juca aproape de perfecțiune. Într-una din nopțile lor de amor, când trupurile lor ardeau, ea stând deasupra și unduindu-se sălbatic peste el, cu mâi- nile înfipte în pieptul său puternic, cu părul ei foarte lung zbătându-se peste umerii fragili și peste sâni, a apucat cu o mână sticla de șampanie pe care o începuseră, încă rece, și a început s-o toarne peste ei, transpirația lor amestecându-se cu alcoolul dulce, parfumurile ei explodând și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de stat a tânărului rege Mihai din august 1944, prin arestarea lui Ion Antonescu și predarea lui sovieticilor, țara era într- un haos politic nemaiîntâlnit. Comuniștii vin pas cu pas la putere, distrugând și nimicind orice adversar. Oricât s-ar zbate noul rege să țină lucrurile sub control, rezistența sa este aproape inutilă. Din cauza presiunilor va fi nevoit să îl numească pe Petru Groza la guvernare, care va trage toate sforile în folosul comuniștilor. În 1946 urmează ca ei să falsifice
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
voia să -l vândă pentru mâncare. Din Universitate nu rămăsese decât un schelet. La fel și din Teatrul Național. Încă mirosea a cadavre carbonizate, a bălți întregi de sânge și se auzeau, odată cu vântul puternic, fantomele celor care s-au zbătut sub dărâmături, gemând. Și pe care nu i-a scos nimeni să mai vadă o dată măcar lumina. Zona Chitila, Triaj și alte periferii fuseseră mutilate. Tramvaiele, câte mai supraviețuiseră, purtau câțiva călători zgribuliți pe cele câteva rute funcționale, unde șinele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tot ce va rămâne în urma lui este un petic de pământ, pe care nu se va afla niciodată vreo cruce. De ce ? Pentru că nu și-a dorit să aibă un nume la mor- mântul său. Dezamăgit de oameni, lăsat să se zbată în uitare și mediocritate, aceasta a fost răzbunarea lui. A spus că, dacă va mai însemna ceva pentru oricine, atunci acela care va dori cu adevărat să-i afle povestea îl va căuta și îl va găsi. Iar eu, printre
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
printr-o ușoară asonanță poate Însemna și măiestrie - maîtrise!Ă Femeile, ca și cărțile, m-au ținut prizonier În lumea posibilului și am fost În general un prizonier fericit, libertatea - un cuvânt, o flamură sub care omenirea luptă și se zbate de vreo două secole - nu rezona pentru tinerelul care eram altfel decât noțiunile curente ale dicționarului. Cărțile, fermecîndu-mă cu lumi mereu și mereu altele, cu personaje remarcabile și exemplare - modele posibile! -, cu posibilități de existență, de comportament și de destin
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
îndrepte spre chiloței și spre acel teritoriu neexplorat de dedesubt. A încercat să-și închidă coapsele, dar le-am forțat să rămână desfăcute. Cu un mare efort, am reușit să spun: - Am citit un studiu într-o revistă, undeva. Se zbătea să-și strângă coapsele. Aveam dinții încleștați. Se făcea o conexiune între frecvența coitului și durata vieții. În cele din urmă i-am dat drumul, răsuflând din greu. - Asta-i o tâmpenie, râse ea. - Ascultă, încerc să-ți stârnesc apetitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
geamăt. Nu eram singur. Și indiferent ce era acolo, știa cine sunt. Ceva se mișcă din nou în pădure. Oscilațiile tumultului prinseră să se ițească cu o furie sulfuroasă de vânt fierbinte și apoi, aproape imediat, încetară să se mai zbată. Auzeam sunetele răbufnirilor ușoare, sacadate, a ceva ce se apropia. Înaintând cu nerăbdare. Dorind să fie remarcat. Voia să fie văzut și simțit. Voia să-mi șoptească numele. Să mă păcălească. Însă nu devenea vizibil deocamdată. Și cum continuam să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
întors capul. Le trimite prin e-mail, Bret. Nadine rostise cuvintele astea atât de tare încât au produs ecouri în curtea goală. - Cui le trimite? Nu m-am putut stăpâni. Trebuia să întreb. - Le trimite băieților ălora. Nu m-am mai zbătut, apoi, forțat de teamă, m-am întors încet spre ea. - Îi cunoștea...pe unii dintre băieții dispăruți? am întrebat. Nadine mă privea fix. Simțeam că dacă zice da, totul s-ar fi năruit în jurul meu. - Nu, zise ea. Nu-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lustruia cu ceară un Volvo - în secunda aceea - a fost activată mașinăria vântului. Aerul înghețat a siderat campusul, pârlindu-l. Pături de frunze moarte acoperind împrejurimile au explodat în aer, formând mosoare maronii care goneau care încotro. Haina mea se zbătea sălbatic la spate, înaintând anevoie în parcare. Aerul rece se năpustea ca un pumnal. Ciorile se roteau acum deasupra mea, negre, blestemând, croncănitul lor ascuțit de rafalele de vântul care scutura atât de tare steagul încât din coada pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe urmă mi-am desprins mâna, lăsând pumnul vântului să mă izbească de zid. Bătea atât de puternic încât un automat de lângă mine fu trântit la pământ. Când am privit în sus, printre pleoape, am zărit brațele ceasului din turn zbătându-se ca niște pendule. Efectiv puteai auzi vântul mârâind. (Am închis ochii și m-am strâns în brațe, protejându-mă, și în aceeași clipă m-am întrebat fără să gândesc: Ce e și vântul? Și la fel de instantaneu, ceva răspunse: strigătul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
te mai juca. Nu mai minți. Speram ca această recunoaștere a vulnerabilității mele îl va face pe Robby să se simtă mai puternic, însă franchețea ei l-a făcut de fapt să se simtă într-atât de stingher încât se zbătu să scape de mine. - Tată, termină. Nu vreau să faci nimic... - Robby, dacă știi ceva de băieții ăia, te rog să-mi spui. L-am prins din nou de mână. - Tată... Oftă. O nouă tactică se năștea. Eram atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
În timp ce m-am schimbat, luându-mi un tricou, trening și haina de piele, am aruncat o privire în oglindă. Aveam o vânătaie pe obrazul umflat. Buza inferioară îmi era divizată în două de o linie mică, neagră. Ochii mi se zbăteau. După ce am ieșit din baie am aruncat o ultimă privire la patul sub care se băgase Terby. Scriitorul era cu mine în încăpere. Spune-le că deții informații despre mutilarea unui cal în Pearce. Spune-le că aseară te-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]