KorAP: Find »[drukola/base=zbate & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...183 184 185 ...205 >

5,116 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

în carouri, pe care și-o ține strâns sub bărbie. Pretutindeni, pe lespezile peronului, printre traverse, pe șine, pe acoperișul gării, pe sub scaune și pe bănci, atârnând de ziduri și de ferestre - zeci de păsări moarte. Câteva păsări se mai zbat ușor. Grubi, cu o mătură, încearcă să le adune grămadă. Grubi mătură plictisit, înfrigurat, îmbrăcat într-o manta groasă și înfășurat cu un fular. E îmbătrânit și chinuit. Pe măsură ce mătură și se apropie de fotoliul-leagăn devine tot mai contrariat. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
astea... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Astea mor în fiecare zi? HAMALUL: Mor peste noapte. (Pauză; HAMALUL își continuă treaba; CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE se plimbă de-a lungul peronului și se uită la păsări; se apleacă, ridica una din păsările care se zbat și începe s-o încălzească în pumni, suflându-i aer cald.) HAMALUL (Amuzat.): Hă-hă! Degeaba. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Furios.): Ce știi tu? (Continuă să încălzească pasărea în palme.) HAMALUL (Plin de milă pentru pasăre și călător.): N-are zile, domnule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ține închis... Dar aseară... He, he... ce-a mai fost și aseară... (Bea.) Nu e om rău... domnule Kapunta. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Încercând să-și amintească): Aseară? Ce-a fost aseară? Aha... Vorbești de domnul acela gras care s-a zbătut și s-a trântit pe jos? De ce se trântește pe jos? Tot timpul se zbate așa și se trântește pe jos? HAMALUL: Nu, domnule. Domnul Kapunita nu scoate o vorbă. Ani de zile nu scoate o vorbă. Acum însă... că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
om rău... domnule Kapunta. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Încercând să-și amintească): Aseară? Ce-a fost aseară? Aha... Vorbești de domnul acela gras care s-a zbătut și s-a trântit pe jos? De ce se trântește pe jos? Tot timpul se zbate așa și se trântește pe jos? HAMALUL: Nu, domnule. Domnul Kapunita nu scoate o vorbă. Ani de zile nu scoate o vorbă. Acum însă... că ați venit dumneavoastră... (Bea.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce vrei să spui? HAMALUL: S-a bucurat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
o zi când o să-l visez din nou... Ehe... Ce vis! De altfel eu îl port tot timpul în mine simt cum se coace, e aici, e sigur aici... Puneți mâna pe gâtul meu, puneți mâna aici... Auziți cum se zbate? La mine visele se zbat mai întâi aici, în colțul gâtului... (Călătorul urmează pe Grubi în gesturile sale.) Chiar aici... Pe el, pe visul acela îl port de ani de zile... aici puneți mâna, aici... mai sus, apăsați mai tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
visez din nou... Ehe... Ce vis! De altfel eu îl port tot timpul în mine simt cum se coace, e aici, e sigur aici... Puneți mâna pe gâtul meu, puneți mâna aici... Auziți cum se zbate? La mine visele se zbat mai întâi aici, în colțul gâtului... (Călătorul urmează pe Grubi în gesturile sale.) Chiar aici... Pe el, pe visul acela îl port de ani de zile... aici puneți mâna, aici... mai sus, apăsați mai tare, simțiți cum se zbate ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
se zbat mai întâi aici, în colțul gâtului... (Călătorul urmează pe Grubi în gesturile sale.) Chiar aici... Pe el, pe visul acela îl port de ani de zile... aici puneți mâna, aici... mai sus, apăsați mai tare, simțiți cum se zbate ceva cald, ceva ușor, așa, ca o aripă? Ei? E visul meu, se coace aici, se rotunjește, aștept numai să răzbată și să plesnească... De aceea încerc să dorm... mai tot timpul. Cum îmi termin treburile... mă culc. Cum am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
HAMALUL (Se ascunde sub bancă.): Nuuu... Nu... Alungați-o! Vrea să ne scoată ochii... Știu eu. Păsări din astea care caută apă... și ne sorb ochii... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Către IOANA.): Taci! Fii atentă! Simți cum plutește? Simți cum se zbat aripile, încet, încet... Simți? Aerul se moleșește, se lasă în jos, apoi se ridică... Nu-ți dai seama? IOANA (Cu fața în vânt.): Acum se ridică? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da... IOANA (Fericită.): Și acum se lasă în jos... Și acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
acum n-a mai stat ceasul gării.... CASIERUL: S-ar putea să fie... să fie... (Către ȘEFUL GĂRII.): Nu vedeți că apune soarele? IOANA: A bătut și vântul... HAMALUL: Au tremurat șinele, au tremurat câteva minute în șir... S-au zbătut... Se apleacă și pune urechea pe șine.) Auziți? Se zbat tot timpul... ȘEFUL GĂRII: Nu știu, nu știu... (Ceilalți îl privesc implorator pe ȘEFUL GĂRII așteptând să ia o hotărâre.) CASIERUL: Amintește-ți cum ți-au tremurat mâinile dintr-odată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
putea să fie... să fie... (Către ȘEFUL GĂRII.): Nu vedeți că apune soarele? IOANA: A bătut și vântul... HAMALUL: Au tremurat șinele, au tremurat câteva minute în șir... S-au zbătut... Se apleacă și pune urechea pe șine.) Auziți? Se zbat tot timpul... ȘEFUL GĂRII: Nu știu, nu știu... (Ceilalți îl privesc implorator pe ȘEFUL GĂRII așteptând să ia o hotărâre.) CASIERUL: Amintește-ți cum ți-au tremurat mâinile dintr-odată. Nu degeaba ți-au tremurat mâinile. Ție nu-ți tremură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
au tremurat mâinile. Ție nu-ți tremură mâinile... HAMALUL: Zău, sunt semne clare... Am auzit un fluierat lung și subțire... ȘEFUL GĂRII: Cate păsări ai adunat astăzi?... HAMALUL (Fericit.): Multe, foarte multe... Vă jur. Foarte multe și unele se mai zbăteau încă, nu voiau să moară... Da. De aia se zbăteau... Aveau o presimțire și nu voiau să moară... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și eu, și eu... Am auzit picături mari de apă căzând de la mare înălțime; pe tăișul cuțitului și despicându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
sunt semne clare... Am auzit un fluierat lung și subțire... ȘEFUL GĂRII: Cate păsări ai adunat astăzi?... HAMALUL (Fericit.): Multe, foarte multe... Vă jur. Foarte multe și unele se mai zbăteau încă, nu voiau să moară... Da. De aia se zbăteau... Aveau o presimțire și nu voiau să moară... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și eu, și eu... Am auzit picături mari de apă căzând de la mare înălțime; pe tăișul cuțitului și despicându-se în două... CASIERUL (Surescitat.): Domnule, nu mai încape nici o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

mâna dreaptă părăsi brațul fotoliului, Înaintând au ralenti prin aerul lichefiat, dibui pe nevè ceașca de cafea și o duse mecanic, cu Încetineală intenționată, la buze. Nu clipea. Poate de aceea am reușit să sesizez că pleoapa stângă i se zbătea uneori În reprize scurte, dar violente,urâțindu-i fața și dându-i un aer ciudat. Aș fi putut să jur că, pe vremuri, pleoapele profesorului nu erau absolut deloc afectate de acest tremur inestetic - l-aș fi observat, n-avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
a cărui lumină de avertizare creștea, făcându-și loc printre schizofrenicele mele căutări criptografico-matematico-literale ce se descompuneau lent, lăsându-i cale liberă. „Cheia cifrului”, cheia... cheia - era ceva cu acest cuvânt depozitat undeva, În memoria mea pasivă, și el se zbătea disperat să iasă la suprafață. Ce anume Îl fixase acolo? Și când, În ce Împrejurare Îl procesasem și-l pusesem În stand by cu convingerea că vreodată o să mă Întorc la el? Cheia... cuvântul-cheie, soluția și izbăvirea... unde se află

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
pe Adam Adam de la Aeroportul Orly spre Paris, unde trebuia să participe la Congresul mondial de istorie, fusese implicat Într-un accident grav, În urma căruia profesorul suferise o comoție cerebrală extrem de puternică și Își pierduse piciorul stâng. Câteva săptămâni se zbătuse Între viață și moarte, medicii francezi fiind sceptici În privința șanselor de supraviețuire. Aproape miraculos, bolnavul Își revenise Încetul cu Încetul, dar prezenta grave tulburări de memorie care Îmbrăcau forme bizare, În fața cărora, deocamdată, medicina este neputincioasă. Ce se Întâmplă? La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910

oameni și rezultatele lor. Când Portugalia republicană și democratică a voit să "intre" în Europa, mizeria morală și haosul administrativ atinseseră proporții nebănuite - și prezența lusitanismului în capitalele europene se făcea remarcată prin cuplete. O sută de ani s-a zbătut Portugalia să devină o țara europeană, împrumutînd din dreapta și din stânga, imitând îndeosebi modelele pariziene, și mult sânge a curs ca să se pună capăt "spectrului reacțiunii", care însemna tradiție, monarhie, creștinism. Iar când ideile generoase triumfaseră și Portugalia devenise o țară

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Ce se ataca? Totul. Pentru "generația de la Coimbra", Portugalia se afla atunci în ultima fază a decadenței. "Decadența națională e marele fapt inexorabil al istoriei noastre, de trei secole încoace", scria Antero de Quental. Tinerii intelectuali formați la Coimbra se zbat între un exasperant complex de inferioritate - care-i face să privească scârbiți și cu ură moravurile, instituțiile și cultura tradițională - și un profetism revoluționar plin de candoare. Cincizeci de ani de pseudo-liberalism transformă Portugalia într-o caricatură; nu mai exista

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
studieze istoria și scrie o istorie a Portugaliei în două volume, apoi Portugal Contemporaneo, istoria Republicii romane, a Peninsulei Iberice, a Braziliei, a Angliei etc. Nu este însă un improvizator, deși e stăpânit de demonul sintezei. Își cunoaște izvoarele. Se zbate neîncetat să împace credințele lui socialiste cu cezarismul hegelian. Încearcă un sistem de economie politică, o sociologie, și chiar o filosofie a istoriei. Vasta lui operă o elaborează în douăzeci de ani, în care timp munca administrativă și activitatea politică

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
28 august 1910 dau 24 de deputați republicani. Regimul își trăia ultimele clipe și oamenii din Guvern încercau de pe acum să-și asigure simpatia urmașilor - a republicanilor. Zadarnic se organizează în Porto o Legiune Albastră, pentru apărarea monarhiei. Zadarnic se zbate Nordul, neodihnitul centru al insurecției portugheze, manifestîndu-și cu orice prilej devotamentul față de tânărul Suveran. Partidele monarhice se macină între ele, și rotativa funcționează într-o indiferență totală. Republicanii se pregătesc pentru asaltul final. Popularul tribun, José Antonio de Almeida, își

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
daruri ale lui Dumnezeu. Nu și-a însușit niciodată duritatea și intransigența ascetului care se trezește urând frumusețea și disprețuind cultura pentru că se teme să nu-l depărteze de Dumnezeu. Oliveira Salazar nu are structura misticului tragic, dionisiac, care se zbate între contrarii, care respinge întreg Universul formelor în setea lui de absolut. Totul în el este ponderat, echilibrat, sănătos, firesc. Unul dintre colegii săi de seminar își amintește: Niciodată nu-i luneca de pe buze o frază inutilă sau un sens

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407

bun pe cât crezuse. În ciuda unei răceli zdravene, călătorise până la Regensburg unde decapitarea era efectuată violent cu securea; se așteptase să fie un spectacol grandios, dar, spre profunda lui dezamăgire, subiectul părea să fi fost drogat și nu reacționase aproape deloc, zbătându-se doar un pic pe podea, În timp ce călăul mascat și neîndemânaticul lui asistent au căzut peste el. Dietrich (acesta era prenumele cunștinței mele) spera să ajungă Într-o bună zi În Statele Unite ca să asiste la vreo două electrocutări; În inocența

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
verde (În fr. În orig.). . Plângea În hohote, așezat pe o stâncă (În fr. În orig.). . Se sorb din priviri... A murit În februarie sărmana Colinette... Soarele mai strălucea, eu am vrut să revăd codrii măreți (În fr. În orig.). . Zbătându-se (În fr. În orig.). . Ca un rug de frunze În tonuri care ard (În fr. În orig.). . Aerul pur se Înalță din câmpie (În fr. În orig.). . Un stol de turturele brăzdează cerul blând / Crizantemele se-mpodobesc pentru Sărbătoarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371

poate aș fi făcut și eu banda împreună cu el. Cine știe... Viața asta e așa de ciudată, că faci câteodată ce nici prin cap nu-ți trecea că ai să faci vreodată. Să te măriți, să faci copii, să te zbați pentru un rost cât mai bun... Și dintr-odată... Am încercat să râd. — Și eu îi disprețuiam, de fapt, i-am răspuns cu voce tare. Dar ce puteam să fac? — Era mort după cărți. Să le aibă el pe toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
ai spus-o. A dat să vină spre mine. Veturia a sărit și l-a luat în brațe. A pornit să-l ducă înapoi în dormitor. — N-auzi că mi-a furat povestea și nu mai pot să dorm? Se zbătea. Dacă începea să plângă, nu-l mai potolea nimeni curând. Risca să strice petrecerea cu urletele lui. N-am ce face, i-am șoptit femeii de lângă mine. Trebuie să mă mai produc o dată. De câte ori veneam la amicul meu, trebuia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
să o întreb de unde știe ea cum trece viața. Nici nu trebuie să o știe. O simte pe trupul ei, în carnea ei, în liniile corpului ei care se schimbă de pe o zi pe alta, în sângele ei care se zbate după alte ritmuri, în întregul ei care tresaltă și vibrează mult mai aproape de dusul schimbător decât toate ale mele, rămas împietrit într-o vârstă fără trecere. Apoi fata a zorit din lift, a zorit pe ușa blocului, zorește pe lunga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]